Page 22 - Revista Morisena nr_1_2016

MORISENA nr. 1/2016

cordon de pază la Vârşeţ şi Biserica Albă. Pe acolo au În primăvara anului 1848 a venit în comună un ofiţer
trecut trupele împărăteşti, ungare şi sârbeşti . al armatei imperiale, pe nume Konstantin Kristiforović,
2
Populaţia localităţii avea atitudini şi opinii însoţit de două cătane, care i-a pălmuit pe notarul Pavel
diferite, legate de desfăşurarea evenimentelor. O parte Koronási şi pe primarul Adam Ochsenfeld şi a dispus să
dintre germani erau de partea revoluţiei maghiare, fie pedepsiţi cu 40 de lovituri de bâtă, pentru că nu au
fiind adepţii lui Kossuth, motivaţia fiind de ordin arborat steagul alb, în semn de supunere faţă de armata
social, deoarece revoluţionarii maghiari desfiinţaseră austriacă. Ofiţerul sârb a convocat adunarea localnicilor,
iobăgia. Ei erau influenţaţi şi de atitudinea sârbilor în faţa căreia a demis conducerea Primăriei, apoi, a dispus
localnici, faţă de evenimentele revoluţionare. În pofida alegerea unei noi conduceri comunale . A fost ales un
4
convieţuirii lipsită de tensiuni majore, germanii şi sârbii comitet din 12 membri: Arsa Rosić, Kosta Todorov, Luka
din Variaş s-au aflat nu de puţine ori în contradicţie Lukin, Rada Lukin I, Rada Lukin II, Johann Mundlock,
de idei şi interese. Sârbii varieşeni aveau cunoştinţă Matheus Hessler, Michael Paul, Adam Ochsenfeld, Marko
de acţiunile conaţionalilor lor din Ungaria de sud, Stefanov, Tanacko Pejić, Miša Manojlov, în frunte cu
privitoare la eliberarea lor naţională. La 13 mai 1848, preotul Arsenije Nikolić.

Strada Principală din Variaș, în 1903 Strada Principală din Variaș, la începutul sec. al XX-lea

sub presiunea capilor mişcării revoluţionare a sârbilor, La 7 iunie 1848, o comisie însoţită de data aceasta
mitropolitul Raiacici convocase la Carlovitz (Karlovci), de trupe maghiare, s-a deplasat la Variaş pentru a ancheta
Adunarea Populară. De pe teritoriul de azi al României „încercările illire”. Din raportul lui Vinkler Ferenc rezultă
au participat 18 deputaţi, reprezentând 14 comune. În că locuitorii din comună, aţâţaţi de preotul local, aşteptau
a treia zi a lucrărilor, la 15 mai, Adunarea a stabilit că venirea ruşilor şi a sârbilor. Deşi nu a putut obţine nici
poporul sârb este liber şi independent în Casa austriacă o declaraţie de la vreun localnic, comisia a arestat patru
şi sub coroana generală a Ungariei. fruntaşi pe care i-a trimis la închisoarea din Timişoara,
S-a proclamat, de asemenea, Voivodina sârbească, unde spera ca „încăpăţânarea lor să fie coruptă”.
din care urma să facă parte şi Banatul împreună cu În timp ce Timişoara era asediată, pe teritoriul
Graniţa şi districtul de Kikinda. Guvernul ungar declara, comunei Variaş se afla o garnizoană maghiară kossuthistă.
la 3 iunie 1848, drept ilegală alegerea lui Raiacici ca Sârbii din localitate, fiind sub jurisdicţia Episcopiei Timi-
patriarh, îi cerea acestuia să convoace Soborul Naţional şoarei, care susţinea pe comandantul cetăţii Timişoara,
Bisericesc şi să înştiinţeze poporul că ordinele se vor Georg Rukavina, în eforturile acestuia de a nu ceda
primi numai de la guvernul maghiar. Conflictul dintre asediului, au simpatizat cu imperialii .
5
sârbi şi unguri era iminent, iar în ochii revoluţionarilor Aşa se explică de ce sârbii din Variaş au fost priviţi
maghiari, sârbii apar ca nepatrioţi . cu suspiciune de soldaţii maghiari care controlau zona, iar
3
Localităţile din teritoriul cuprins de revoluţie, în urma unui denunţ, 12 dintre ei au fost acuzaţi că noaptea
între care şi comuna Variaş, treceau, pe rând, sub se întâlnesc şi fac planuri potrivnice maghiarilor. Drept
ocupaţia maghiarilor, a austriecilor sau sârbilor. consecinţă, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi în ziua
de 1/13 mai 1849. Locul execuţiei este situat în partea stângă
2 S. Bugarski, Unele evenimente din anii 1848-1849 la Variaş, între
tradiţie şi istorie, în „Oameni, evenimente, tradiţii din Banatul de 4 F. Zamfir, op.cit., p. 65-66.
câmpie”, Editura Brumar, Timişoara, 2007, p.56. 5 S. Bugarski, op.cit., p. 55-56; N. Engelmann, Warjasch ein Heimat-
3 L. Cerović, Sârbii din România, Uniunea Sârbilor din România, buch, Herausgegeben im Auftrag der Heimatortsgemeinschaft, 1980,
Timişoara, 2005 p. 136-138; F. Zamfir, op.cit., p. 64-65. p. 62.

Pag. 20