Page 34 - Morisena20_2020

MORISENA, anul V, nr. 4 (20)/2020

asupra unor creaţii mai noi din literatura română, 78 p. La 21 noiembrie a fost ales episcop al Caransebeşului.
Reîntors de la studii, a fost pentru mai mulţi ani Dosarul alegerii l-a cerut arhiducele Francisc Ferdinand,
secretar eparhial (1895-1902), apoi ,,asesor consistorial” căci eram omul lui de încredere, din clerul ortodox. Dr.
(consilier, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului, un timp Vaida Voievod, ce sta prin Viena, tot mereu interpela
redactor la ,,Telegraful român” (1898-1900). În timpul pe adjutantul lui: ,,Ce-i cu alegerea lui Dr. Cristea”.
cât a stat la Sibiu şi-a continuat activitatea publicistică. Adjutantul odată îi răspunde: ,,Nu vă faceţi griji. Am pe
Acum imprimă un volum închinat profesorului său, birou scris mare cu creionul roşu: Dr. Cristea episcop la
Alexandru Roman (1826-1897). Material pentru viaţa şi Caransebeş. Nu uit”. Relaţia asta mi-a stricat la Budapesta
activitatea lui, Sibiu, 1897, 66 p., apoi Proverbe, maxime, şi mai tare. Are legături şi cu Bucureştiul şi cu Viena. Cum
idiotisme, colectate din graiul românilor din Transilvania e mai rău. Astfel fiind a III-a alegere la Caransebeş şi fiind
şi Ungaria, Sibiu, 1901, 279 p., dar şi lucrări care aparţin strâmtoraţi, mi-a cerut încă Apponyi o declaraţie, că fiind
spaţiului bisericesc: Arhiepiscopul şi Mitropolitul Miron episcop nu voi lucra contra legilor şi integrităţii Statului
Românul, (1898), 66 p., Iconografia şi întocmirile din ungar. Parcă presimţeam. I-am spus, că de sine se înţelege,
internul bisericei răsăritene, (1905), 300 p., Catedrala că episcopii şi toţi cetăţenii trebuie să observe legile .
15
mitropolitană din Sibiu. Istoricul zidirii, (1908), (îi După unirea de la Alba-Iulia, în 1919 a fost ales
aparţin p. 45-195). Tot la Sibiu, pe tărâm cultural a fost mitropolit primat, iar din 1925 patriarh al Bisericii
între 1905 şi 1910 director al Despărţământului IV Sibiu Ortodoxe Române. Greutatea începutului a căzut pe umerii
al Astrei şi membru în Comitetul Central al Asociaţiei. celui dintâi patriarh, acesta nu a rămas numai un om de
Împreună cu poetul Octavian Goga, Cristea a scos noua cultură, ci a devenit un organizator, un lucrător, arhitect,
publicaţie a Astrei, revista săptămânală ,,Ţara noastră”, legiuitor, meşter tipograf, dascăl de şcoală nouă. Odată
cu subtitlul ,,Foaie poporală a Asociaţiunii pentru venit la Bucureşti a găsit reşedinţa răvăşită de război şi de
literatură română şi cultura poporului român”, care a lipsa unei administraţii eficiente, totul fiind dărăpănat, o
apărut la Sibiu între 1907-1909, apoi la Cluj între 1922- bombă germană căzuse chiar pe palat. Aproape că-ţi vine
1938. Pentru toate aceste merite culturale şi religioase, greu să-ţi imaginezi astăzi cum va fi arătat atunci Dealul
Elie Cristea a fost distins în 1906 cu ordinul ,,Coroana Mitropoliei! De pildă, cerdacul de lângă paraclis era închis
României” . Pe tărâm bisericesc tânărul Elie Cristea a cu ferestre şi coloanele nu se mai vedeau. Restaurarea s-a
14
fost tuns în monahism pe 23 iunie 1902 la mănăstirea terminat în 1923. Jos grajduri, priveliştea este cea mai
Hodoş-Bodrog de lângă Arad, de arhimandritul Augustin tristă. Grajduri rele, rupte, proptite. Grajdul – deşi din zid
Hamsea, stareţul mănăstirii, primind numele de Miron, bun – neglijat, fără uşi, fără nimic, totul rupt. Se ţineau
apoi în 1903 a primit darul preoţiei şi din 1908 a fost ales acolo porci, cai, vaci. Era lângă parlament şi o grădină
protosinghel.
de vreo două pogoane, plină de bălării, brusturi, urzici,
am fost imediat promovat la gradul de Dr. philosophae, adecă oţetari. În 1921-1922 a refăcut-o şi a recoltat legume de
în Sâmbăta proximă. Universitari români au fost mulţi de faţă. şase mii de lei. A plantat acolo şi 200 de altoi. Avea şi o
[...]” (Gh. Cotoşman, Contribuţii la Istoria vieţii româneşti din seră. În grădină a plantat liliac altoit, trandafiri şi brazi .
16
Transilvania la finea veacului al XIX-lea. Însemnări inedite Organizator al Bisericii Ortodoxe, sub păstorirea sa
ale Prea Fericitului Patriarh Miron, în ,,Anuarul Academiei s-au înfiinţat mai multe instituţii ale Bisericii: tipografie,
Teologice Ortodoxe Române din Caransebeş” (1939-1940), seminar teologic, institut biblic, cămin preoţesc, publicaţii
Tipografia Diecezană, Caransebeş, 1940, p. 14. Cercetând teza
putem opinia că lucrarea se încadrează prin conţinut filologiei, bisericeşti, a precizat locul şi rolul religiei ca materie de
autorul abordând istoria literară, lingvistica şi stilistica, noţiunile învăţământ. Tipografia a fost instalată la Cernica, unde au
filozofice prezente sunt teoretice, introductive. Este o lucrare fost publicate cărţile de cuvântări ale patriarhului, revista
filologică susţinută la Facultatea de Filozofie care i-a conferit ,,Biserica Ortodoxă Română” care şi-a reluat apariţia în
titlul academic. Lucrarea din păcate a rămas netradusă până 1921, revista ,,Apostolul” a Arhiepiscopiei Bucureştilor. În
în 1984, când mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, sprijinul preoţilor văduvi a pus bazele unui cămin preoţesc
o publică în româneşte în volumul Pagini dintr-o arhivă care funcţionează şi astăzi, pentru tineri a pus la Cernica
inedită. Documente literare, Editura Minerva, Bucureşti, 1984. bazele unui seminar teologic deschis în 1929, care a dat
Traducerea mitropolitului Antonie este redată şi în volumul Doi Bisericii: ierarhi, stareţi, profesori de teologie, preoţi. O
ardeleni despre Mihai Eminescu: Vasile Goldiş şi Elie Miron altă realizare care durează şi astăzi este Institutul Biblic
Cristea, Editura Viaţa arădeană, Arad, 1999, scris de Gheorghe
Şora şi Iulian Puică. O a doua traducere a textului ierarhului 15 Antonie Plămădeală, Contribuţii istorice privind
Cristea este realizată de Maria Roşca (1997), Dr. Elie Cristea, perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea, documente, însemnări
Luceafărul poeziei româneşti Mihai Eminescu, Editura Ginta şi corespondenţe, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1987, p.
Latină, Bucureşti). 324. (Se va prescurta în continuare Contribuţii istorice...).
14 Ilie Şandru, Patriarhul Miron..., p. 108-109. 16 Antonie Plămădeală, Contribuţii istorice…, p. 80.

Pag. 32