Page 36 - Morisena20_2020

MORISENA, anul V, nr. 4 (20)/2020

calitate a rămas doi ani în trupa lui Pascaly . În paginele trecut din decepţie în decepţie, şi mă simt foarte epuizat şi
23
tezei este consemnată apariţia primei poezii închinate foarte bătrân. Simt că nu mai am putere şi aş avea nevoie
magistrului, La moartea lui A. Pumnul (1866) care a de un timp lung ca să-mi revin. Dar ca şi ultimul muncitor
apărut într-un caiet cu titlul: Lăcrămioarele învăţăceilor de fabrică, nu am speranţa unei astfel de odihne. Sunt
gimnaesiaşti de-n Cernaeuţi la mormântul prea iubitului distrus, nu mă mai recunosc ”.
26
lor profesoriu Arune Pumnul, poezia lui ocupând locul al În finalul biografiei, Cristea aminteşte delicat de
II-lea. A fost semnată M. Eminovici, elev la fără frecvenţă. perioada de apus a vieţii poetului: umilinţa contemporanilor,
A fost consemnată colaborarea cu ,,Familia”. În legătură boala, sanatoriul şi moartea.
cu această perioadă a vieţii este evidenţiată activitatea De la începutul celei de-a doua părţi a tezei, Cristea
poetului în cadrul societăţii ,,România Jună”, inclusiv în capitolul Opera face o mărturisire: De activitatea literară
rolul avut în comemorarea lui Ştefan cel Mare. a lui Eminescu, în totalitatea ei, nu s-a ocupat nimeni până
Eminescu îşi încheie clasele elementare la Cernăuţi, acum. Publicul român a luat la cunoştinţă de opera sa doar
apoi este elev gimnazist în clasa a VI-a la Blaj. A urmat prin intermediul celor 8 ediţii. Chiar şi criticii s-au ocupat
27
apoi cursuri în cadrul Universităţilor din Viena, apoi din numai de operele cuprinse în aceste ediţii .
Berlin. În timpul cât a stat la Viena, Eminescu a activat şi În cadrul acestui capitol, Elie Cristea surprinde toate
pe tărâm literar. De aici a trimis în 1870 Veneră şi Madonă aspectele operei poetice eminesciene, chiar dacă la vremea
la redacţia revistei ,,Convorbiri literare” din Iaşi care, aceea erau cunoscute doar 96 de poezii, se opreşte apoi
spre deosebire de încercările de la ,,Familia”, prezentau asupra prozei literare, a dramaturgiei şi a operei ştiinţifice
un progres considerabil. I. Negruzzi, dându-şi seama de reprezentate de traduceri şi un proiectat dicţionar sanscrit,
talentul autorului, a început să corespondeze cu el . chiar şi o gramatică a limbii sanscrite. Poezia ocupă locul
24
Tot la insistenţele lui Iacob Negruzzi este numit director principal în cercetarea teologului ardelean. Se ocupă
al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Aici autorul aminteşte prima de înrâurirea filosofiei germane asupra operei, istoria
muză a poetului, ,,făptură blondă cu ochi albaştri”, Veronica, scrierilor, de limba literară, stilistica şi versificaţia poeziei,
soţia pofesorului universitar Ştefan Micle. Este punctată şi ocupându-se în special de poezia patriotică, populară şi
activitatea în calitatea de revizor şcolar pentru judeţele Iaşi erotică ori genul literar al satirei.
şi Vaslui. În această funcţie s-a preocupat de modernizarea Cunoştiinţele filosofice dobândite la Viena şi Berlin
vechiului sistem de predare în şcolile vremii . şi-au pus amprenta în opera eminesciană, atât în poezie,
25
Puţine sunt rândurile consacrate şederii la Berlin, cât şi în proză, scocotită de specialişti, ,,filosofică”. Temele
însă Elie Cristea aminteşte de înrâurirea filosofiei kantiene preferate în poezie sunt soarta omului, destinul acestuia,
şi schopenhauriene asupra viitorului literar al poetului soarta Universului, probleme de metafizică. În poetică se
nostru naţional. Urmărindu-l pe poet, tânărul teolog regăsesc idei din Platon, Kant, Schopenhauer şi Budha
român îl surprinde în profesiile avute: iarăşi bibliotecar, precum şi conflictul dintre cultura orientală şi occidentală.
destituit de guvernul liberal, apoi redactor la ,,Curierul” Pesimismul lui Eminescu este rezultatul mai multor cauze,
de Iaşi şi la ,,Timpul” din Bucureşti. Cristea împărtăşeşte nota Elie Cristea, starea psihologică, boala, societatea,
opinia lui Hasdeu potrivit căreia alta ar fi fost soarta lui lipsa mijloacelor materiale şi educaţia primită, în primul
rând concepţia schopenhauriană despre lume şi viaţă. După
Eminescu dacă i s-ar fi asigurat o slujbă stabilă. Pentru Schopenhauer, lumea, răul cel mai mare devine sub pana
a fi convingător, Elie Cristea recurge la cuvintele lui eminesciană ,,amărăciune” (Împărat şi proletar), ,,lumea
Eminescu, redate într-o conferinţă de Alexandru Vlahuţă: suferinţelor şi durerilor” (Rugăciunea unui dac). Mai
,,Am obosit deoarece conduc singur această prăvălie de tulburător este aşa-zisul pesimism al lui Schopenhauer,
idei şi, deasupra mai sunt şi bolnav; de 6 ani mă zbat în profesat de poet teoretic în forme zgomotoase, dar mai
acest cerc, de 6 ani nu mai am linişte pentru a mai scrie ales când e tânăr şi plin de entuziasm naţional, detractorii
şi altceva decât articole politice. Nu am deloc timp liber, poetului au denunţat ca o primejdie pentru această viziune
trag la jug ca un asin. Această viaţă de zilier de care mă neagră. Speriat de egoismul indivizilor şi de lipsa lor de
tângui, mă face inapt pentru orice sforţare a voinţei. Atât scrupule, Schopenhauer ocolea baricadele şi construia
am câştigat din aceasta că am pierdut toată elasticitatea cu un sarcasm un sistem platonician, admiţând nu numai
spirituală de 6 ani de când m-am reîntors în România, am ideile eterne de speţe, dar şi caracterul individual metafizic,
23 Ibid., p. 86. care se revela în lumea fenomenală palingenetic. Existenţa
24 Elie Cristea, Eminescu..., p. 88. omului fiind voinţa oarbă de a trăi, producătoare de
25 Elie Cristea, Eminescu. Viaţa şi opera, în vol. Antonie durere, totul era de a atenua, prin abstragerea de la luptă,
Plămădeală, Pagini dintr-o arhivă inedită. Documente literare,
Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 257. (Se va prescurta în 26 Elie Cristea, Eminescu..., p. 110.
continuare Pagini dintr-o arhivă...). 27 Ibidem, p. 97.

Pag. 34