Page 41 - Morisena20_2020
P. 41

Revistă trimestrială de cultură istorică



               Prof. dr. Constantin-Tufan Stan                mediatizatul  episod  al  Procesului  Memorandului,  chiar

                              (Lugoj)                         dacă, la un an de la pronunțarea sentinței, prin implicarea
                                                              nemijlocită a regelui Carol I – la presiunea opiniei publice
                                                              –, cei 25 de inculpați fuseseră achitați și eliberați (Aurel C.
            Coriolan Brediceanu, „Leul”                       Popovici, verișor cu Coriolan Brediceanu, condamnat la

             comitatului Caraș-Severin:                       o detenție de patru ani și plata unei amenzi, se sustrăsese
                                                              organelor de urmărire penală, reușind să se refugieze în
                                                                      2
           Propunerea pentru revocarea                        România) . Ca o dramatică consecință, care obstrucționa
                                                              legitimele  demersuri  politice  ale  intelectualilor  bănățeni
                 ordinului de dizolvare                       și transilvăneni, la aproximativ o lună de la pronunțarea
                                                              sentinței  de  condamnare  a  memorandiștilor,  autoritățile,
        a Partidului Național Român și a                      prin  ordonanțele  ministrului  de  Interne,  vor  interzice
                                                              activitatea  Partidului  Național  Român  și  a  Comitetului
           Comitetului Național Român                         Național Român .
                                                                            3
                                                                   În  același  timp,  devenise  preocupantă  și  chiar
                                                              îngrijorătoare  așa-numita  „politică  agrară  și  culturală”
              Abstract:  After  the  electoral  failure  of  1884,  the  (legiferată în 1894), o interfață a unei agresive politici de
        “passivist”  Coriolan  Brediceanu  –  the  Lion  of  Banat,  colonizare,  prin  implantarea  unor  enclave,  pe  terenurile
        as his contemporaries called him – filed a petition to the  aflate încă în proprietatea statului, în zone în care românii
        spring  Assembly  of  the  Caraș-Severin  County  in  May  erau majoritari. Era doar o parte a unui amplu și perfid
        1900. The petition was addressed to Vice-Ispán (Count)  proces de maghiarizare a minorităților conlocuitoare din
        Carol Fialka and it requested that is should be approved  Ungaria, în paralel cu agresiunile ce vizau, cu obstinație,
        and submitted to the High Government, for the revocation  sistemul  educațional  confesional  românesc,  care  vor
        of the “Hieronymi orders” that had decreed the dissolution  culmina, în anul 1907, prin promulgarea Legii „Apponyi”.
        of the Romanian National Party. Debated by the Assembly,  „S-ar  putea  oare  ca  ocârmuirea  ungurească  să  ia  vreo
        the petition was dismissed as unfounded according to the   măsură, fie chiar agrară ori economică, fără a ține seama
        Nationalities Law of 1868. Despite this failure, Coriolan   de politica nenorocită de contopire națională ce-o urmăresc
        Brediceanu’s  efforts  revealed  his  political  repositioning   sistematic  pe  toată  linia?”,  se  întreba,  retoric,  autorul
        that would gradually convince him to give up passivism   unui articol publicat în „Gazeta Transilvaniei” (LVII, 8,
        and  become  directly  involved  in  the  greater  national   1894, 1). Astfel, în spiritul legii din 1894, au fost inițiate
        projects  that  would  culminate  with  the  Great  Union  of   colonizări, prin înființarea unor așezări rurale în comitatele
        1918-1919.                                            Caraș-Severin,  Timiș  și  Torontal,  iar  terenurile  aflate
                                                              prin fapte culturale; în acel Lugoj care singur a ştiut a validita
              Keywords:  Coriolan  Brediceanu,  petition,  the  întreg dreptul limbii româneşti şi a păstra neştirbit acest drept
        Memorandum trial, the Romanian National Party, county  până  în  zilele  noastre”  (Dr.  Elie  Dăianu,  ASTRA  la  Lugoj,  în
        assembly, magyarisation                               „Transilvania”,  Brașov,  XXVII,  VII-VIII,  1896,  196-197).  În
                                                              prima decadă a secolului al XIX-lea, cei mai mulți avocați români
              În 9 mai 1900, la Lugoj, în congregația de primăvară   activi  din  Ungaria  erau  concentrați  la  Lugoj.  În  Calendarul
        a comitatului Caraș-Severin, a fost prezentată și dezbătută   Poporului  Român  (VIII,  1910,  74-78:  Catalogul  advocaților
                                                              români din Ungaria) este consemnat numele lor: Aurel Ciupe,
        petiția adresată de Coriolan Brediceanu (cu câteva zile în   Caius Brediceanu, George Dobrin, Demetriu Galiciu, Nicolae
        urmă, la 5 mai) lui Carol Fialka, vicecomitele (viceșpanul)   Ioanovici, Cornel Jurca, Grigorie Mănărădean, Mihai Brădicean,
        comitatului  Caraș-Severin,  în  care  se  solicita  aprobarea   Constantin  Manea,  Petru  Maior,  George  Martinescu,  Nicolae
        și  înaintarea  sa  Înaltului  Guvern,  pentru  „revocarea  Petrovici, Ștefan Petrovici, Isidor Pop, Nicolae Proștean, Ioan
        ordinațiunilor”  instituite,  în  1894-1895,  după  Procesul  Stoian și Aurel Vălean. Spre comparație, mari burguri, precum
        Memorandului.  În  conștiința  „intelighenției”  lugojene  Cluj sau Timișoara (unde românii erau minoritari), beneficiau de
        (Lugojul,  prin  numărul  avocaților  români,  al  deputaților   serviciile a opt, respectiv nouă avocați români.
        dietali  și  al  instituțiilor  naționale  –  reuniuni  de  muzică,   2 v. Memorandul și mișcarea memorandistă, în Academia
        societăți  de  lectură,  fundații  și  asociații  culturale  –,   Română, Istoria Românilor, vol. VII, tom II, De la Independență
        reprezenta  o  adevărată  citadelă  culturală  a  românilor   la  Marea  Unire  (1878-1918),  coordonator:  acad.  Gheorghe
                                                              Platon, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 328.
        bănățeni)   erau  încă  vii  resentimentele  induse  de  intens   3 Așa-numitele ordonanțe „Hieronymi”, promulgate de
                1
              1 Lugoj, „cel mai românesc oraş, cel mai puternic centru  Károly Hieronymi, ministru de interne în guvernul ungar între
        al fraţilor bănăţeni, cel mai ilustru loc şi prin lupte naţionale, şi  1892 și 1895.


                                                                                                           Pag. 39
   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46