Page 37 - Morisena20_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

anahoretism, somn şi contemplarea ideilor eterne . Criticul Un lucru interesant descoperit de Elie Cristea este
28
George Călinescu identifică ,,filosofia” lui Eminescu cu paralelismul, plecarea lui Călin aminteşte de cavalerii regelui
un comentariu pe marginea filosofiei lui Schopenhauer, Arthur, care, pentru a nu pierde tonusul războinic, cutreieră
miezul gândirii eminesciene stă în primatul naturii şi al lumea şi se întorc cu tolba plină de aventuri . În cazul
32
corelatului ei uman, instinctual . aceluiaşi poem, Călin, file din poveste, îl identificăm pe Elie
29
Şcoala la care s-a format Eminescu a fost poezia Cristea cu un profesor care îşi dezvoltă comentariul la această
populară. Aceasta exprimă ceea ce simte, şi atunci când poezie în faţa elevilor săi. Sub forma unei poveşti se prezintă
simte este întotdeauna simplă, sinceră, naturală şi plină de o întâmplare neobişnuită, iubirea şi apoi nunta lui Călin cu
învăţăminte. Ca exemplu al poeziei populare, Cristea dă fata din castel. Acţiunea poemului e gradată: monologurile,
câteva versuri din poezia Revedere: ,,Codrule, codruţule,/ reflexiunile şi descrierile sunt puţin cam lungi, dar frumuseţea
Ce mai faci, drăguţule?/ Că de când nu ne-am văzut,/ versurilor compensează lungimea. Tot acestui gen îi aparţine
Multă vreme a trecut,/ Şi de când ne-am depărtat/ Multă şi Luceafărul, perla literaturii române .
33
vreme am umblat!/.../”. Un capitol important îl alocă Elie Cristea limbii
Este scoasă în relief poezia patriotică, Cristea poeziilor lui Eminescu, acest lucru îl face prin simpla
vorbeşte de ,,naţionalismul” poetului. Autorul tezei reţine constatare în cazul primelor poezii unde autorul observă
câteva poezii în ilustrarea acestei laturi a universului că legile versificării şi limba sunt greoaie . Limba lui
34
poetic: La mormântul lui Aron Pumnul, Ce-ţi doresc eu Eminescu nu este una exclusiv populară, ci inspirată şi
ţie, dulce Românie, exprimarea dorului după plaiurile din cuvintele bătrâne. Totuşi izvorul lui cel autentic a fost
natale: Din străinătate, La Bucovina. La definitivarea tezei vorbirea poporului. Lingviştii români de mai târziu acceptă
de doctorat, Elie Cristea, doctorand într-o universitate teza lui Cristea, în viziunea celor din urmă, Eminescu este
maghiară, nu putea dezvolta latura naţională, chiar dacă în creatorul unui alt limbaj poetic, mult superior celui folosit
paginile lucrării sale aminteşte şi poeziile patriotice. Într- de predecesorii săi. Materialul lingvistic care i-a stat la
un adaos la teză scrie următoarele: „În adâncimea inimei dispoziţie a fost identic cu al acestora: limba lui maternă.
românului le-a descoperit Eminescu, de acolo le-a scos; şi Eminescu a dovedit un curaj extraordinar, în sensul că a
– dându-le veşmintele vorbirii, dulci ca un fagure de miere făcut apel, fără nicio rezervă, la limba veche, la graiurile
– le-a îmbrăcat în cel mai românesc şi naţional port .” regionale, la aspectul cult, bogat în neologisme, al limbii
30
Un gen literar promovat de Eminescu este satira, lucru din vremea lui, la vorbirea familiară şi la cea populară.
scos în privelişte de teologul sibian. Ca exemplu, Elie Cristea dă Pe toate le cunoştea aş zice ştiinţific, adică temeinic,
poezia Junii corupţi în care critică pe tinerii care refuză să lupte aproape ca un specialist. Pentru el, limba românească
pentru prosperitatea ţării. Eminescu trece de la satira individuală alcătuia o unitate desăvărşită, un instrument unic de lucru,
la cea populară, a întregii omeniri. Aşa de pildă, în Srisoarea I, ale cărui părţi componente (variantele amintite mai sus)
mulţimea popoarelor, în comparaţie cu Universul, nu e nimic sunt deopotrivă de îndreptăţite a fi utilizate când nevoia
altceva decât nişte muşuroaie. Folosind metoda lui Goethe, cea vorbitorului cere, indiferent dacă unele aparţin trecutului,
a comparaţiei, Eminescu face comparaţie între trecutul eroic altele unei singure regiuni sau unui grup social .
35
reprezentat de voievozii români cu tinerii de astăzi... corupţi Niciun poet n-a folosit atâtea regionalisme ca
lipsiţi de vreun crez personal. Opoziţia prezent-trecut devine,
de altfel, pârghia ideologică a marilor antiteze romantice din Eminescu, începând cu expresii moldoveneşti până la
poemele Epigonii, Scrisoarea III sau Scrisoarea IV, marcând, cele bănăţene: eu mi-s, noi ni-s. Ca exemplificare, Elie
prin prisma acestei perspective duale, nu atât exaltarea idilică a Cristea dă o listă: ariniş, păienjeniş, zimţ, rugă, pală,
trecutului, cât, mai ales, veștejirea prezentului nedemn de acel bănat, rarişte, numa, bălaie, ivăr, licăr, câlţi, iezetură, laiţă,
trecut, corupt şi calp, fără perspectivă . cârd, tăpşan, prăvalnic, huceag, alinta, gâd, cordea, greş,
31
prisacă, hâtru, afânat, molcom, hăţaş, ţarină, merinde, păs,
28 George Călinescu, Eminescu, în vol. Studii
eminesciene. 75 de ani de la moartea poetului, Editura pentru
literatură, Bucureşti, 1965, p. 28. (Se va prescurta în continuare 32 Elena Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania,
Studii eminesciene...). Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969, p. 111. (Se va
29 George Călinescu, Izvoarele filozofiei teoretice a lui prescurta în continuare Poezia lui Eminescu...).
Mihai Eminescu, în ,,Studii şi cercetări de istorie literară şi 33 Elie Cristea, Eminescu..., p. 112.
folclor”, V, 1956, nr. 3-4, p. 400. 34 Elie Cristea, op. cit., p. 97.
30 Elie Dinurseni, Naţionalismul lui Eminescu, în 35 Iorgu Iordan, Observaţii cu privire la limba poeziilor
,,Dreptatea”, Timişoara, 1894, ,,Adaos beletristic al ziarului...”, lui Eminescu, în vol. Studii eminesciene..., p. 521. (Se va
nr. 281, p. 15. prescurta în continuare Observaţii cu privire...); G. I. Tohăneanu,
31 George Ivaşcu, Patriotismul lui Eminescu, în vol. Expresia artistică eminesciană, Editura Facla, Timişoara, 1975,
Studii eminesciene..., p. 67. p. 36.

Pag. 35