Page 42 - Morisena20_2020

MORISENA, anul V, nr. 4 (20)/2020

în proprietatea statului au fost distribuite preferențial, neamuri (ungurii, secuii şi saşii) vorbesc între dânsele
oferindu-se privilegii financiare (dobânzi mici și cote de româneşte. Poporul românesc nu numai prin aceea atrage
amortizare rezonabile) coloniștilor maghiari, cu intenția la sine pe alţii, că ţine la limba sa şi nu vroieşte să vorbească
mai mult decât străvezie de a încuraja dezvoltarea, în altă limbă, dar şi prin alte însuşiri. Cei cari îi cunosc bine pe
timp, a unor grupări etnice cu potențial dominator într-o români vorbesc cu multă laudă despre obiceiurile drăguţe
perspectivă temporală apropiată. ale acestui popor: se mulţumesc cu puţin, totdeauna sunt
veseli, așa că neamurile străine ce locuiesc aproape de
români se apropie bucuros de ei. Românii au reuşit ca din
şcolile lor şi din autonomia lor largă bisericească să facă
un puternic cuib naţional. Pentru ei, legea gr.-orientală a
devenit lege naţională. Pentru liturghia lor românească,
secuii gr.-cat. din Kebel, Şovard, Sovata etc. au fost siliţi
să înveţe româneşte şi s-au şi romanizat pe jumătate”.
În final, redactorul gazetei concluziona: „Şi totuşi, chiar
acum, fruntaşii maghiari îşi frământă capul cum să ne facă
unguri cu ajutorul colonizărilor. Le-am spus-o însă şi le-o
mai repetăm: trudă zadarnică!” 4
Ca preludiu al aplicării viitoarei Legi „Apponyi”,
contele Albin Csaky, ministrul Cultelor și Instrucțiunii
Publice, elaborase, în 1894, un proiect de lege care viza
pensionarea învățătorilor de la școlile medii, susținute
de confesiuni, municipii, comune, societăți sau fonduri .
5
Totodată, în ajunul desfășurării procesului intentat
semnatarilor Memorandului, autoritățile dispuseseră
sistarea unor publicații românești („Tribuna” și „Foaia
poporului”), invocându-se o patentă din 1852 .
6
Coriolan Brediceanu (1850-1909), prin intransigența,
fermitatea și consistența demersurilor sale social-politice,
devenise un avocat-simbol în lupta de emancipare socială
și politică a românilor bănățeni și ardeleni. Animat de
cele mai înalte idealuri, în spiritul toleranței interetnice
și interconfesionale (o superbă viziune avant la lettre a
4 Privitor la politica de colonizare, cf. „Tribuna
poporului” (V, 46, 1900, 2: Colonizările în Banat), în care
este citat un comunicat al lui Kálmán Darányi, ministrul
agriculturii, publicat în „Pesti Napló”: „Ministrul agriculturii
a înființat, în toate coloniile, gospodării de model, școli de
repetiție și însoțiri de credit. Unele din aceste colonii sunt atât
Coriolan Brediceanu de dezvoltate, ca, de pildă, Vadász, încât coloniștii, pe cale
socială, și-au înființat acolo un internat, care este subvenționat
Printr-un articol publicat în „Tribuna” arădeană (IV, acum și din partea ministrului agriculturii. În acest internat
9, 1900, 2: Teama de români), preluat din „Egyetértés”, sătesc, românii și germanii din împrejurime își trimit copiii
semnat de Ferencz Kossuth, fiul cel mic al lui Lajos la școala de stat”. Redactorul „Tribunei”, vigilent, avertiza:
Kossuth, se demonstra zădărnicia proiectului administrației „Românii de prin acele părți să fie însă cu ochii în patru și să se
ungare: „Unitatea de stat maghiar numai un singur neam păzească de mreaja ce li se întinde”.
o primejduieşte serios: neamul românesc! Românii aceştia 5 Vezi „Gazeta Transilvaniei”, Brașov, LVII, 11, 1894,
sunt primejdioși prin însuşirile lor. Ei ţin, adică, la limba 1-2: Cronica politică. Legea colonizărilor.
6 „Gazeta Transilvaniei”, Brașov, LVII, 18, 1894, 2: Orgiile
lor cu o putere de neînvins, iar ungurul este îndată gata absolutismului unguresc; cf. „Biserica și Școala” (Arad, XVIII, 4,
a vorbi o limbă străină, aşa că, în comunele amestecate, 1894, 26: La situațiunea de astăzi a școalelor noastre), în care
ungurimea vorbeşte și ea româneşte. Pe întreaga câmpie se relatează despre pensionarea a 68 de învățători de la școlile
(ardeleană) până la Cluj aproape, cei în căsătorie mixtă confesionale greco-orientale din comitatul Timiș, invocându-se
vorbesc limba românească. E fapt că, în Ardeal, cele trei motivul că „n-ar poseda în deplină măsură limba maghiară”.

Pag. 40