Page 57 - Morisena 4_2017
P. 57

Revistă trimestrială de istorie



        ră  de  rezistenţă  din lemn, stâlpii fiind tot din lemnărie  1933, prin diligenţele promovate de primarul de atunci al
        solidă. După reparațiile din 1872-1873, grinzile exterioare  oraşului, Ilie Rusmir, profesor de ştiinţe naturale la liceul
        ale balconului  I şi II din profil I 24, în semicerc, precum  urbei dar şi preşedinte al Despărţământului ASTRA Caraş
        şi  structura  „galeriilor”  pe  care le  susţin, sunt marcate  şi  montat  cu  sprijinul  „Asociaţiei  de Teatru, Casinou şi
        „Resicza 24”. O rețetă din oțel fontă, solicitată mai târziu  Cetire”, condusă de dr. Ioan Ţeicu.
        de Eiffel, care avea colegi între specialiștii Reșiței. La ri-  k.  Decorațiunile  interioare.  Farmecul  baroc  al
        dicarea turnului din Paris, Eiffel va folosi pentru structura  Teatrului  Vechi  din  Oraviţa  îl  conferă  decoraţiunile  din
        de la bază până la primul nivel, rețeta reșițenilor și aceea a  sala de spectacole. Decorațiunea interioară a fost reali-
        oțelarilor din Graz.                                  zată până la 1893, probabil, din gesso-ipsos, grund italian
               g. Acoperişul. Până la  1872-1873,  acoperişul  a   folosit la edificiile culturale model Bibiena. După 1893 se
        avut  o  lucarnă  „dachfenster” iar din 1928 două de tip  foloseşte, la fiecare din restaurările clădirii, carton presat
        „giebelfenster”, refăcute la 1997, asigurând o luminozitate  la cald şi un strat de bronz auriu, „schlagg” sau chiar foiţă
        razantă, în pod, „leuchten”.                          metalică fixată cu poliment, „mordant”, „mixtion”.
               h. Scena. Scena, cu o primă modernizare în 1872,      În zona semicircularităţii conferită de balcon şi
        are o serie de elemente auxiliare, instalaţii pentru nece-  galerie, avem o succesiune de curbe şi semicurbe, ime-
        sităţi  scenografice,  pasarele,  scări,  eşafodaje,  podină  la  diat sub plafon, un parament discret, semicircular, ornat
        etaj iar fosa are două zone, acoperită şi descoperită, fiind  deasupra cu brâuri, fals întrerupte de capitelurile coloa-
        protejată de un ansamblu de grinzi, două grinzi având rol  nelor.  Între  plafon  şi  podesta  galeriei,  capitelul  coloa-
        de mutanţi de 1 m înălţime. În spate au fost prevăzute ca-  nei, în „kyma recta” şi „kyma reversa”, sub lacrimarul
        binele actorilor, încă din 1817, modernizate la reparaţiile   „kranzgesims”, are un decor tip helix cu imposta simpli-
        din  1872,  1893  şi  1997. Structura de rezistenţă deasupra  ficată, „bogenkampfe”.
        scenei e asigurată prin grinda-tirant orizontală. În podina   Pe manşonul de lemn care îmbracă dreptunghiu-
        scenei se află şi azi tamburul cu cremalieră şi lanţ Galée.   lar coloana, e aplicat, sub capitel, un compus ornamentic
               i.  Casa  scării.  Casa  scării,  „trappenhaus”,  are  sugerând o „panglică” liniară, centrală, verticală, şi două
        complexitatea ei. Din holul foaier, două scări stânga-dreap-  „cravate” imobile desfăcute la stânga-dreapta, elemente-
        ta fac legătura cu balconul I, cea din dreapta are balustra-  le plecând dintr-un punct-rozetă, tematici dezvoltate, prin
        da veche în funcţiune, „gebänder”, „brustung”. Feroneria  imitaţie, după ornamentica sculpturală a celebrului Andreas
        este simplă, din categoria „schmiderarbeit”. Din vestibu-  Schlütter din Berlin.
        lul mic, casa scării urcă la etaj, spre galerie, muzeu, sala   Ornamentaţia balconului şi galeriei, alcătuită fi-
        Casinou, fiind iluminată natural până la mai mult de jumă-  ind din panouri de parament (tăblii cu ornamente) fixate
        tate şi prevăzută cu trepte din lemn masiv (arţar, stejar) de  cu  o  agrafă  ori  cu  un  crampon  metalic,  a  fost  realizată
        la 1893, încă rezistente. Organizarea spaţiului de la etajul  conform spaţiilor rezultate din casetajul paramentelor (îm-
        clădirii este de tip „anfilada”, cu încăperi în continuare.   părţirea suprafeţei în casete pe care, separat, le lucrează
               j.  Iluminatul.  Candelabrele.  Candelabrul  sălii  artistul baroc). La paramentele galeriei, fiecare casetă re-
        mari a fost, la origine, un lanternou  de  cupolă, de  tip  ba-  prezintă spaţiul dintre două coloane şi are pătrate, delimi-
        roc, adică  o girandolă piramidă cu  pandelocuri  pentru  lu-  tate în perimetrul lor prin baghete liniare de ornament. În
        mânări,  „standleuchter”.  E reprodus într-o fotografie din  fiecare pătrat avem ca motiv ornamental un rondel de tipul
        1870, în alta, din 1893, fiind mai vizibile locurile pentru  „chapelet de piastre” (numit astfel în manualul lui J. L.
        fixarea lămpilor cu acetilenă, o prioritate naţională (1857),   Hildebrant). Rondelul din pătratul central are în comple-
        apoi cu petrol lampant (1869). Se cobora pentru alimentare  tare, sus şi jos (nord-sud), un „perlenschnur” iar în stân-
        cu sistem scripeţi.                                   ga-dreapta (vest-est) două motive fitomorfe. Pătratele din
               La candelabrul original s-a renunțat în 1911, din  stânga şi de la dreapta celui central au în completare patru
        motive încă neclare, şi dus la Biserica Albă (vechiul Weiss-  „perlenschnur”, dispuse în cruce, în jurul rozetei. Casetele
        kirchen, în Serbia, azi). În locul lui, respectând modelul  sunt delimitate între ele prin două colonete false, având ca
        iniţial, orăviţenii au instalat un altul pe care, la 1919, l-a  decoraţiune, în centru,  un  „rollwerk”  (un „gargouille”).
        demontat armata sârbă în retragere, după luna iulie a acelui   Balconul    are  şi  el  organizarea  ornamentelor  pe
        an când, în Oraviţa, se instalează administraţia româneas-  casete. Coloanele de sprijin se pierd în partea de sus în
        că. În 1920 teatrul are deja un candelabru nou. La repara-  semicercul triumfal al unui „brâu de rensoane”. Capitelul
        ţiile care au durat, cu mari intermitenţe, între 1953-1962,  unei coloane are deasupra un medalion „rondbild”, suge-
        un ordin al oficialităţii comuniste din regiunea Banat, cu  rând cochilia „muschel” (emblema cartuş) iar capitelul are
        reşedinţa în Timişoara, duce la demontarea candelabrului  un lăcrimar terminat în „gât de lebădă” („schwamenhals”)
        şi transportarea lui în municipiul de pe Bega. În locul lui,  şi baza din „akanthus”, „bärenklau”. La mijlocul coloanei
        dar imitându-l pe cel demontat şi care a stat în clădire din  (partea care se vede imediat deasupra semicercului de pa-
        1920, firma „Guban” realizează altul, cel existent şi azi în  rament al balconului), avem un ornament cu decor vegetal
        teatrul orăviţean.                                    „cul de lampe”, o frunză trilobată de stejar ( arţar).
               În  Sala  Casinou,  candelabrul  mic,  de  tip  lustră,   Pe  paramentele  balconului  e  aceeaşi  organizare  a
        „kronleuchter”,  „lichtkrone”,  a  fost  adus  de  la  Sibiu,  în  casetajului. O casetă are ca element central o ghirlandă sti-


                                                                                                         Pag. 55
   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62