Page 53 - Morisena 4_2017
P. 53

Revistă trimestrială de istorie



        caz nu este una de cotropire, de ocupaţie. Posibilitatea re-           Dr. Ionel Bota
        alizării actului unificator demonstrează că aceasta era as-               (Oravița)
        piraţia poporului român şi faptul că, acestă unitate politică
        se realiza având la bază unitatea de teritoriu, limbă, o bază
        economică complementară, unitate etnică, de tradiţii şi obi-  Teatrul Vechi din Oravița.
        ceiuri, şi mai ales unitate de credinţă ortodoxă. Opera ma-
        relui voievod, o reîntregire a Daciei de odinioară, în pofida   Un monument unicat al barocului
        perioadei scurte în care s-a menţinut datorită condiţiilor cre-
        ate de adversitatea puterilor vecine (Polonia, Imperiul Oto-     vienez în România
        man, Imperiul Habsburgic) s-a impus ca simbol al luptei
        pentru unitatea poporului român. Măsurile luate de Mihai
        arătau că această unire era nu numai posibilă, ci şi necesară   Un edificiu bicentenar și inaugurarea lui. Teatrul
        pentru existenţa românilor ca popor distinct în zona unde  Vechi de la Oraviţa, copia vechiului Burgtheater al Vienei
        se ciocneau interesele unor mari puteri, şi numai printr-o
        îmbinare a acţiunilor diplomatice şi militare şi cu ajutorul   Veche reşedinţă a ţinutului bănăţean, fie în organi-
        unor mari personalităţi şi oameni de geniu români se putea  zările montanistice din secolul XVIII, fie în administraţia
        evita acapararea acestui teritoriu de către diverse puteri. Un  comitatensă, reşedinţă a judeţului Caraş în perioada inter-
        rol important în păstrarea fiinţei româneşti l-a jucat biserica,  belică, oraşul Oraviţa a fost mai degrabă un habitat al di-
        și implicit ortodoxismul.                             namicilor vieţii cultural-spirituale. Tradiţiile spectacolului
               Domnii Ţării Românești şi Moldovei au înţeles pu-
        terea credinţei şi de aici ajutorul pe care l-au simţit datori
        să-l ofere românilor din Transilvania împotriva încercărilor
        de prozelitism catolic sau calvin. Grija pe care o manifesta
        Mihai Viteazul pentru biserica ortodoxă din Transilvania nu
        scapă lui Gheorghe Brancovici care spune că „Domnul Mi-
        haiul, voievodul Ţării Munteneşti dupre ce au bătut multe
        răsboaie turceşti şi alte neamuri au bătut şi pre Batorie An-
        dras, prinţepsul Ardealului la Sibiu şi i-au luat ţara care au
        făcut pravoslavnica sfântă mănăstire Mitropolia”.
               Urmaşii  lui  Mihai  Viteazul  vor  susţine  biserica
        ortodoxă din Transilvania, cu atât mai mult cu cât situaţia
        acesteia se va agrava. Conştient de rolul acesteia, domnul
        Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino a intervenit cu ener-
        gie pentru eliberarea mitropolitului Sava Brancovici, obţi-
        nând aprobarea curţii imperiale din Viena ca românii din  de teatru şi muzică din Banat îşi au priorităţile lor binecu-
        Transilvania să-şi păstreze credinţa ortodoxă, iar mitropo-  noscute, dacă ar fi să recurgem doar la argumentul orăvi-
        litul să fie eliberat. Sava Brancovici este un exemplu pen-  ţean, în oraşul de pe Căraş funcţionând un edificiu pentru
        tru  apărarea  ortodoxismului,  un  martir  în  slujba  păstrării  teatru încă de la 1817, azi Teatrul Vechi, sediul Centrului
        credinţei în condiţiile presiunii exercitate de calvini. „Întru  Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, primul edificiu
        acea vreme părintele arhiepiscopul Sava Brancovici stăpâ-  al genului  din spaţiul culturii naţionale la acea dată.  Pe
        nind mitropolia ţării Ardealului până în 24 de ani, şi multă  această scenă, muzica şi teatrul, corul şi fanfara, dansul de
        vreme luptându-se cu ereticii pentru sfânta pravoslavie a  societate şi dansul poporal, opera şi opereta, asociaţiile şi
        bisericii răsăritului, pre urmă la bătrâneţe ajungând, supu-  reuniunile culturale au creat memorabile punţi de legătură
        indu-se răbdării, dupre urmarea altor străduitori şi pentru  inter-etnice: români, germani, evrei, maghiari, sârbi, romi,
        că n-au vrut să plece, s-au învrednicit a primi nu numai su-  într-o multiculturalitate activă. 1
        dalme şi bănuiale, ci încă închisori şi munci de la ereticii   a.  Diletanți,  comisii,  memorii,  speranțe.  Con-
        acelei ţări”.                                         cretizarea ideii. Teatrul este cel dintâi edificiu din spaţiul
               Prin  conţinutul  Cronicii  româneşti...,  Gheorghe  culturii române actuale ridicat pentru a găzdui montări de
        Brancovici reprezintă pentru Ardeal ceea ce Miron Costin  spectacole teatrale şi muzicale. Clădirea a fost finalizată
        şi stolnicul Constantin Cantacuzino au întrupat pentru scri-  în intervalul 1814-1816 şi inaugurată, oficial, în prezenţa
        erea istoriei la sud şi est de Carpaţi. Fără a insista asupra  familiei imperiale din Viena, împăratul Francisc I și îm-
        unui anumit sincronism, constatăm totuși la toţi o reacţie  părăteasa Carolina-Augusta, prin spectacolele din 5 şi 7
        aproape identică, aceea de a lua atitudine prin intermediul  octombrie 1817.
        scrisului istoric, cu intenţia de a ridica faima neamului ro-  După 1800, când o asociaţie a diletanţilor își pro-
        mânesc, prin recuperarea adevărului istoric. O recuperare,  pune  ca obiectiv ridicarea unui edificiu pentru a găzdui
        care, datorată unui sârb-este adevărat  educat în mediul ro-  spectacole de teatru şi muzică, gestul  însemna o instituțio-
        mânesc ortodox-apare cu atât mai valoroasă.           nalizare a ideii de a se ridica un astfel de edificiu, idee ivită


                                                                                                         Pag. 51
   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58