Page 51 - Morisena 4_2017

Revistă trimestrială de istorie

Cantacuzino, obţinând de la acesta sprijin pentru mitropoli- Este înmormântat la Cheb, dar în 1734 poporul sârb, care
tul Sava, care va fi eliberat în urma intervenţiilor domnului nu-l uitase, îi aduce osemintele la mânăstirea Crušedol,
muntean, însă la puţină vreme acesta va muri datorită sufe- depunându-le în mormântul fostului patriarh Arsenie III
rinţelor îndurate. Cearnoievici.
Parcurge o etapă de mașinațiuni secrete și diploma- Printre cărțile scrise de Gh. Brancovici atât în ro-
tice în sprijinul cauzei de eliberare a sârbilor de sub domi- mână, cât și în sârbă (o Carte de rugăciuni, un Catehism
nația otomană, paralel cu numeroase alte acțiuni culturale și şi Comentarii ale unor versete biblice, o Cronică în limba
politice care îl pun în situația de a fi agreat la curtea împăra- română şi una în limba sârbă). Cronica românească, al cărei
tului Leopold, care îi oferă în 1673 rangul de baron al rega- original nu se cunoaşte, dar în cel mai bun manuscris păs-
tului maghiar, printr-o diplomă de înnobilare. Acesta aştepta trat - cel pe care l-a publicat Nicolae Iorga, se intitulează:
din partea lui „mari servicii pentru Imperiu”. Rămâne însă Cronica slovenilor Illiricului Mysii cei din Sus şi cei din
la curtea Domnului Ţării Românești, care îl trimite în 1688 Jos Mysii.
la Viena pentru stabilirea condiţilor în care se va produce Autorul a dispus pentru informare, pe lângă cărți
trecerea Ţării Româneşti de partea imperialilor, însă aici el adunate într-o bibliotecă proprie și de două biblioteci de
lucrează şi pentru sine, adresând împăratului un memoriu excepție: a lui Constantin Cantacuzino (Stolnicul) şi a lui
în care va cere, printre altele, ca sârbilor să li se permită Constantin Brâncoveanu. Cronica a fost concepută între
a rămâne în credinţă ortodoxă şi să li se respecte vechile anii 1684-1688, și cuprinde trei părți, având o structură de
libertăţi şi privilegii în cadrul statului sârb ce se va crea în cronică după tipic medieval: o istorie biblică de la potop la
graniţele vechiului Illiricum - lucru ce dovedeşte naivita- schimbarea limbilor (turnul din Babilon), o istorie a celor
tea şi lipsa de realism politic, având în vedere că Imperiul patru monarhii (Asiria, Persia, Grecia, Roma cu Bizanțul)
Habsburgic ocupase Transilvania şi care ţintea de asemenea și o istorie a sud-estului european, adică a sârbilor și româ-
către celelalte două ţări româneşti. Însă, pentru menţinerea nilor. Ultima parte se întinde însă pe trei sferturi din croni-
lui Gheorghe Brancovici de partea lor, Habsburgii acceptă că. Numeroase copii ale acestei cronici au circulat intens în
descendența pe care acesta şi-o atribuise, îi acordă titlul de spațiul românesc (în Muntenia, Oltenia, Moldova, Ardeal,
conte al Imperiului şi îl recunosc drept căpetenie a popoare- Banat) Meritul este acela de a fi un document care aduce
lor balcanice răsculate împotriva turcilor. date despre poporul român din izvoare străine, pentru prima
Pe de altă parte, trimisul lui Şerban Cantacuzino dată în istoriografia noastră şi prezintă ştiri despre trecutul
în Rusia, arhimandritul Isaia este arestat la întoarcere la popoarelor vecine.
Braşov, gramotele ruseşti găsite asupra acestuia îl pun în- Având un vădit scop de a întări importanța slavilor
tr-o situaţie compromiţătoare faţă de imperiali nu numai pe în Balcani și în Iliria, scriind că slavii s-au aflat pe aceste
domnul Ţării Româneşti, dar şi pe Gheorghe Brancovici, meleaguri înaintea coloniştilor romani, Gh. Brancovici nu
care ajutat de Novac Petrovici, după ce strânge în jur 800 de uită să precizeze originea poporului român: „Dupre aceia
voluntari, la 12 iunie 1689 adresează o proclamaţie sârbi- în zilele împăratului Traian, au venit de la Italia şi rumânii
lor, chemându-i la ridicare împotriva turcilor, el fiind recu- carii dupre oraşul Roma s-au numit rumâni; pentru că cei
noscut de patriarhul Arsenie al III-lea ca urmaş al vechilor ce întâiu s-au aşezat în Roma le era numele rumâni. Şi s-au
despoţi. Reuşeşte să-l atragă de partea sa pe Pavel Nesto- aşezat rumânii între slovenii cei dupre lângă Dunăre, luând
rovici Deac cu cei 3000 de oameni ai săi, pentru răscoală, pre sine şi botezul pravoslavnicesc; aşa şi vulturul dupre
însă la 26 oct. 1689 Brancovici este înştiinţat să se prezinte sfântul botez cu sfânta cruce în gură luară, ca să le fie sem-
la Cladova în tabăra principelui de Baden, unde este arestat nul ţării lor închipuind vulturul cel mare al Romii, pentru ca
şi apoi întemniţat la Sibiu, până în iunie 1690. După aceea să se ştie că de la Roma au venit rumânii cu semnul împă-
este trimis sub escortă ulterior la Viena, unde va avea domi- răţiei”. Este evident faptul că Gh. Brancovici pleda cauza
ciliu forţat pentru ultimii ani din viaţă până în 1703. slavilor. Astfel, existența voievodului Iancu este exagerată,
În perioada 1690-1711, viaţa şi activitatea acesta fiind prezentat ca fiind o emanație a politicii lui „Jic-
cronicarului se vor caracteriza prin lipsuri şi tracasări, mond crai” spunând despre acesta că „voievod de feliul lui
plângeri adresate împăratului şi altor potentaţi ai vremii, era din Ţara Muntenească, născut din fămee greacă; „nu-
contacte permanente cu reprezentanţii sârbilor din Imperiul mele tătâne-său au fost But” şi pentru că „mult bine şi mare
Habsburgic, sfătuindu-i în revendicările lor economice, omenie făcuse tată-său lui Jicmond crai, i-au dăruit cetatea
politice, confesionale, redactându-le memorii şi cereri. Hinedoarei ca să o aibă ca vecinică stăpânire”.
Socotindu-l primejdios pentru interesele Imperiului şi Iancu de Hunedoara este prezentat într-o lumină
dorind să-l izoleze de ai săi, austriecii au hotărât ca din anul nefavorabilă, ca stricător de pace: „Craiul Vladislav şi cu
1703 să-l izoleze la Cheb, refuzând să-l elibereze cu toate Iancu-Vodă după porunca papei stricând legătura păcii care
intervenţiile ce au fost făcute pentru el, de conducători ai făcuse cu turcii”, şi tot el este cel care „războiul dintâiu
sârbilor şi unele capete încoronate. au făcut în Ţara Muntenească împotriva domnului Dragul
Percheziţionat, adesea sâcâit de autorităţi şi cre- voievod pre care prinzându-l împreună cu fiiu-său cel mai
ditori, ducând o viaţă de lipsuri şi renunţări, lipsit şi de mare le-au tăiat capetele ...”, lăudându-se apoi că, după
prezenţa nepotului său Iovan, căruia i se interzice şede- ce se va bate cu Murat, la întoarcere „capul lui Gheorghie
rea la Cheb, Gheorghe Brancovici moare la 19 dec. 1711. despot încă îl va tăia”, Însă Iancu a fost învins de turci ca o

Pag. 49