Page 56 - Morisena 4_2017

MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017

şi alte două laterale, la cele două extremităţi ale faţadei spectacole şi tot prin două uşi stânga-dreapta, pe scări din
centrale, boltiri care sugerează un intercolonament „inter- piatră fasonată spre balconul I (oficial) apoi spre holul mic
lumnium”, fiecare fiind realizată în tipologia dubloului tri- (vestibul).
umfal, un alt specific al artei baroce europene prezent şi în Holul mic e deschis spre faţada principală şi iluminat de o
cazul clădirii de la Oraviţa. fereastră iar de aici, spre interior, urcă o scară la nivelul II
Tipic barocă este arcatura baluştrilor care substi- („galleria”).
tuie sugestia anticului areostil prin recursul ingenios al d. Sala Barocă. Sala mare este argumentul esenţial
constructorului şi arhitectului la extrados, „bogenreihe”, la că, vizitând teatrul orăviţean, ne aflăm în faţa unei bijute-
boltă exterior fiecare coloană fiind lucrată atent, în stilul rii arhitectonice a barocului vienez (barocul târziu). Cum
mixtum compositum, „bogenrüken”, „aberbogen”. Un alt teatrul nostru, un decalc, un „gegenabdruck”, nu s-a mo-
criteriu al artei arhitecturii baroce, dispunerea consolei dificat, de la 1817, dar Burgtheater-ul Vienei, un „mode-
între deschideri, e prezent la teatrul din Oraviţa, creân- llentwurf” pentru edificiul din Banat, a cunoscut, la 1888-
du-se impresia de boltä în reţea „entre-deux”. 1890, foarte multe modificări, iar peste puţină vreme, a şi
Un simulacru de epistil peste coloane e rezolvat fost dezafectat, concluzia se verifică în adevărul ei de la
prin îmbinarea între o cavetă mulură concavă „halbe sine: copia a ajuns din urmă modelul, devenind, la dispari-
hohlkelbe” şi o dosină mulură cu dublă curbură con- ţia acestuia, chiar modelul.
cavă-convexă care întretaie paralel şi orizontal faţada Sala are deschiderea totală de 15 m, calculând
principală şi o împarte în trei registre ce continuă şi pe până la limita feţelor exterioare ale zidului, şi 13,7 m, dacă
cele două laturi extreme, spre înăuntrul faţadei centrale, cu luăm în calcul distanţa între feţele interioare ale zidului de
prelungire pe laturile stânga-dreapta ale faţadei principale, construcţie. Pereţii sunt portanţi, din zidărie mixtă (pia-
aici separând linia ferestrelor de la parter şi etaj. tră şi cărămidă plină, în sistemul asiză), între 70-90 cm, şi
Mai sus, un alt dublu bandou, „bandgesims”, rea- neportanţi, în compartimentarea interioarelor utilizându-se
lizat prin aceeaşi inventivă asociere dosină-cavetă, închide cărămida plină cu grosimea de 12,5 cm. Grinzile şi planşe-
la bază frontonul triunghiular, cu aceleaşi prelungiri spre ele sunt din lemn, cu un strat de tencuială pe foiţă (plasă)
laturile extreme ale faţadei centrale, apoi pe stânga-dreapta metalică groasă de 3 cm.
faţadei principale, sub şarpanta acoperişului. La frontonul Sala are o formă semicirculară, semănând cu un
triunghiular, arhivolta „bogenein-fassung”, „bogenläute”, tip de „exadra”, cu loji baignoire la parter şi loji la etaj în
„bogenleiste” este doar sugerată, în tehnica şi tipologia sistem „belle-étage” corespunzând balconului I (oficial).
barocă a rezolvării elementelor antablamentului clasic, Un prim nivel al sălii este coborât cu 37 cm faţă de nivelul
cu arhitrava, friza şi cornişa într-o sincronie de arc ascuţit holului foaier de la intrare („abbassamento”).
(fronton rupt), cu frontonul triunghiular dublu expus: un Tavanul sălii a fost realizat dintr-un sistem de
triunghi mic înscris într-un triunghi mare, având amândo- grinzi din lemn ecarisat de răşinoase, „abete”, în tehnica
uă o bază comună. de prelucrare italiană a epocii, 15-23 cm, aşezat transver-
Fantezia altor sugestii decorative o exprimă reţea- sal sălii la intervale cuprinse între 90-100 cm.
ua liniară, dispusă orizontal pe înălţimea coloanelor faţa- De la reparaţiile din 1893, scaunele mecanice
dei centrale, dungile „manerverband”, care pleacă, pentru din sala mare şi din balconul I au înlocuit un sistem
fiecare coloană, de la mijloc, câte şase paralele, a şaptea de laviţe (fotografia din 1872), fiind realizate la Viena,
şi a opta fiind închise în trapez, deasupra fiecărei coloa- Sopron și Budapesta dintr-un lemn exotic, amarant, uti-
ne. Faţada centrală este închisă sus prin frontonul bi-tri- lizat de ebeniştii francezi şi austrieci, în atelierele din
unghiular iar spaţiul de deasupra coloanelor este împărţit Vârșeț (Serbia, azi).
în mod egal de trei ferestre cu ancadrament dreptunghiu- e. Balconul I, balconul oficial. Balconul I e reali-
lar, simplu, lemnăria unei ferestre („ochiurile de geam”) zat din bolţi mici, dispuse în evantai, cu deschideri variind
fiind încrucişată octopartit. Dar la stânga-dreapta faţadei între 95-130 cm, sprijinite transversal pe profile metalice
principale, la parter şi la etaj, ferestrele sunt hexapartite I 16-16 cm, rezemate pe pereţii sălii şi pe grinzile semi-
iar la parter, deasupra fiecărei ferestre, a fost realizat un circulare de oţel profil I 24. Structura balconului reazemă
fleuron-baghetă linir, egal cu latura mică (lăţimea) a fe- stâlpii de fontă turnată la 130-144 mm grosime, în formă
restrei, la începuturile clădirii din piatră fasonată, apoi din de I, 4 m înălţime, cu 50 mm „inima” stâlpului.
gesso-ipsos (grund italian). f. Balconul II, galleria. O grindă de contur-pot-
c. Holuri exterioare şi interioare. Holul de la in- coavă de oţel profil I 24 o regăsim şi la „galleria”, balco-
trare „vorraum”, „forsaal” este dreptunghiular, iluminat nul II. Stâlpii galeriei sunt dispuşi pe un semicerc de rază
natural prin două ferestre dispuse pe latura lungă spre stra- 4,3 m la circa 2,50 m de interax.
dă, pe aceeaşi latură aflându-se cele două uşi (la 1817 până Împreună, balconul I şi II dau sugestia unei
la 1997 erau trei) de intrare în clădire. originale „galeria arcata”, „kreuzgang”, mici arcade se-
Holul mare (holul-foaier) adaptat la nevoile spec- micirculare sprijinite pe coloane „zwergallerie”. Coloa-
tacolului vremii, la 1872, este nodul reţelei de acces la nele, din fontă, sunt îmbrăcate în cămaşă (manşon) din
toate nivelele şi spaţiile clădirii. Din acest hol se ajunge, lemn, cu feţe dreptunghiulare, în tehnica „abbigliamento”,
prin două uşi dispuse stânga-dreapta, în sala mare, sala de „abbracciare”. Înainte de 1870, galeriile aveau o structu-

Pag. 54