Page 54 - Morisena 4_2017
P. 54

MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017



        în mentalitatea comunității locale și a elitei sale economice   Destui  cercetători  din  interbelic  notau  că  teatrul
        încă din anii 1720 încoace. Mai ales femininele acestei eli-  era gata la 1816. Clădirea e gata, de fapt (clădirea zidită,
        te, geloase pe prietenele lor și pe ceea ce lăsaseră în marile  „în roșu”, cum se zice de obicei), încă din toamna lui 1815.
        orașe ale imperiului, de unde fuseseră aduse aici prin ordi-   Lista e deschisă de Lhotka de Zmislov, consilier
        nul împăratului cu soții, cu familiile lor, înalți funcționari  de tezaur şi director al Tribunalului Montanistic, cu 280
        în minerit și metalurgie, întrețin ideea ridicării teatrului,  florini.  Sunt  şi  mulţi  donatori  români  şi  macedoromâni
        idee care se transmite de la o generație la alta, chiar dacă  (aromâni). Îi regăsim, astfel, pe Ion, Costa şi Dimitrie De-
        sunt situații (1763, 1783, 1788, 1798) când obiectivul e  metroviciu, macedoromânii Ion Niuni, arhitectul teatrului,
        gata să se concretizeze.                              Ion şi Dimitrie Constantini. E cotizant şi protopopul Petru
               Abia început veacul XIX, o comisie de redactare  a   Iorgovici,  fratele  celebrului  gânditor  de  talie  europeană
        memoriilor  către împăratul de  la Viena  include  pe  fraţii  Paul  Iorgovici,  Alexandra  Şaguna  („Şiaguna”),  mătuşa
        Ion şi Dimitrie  Constantini (Konstantiny),   macedoromâni     viitorului mitropolit al Transilvaniei. Sunt mai ales repre-
        (aromâni),   primul economist renumit, primar al oraşului  zentanţii tuturor etniilor orăviţene: Gaspar Oberhofer (el
        între 1804-1821, celălalt istoric şi viitor profesor la Prepa-  va dona pe o listă anexă şi din averea sa 680 florini), Anton
        randia Aradului,Prokop Lhotka de Zmislov (Smislov), di-  Hoffman, Iacob Umheiser, Michael Orthmayr, Catarina

        rectorul Tribunalului Montanistic, Carol, Francisc, Johann  Jaretz,  Andreas  Stolz,  Anton  Mogern,  Johann  Seyman,
        şi Louis Maderspach. Se consolidează un nucleu de artişti  medicul Simon Schmidt, Iosif Schiessler, Ion Tinopl, Fer-
        diletanţi (amatori), se organizează, confom bunei tradiții  dinand  Oberth,  Johann  von  Annich,  Martin  Steinbauer,
        de după 1720, spectacole de teatru și de muzică. În 1813,  Antonia Dittrich, Francisca Pecher, Iosif Fulepp, Michael
        Clubul Diletanţilor, îşi oficializează statutele, prilejul altor  von Fritschko, Anton de Medveczky.
        montări teatrale, atunci și mai târziu.                      Alte  donaţii  fac  locuitorii  din  satele  zonei  cără-
               b.  Colecte,  donații,  finanțări.  Ridicarea  şene ori din oraşele Banatului de Munte, precum Vasilie
        edificiului, 1814-1816. Dar, în decembrie 1813, chiar îm-  Petrovici din Ciudanoviţa, Urban Seidl din Ciclova Mon-
        păratul din Viena și consilierii săi importanți ajung să gră-  tană, Francisc Reymann din Dognecea, medicul Johann
        bească apariția acestei clădiri unicat în Oravița și în colțul  Keszt  din  Moldova  Română,  Anton  Bernhofer,  Johann
        acela de Mitteleuropa. Francisc I decide că, pentru anul  Hofmann, Francisc Eckmüller, Iosif Kummer şi medicul
        1817, orașele Banatului istoric, între care și Oravița, trebu-  Philip Polinger, toţi din Sasca Montană, alături de Anton
        ie să se gândească la activități dedicative pentru sărbători-  Schmidt, Johann Jentner şi Francisc Thaler.
        rea centenarului eliberării provinciei de sub administrația   La  iniţiativa  Direcţiunii  Montanistice  Oraviţa  se
        otomană. Firesc, orăvițenii nu mai au nevoie de inspira-  adună  sume  de  la  lucrătorii  şi  funcţionarii  Uzinelor  de
        ție fiindcă ei, deja, au tot de suta de ani proiectul ridicării  Fier din Ferdinandsberg, Moldova Nouă, Bocşa Montană,
        teatrului și, profitând de conjunctura ivită, inițiatorii pro-  Dognecea, Gladna, Rusca  Montană. Cooperativele  mini-
        iectului precizează în răspunsul către augustul împărat că,  ere nu se lasă mai prejos, oferind sume generoase cele din
        o dată aprobat teatrul, edificiul va fi dedicația orăvițeană  Oraviţa  Montană,  Sasca  Montană,  Dognecea,  Moldova
        pentru centenarul eliberării.                         Nouă şi Gârlişte.
               Proiectantul şi arhitectul edificiului a fost aromâ-  O uriaşă donaţie, de 2.061,12  florini  vine  din
        nul Ion Niuni care îl  roagă pe colegul său din Viena, Iero-  contribuţia  lojilor  masonice „Glück auf!” şi „Kosmos”
        nimus Platzger, să-i copieze organizările interioare ale ve-  din Oraviţa, „Steaua luminoasă” din Biserica Albă, Cassa
        chiului Burgtheater din fosta capitală imperială. Proiectul  de Pupille cu 249 florini, mina „Thalia”. Suma generală a
        este aplicat la faţa locului  de  orăviţeanul  Francisc  Knée,  fost de 8. 622, 50 florini vienezi.
        organizările construcţiei şi ale faţadei, ale spaţiului interi-  Reprezentații în limba română oferă diletanţii lo-
        or, păstrând amprenta barocului târziu sau barocul vienez.  cali și după 1800, inclusiv în primăvara vara lui 1817, în
               Pentru  grăbirea  finanțării,  în  decembrie  1815  coordonarea lui Ion Constantini dar nu ştim dacă în sala
        este  organizat  un  bal  de  caritate  omagiind  victimele  de la celebrul hotel „Coroana” ori pe scena clădirii care-şi
        războaielor napoleoneene, morţii şi răniţii din bătălia de  pregătea inaugurarea.
        la Leipzig (octombrie 1813), invalizii, văduvele şi orfanii   c. Familia imperială din Viena la Oravița. O idee
        de război din Oraviţa şi din împrejurimi. Diletanţii locali  era inaugurarea în 1 iulie, dar lucrurile se amână până în
        montează și un spectacol în grădina Hotelului „Coroana”  toamnă. Toate  opiniile  vechi  acreditează  ideea  că  familia
        şi adună suma de 51 florini şi 2 creiţari. Colecta    din     imperială a refuzat prezenţa în vară din incidenţa unor acu-
        24    martie 1816 e cea mai importantă. A fost publicat în  ze anonime la adresa lui Lhotka, a lui Niuni şi asociaţilor
        1937, într-un număr din săptămânalul local „Orawiczaer   lor din comitetul de iniţiativă, aceea că şi-ar fi însuşit ilicit
        Wochenblatt”, un conspect al listei, după copia din 1837  sume din banii de colectă. De aceea, Francisc I, refuzând să
        a  originalului  identificat,  în  1930,  în  arhiva  Bibliotecii  vină la inaugurarea de la 1 iulie,  i-a ordonat consilierului de
        Muzeului  Naţional  din  Budapesta,  „Szechenyi  Köny-  Curte, Francisc de Ulményi, o anchetă. Care anchetă nu a
        vtár”.  În  1938,  prim-directorul  bibliotecii  ungare,  Iosif  dat dreptate blasfemiatorilor ideii de teatru la Oraviţa. Astfel
        Fitz, de origine din Oraviţa, îi trimite lui Sim. Sam. Mol-  că, în prima decadă din octombrie, familia  imperială  avea
        dovan, această copie.                                 să  ajungă  şi în ţinutul cărăşan şi almăjan.
                           2

        Pag. 52
   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59