Page 52 - Morisena 4_2017

MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017

pedeapsă de la Dumnezeu „pentru lauda trufiei lui”. Neîn- fost foamete mare prin toată ţara şi prin toate laturile ... şi
ţelegerea dintre cei doi, cronicarul consideră că s-ar datora care de foame nu pierise, noaptea şi ziua îi mânca lupii.
faptului că „mai dennainte vreme, bătând amândoi pre turci Oh, vai, cât de jalnică au fost acea privire!“. Gheorghe
şi luând Ţara Sârbească (fiindu-le tocmeala uniciunii aşa Brancovici, după ce aminteşte de cucerirea Constantino-
că pururea să stea întru ajutoriu unul altuia împotriva vrăş- polului, de victoriile şi măreţia turcilor în timpul lui So-
maşilor) Iancu-vodă câte locuri şi cetăţi cuprinsese de la liman Magnificul, de încercarea nereuşită a lui Soliman
vrăşmaşii lui Gheorghe despot înnapoi nu le-au dat...zicând de a cuceri Viena, de luarea de către turci a Timişoarei,
că despotul iaste necredincios, pentru că nici de ascultarea Lipovei, Șoimoşului, Becicherecului, Solnocului şi a altor
bisericii Romei nu se ţine, nici de urmarea legii lui Mehmed cetăţi şi oraşe, ajungând la asediul Vienei (1683), relatea-
nu se ţine ... şi pentru aceia pre când Iancul fugea bătut de ză şi înspăimântătoarea ucidere a vizirului Cara Mustafa;
turci, l-au apucat şi la închisoare l-au pus”. Cronicarul, după el înregistrează totuşi criza prin care trece Imperiul Oto-
ce aminteşte în treacăt moartea lui Iancu în tabăra de la Ze- man, autorităţile acestuia văzându-şi salvarea numai în
mun (1456), vorbeşte despre fiii acestuia, Huniadi Laslo manifestări religioase încărcate de fanatism, ceea ce-l de-
şi Matiaş, care au fost închişi la Buda. Lui Laslo i-a tăiat termină pe Gheorghe Brancovici să afirme că „împăratul
capul, iar pe Matiaş „l-au răscumpărat ungurii de la Poghi- turcescu, foarte tare s-au tâmpit”.
brag, gubernatorul Ţării Ceheşti cu 50000 dă galbeni roşii Având sentimente deosebite de simpatie faţă de
şi l-au făcut craiul unguresc” românii în mijlocul cărora el a trăit, şi faţă de domnii ro-
Cronicarul transilvănean de origine sârbă, prin mâni, de al căror sprijin a beneficiat, cronicarul Gheorghe
Cronica... sa avea ca scop ridicarea popoarelor balcanice Brancovici s-a oprit asupra unor momente importante din
la lupta împotriva otomani lor, vorbind deosebit de favo- viaţa lor. El menţionează originea romanică a poporului
rabil despre glorioasele fapte de arme ale românilor pen- nostru, chiar dacă din motivele amintite el forţează nota,
tru apărarea pământului lor şi despre marii conducători aşezându-i pe coloniştii romani între slavi. Mai mult, afir-
politici şi militari ai acestora, chiar dacă referirile pe care mă că românii, alături de alte neamuri, se aflau în Pan-
le face nu sunt deosebit de ample. Aminteşte lupta voie- nonia când au venit ungurii: „Pe vremea aceea încă mai
vodului Ţării Româneşti, Mircea, împotriva lui Baiazid era rămăsiţa slovenilor în Panonia. Neamurile acelui loc
la Rovine, din mai 1395, menţionând alături de români şi au fost: slovenii, iassii, rumânii, ghetţii, ostrogoţii, grecii,
personaje sârbeşti (Marco Cralevici), contrar adevărului sârbii, bulgarii, carii supuindu-se subt ascultarea marelui
istoric, iar despre campania turcilor din Ţara Româneas- Carol împărat şi până zioa de astăzi au rămas lăcuitori În
că din 1462, spune că „împăratul turcilor au mers în Ţara Ţara Ungurească şi Întru stăpânirea Ardealului”.
Muntenească să bată pe Vlad voievod şi nimic n-au putut Cronicarul are în vedere toate cele trei ţări ro-
isprăvi”. Destul de elogios îl prezintă pe Ştefan cel Mare mâneşti, se opreşte asupra campaniei lui Carol Robert de
„carele întru răsboaiele lui au stins 150000 turci, iar tătari Anjou din anul 1330 împotriva lui Basarab: „şi pentru ca
mulţime multă, fără de număr au istovit şi pre Mateiaş, nici-o treabă nu avea cu dânsul să-i calce ţara, Dumnezeu
craiul ungurilor, încă l-au scos dintru marginile ţării ru- au fost întru ajutor lui Basarab voievod şi au bătut pre cra-
şilor”. Despre Mihai Viteazul afirmă că „au bătut multe iul Carol”. În ce priveşte descălecatul în Moldova, afirmă
răsboaie turceşti şi alte neamuri”. eronat că în acel moment ţara era pustiită, pentru a amplifi-
Urmare demersurilor diplomatice la care participa- ca dimensiunile descălecatului: „Întru acea vreme, rumâni
se activ, Gh. Brancovici constată că în condiţiile în care Im- din Maramureş au descălecat în Moldova pentru că o pus-
periul otoman îşi întinsese tentaculele în Europa, înţelege tiise tătarii şi nimenea nu cuteza să şază într-însa până ce
că la momentul respectiv turcii reprezentau un grav pericol, au descălecat moroşanii rumâni”. Ideea unităţii româneşti
şi constituirea unui stat sârb nu s-ar fi putut niciodată realiza este bine cristalizată. Semnificativ este faptul că în mo-
fără o luptă susţinută a popoarelor balcanice în alianţă cu mentul în care se referă la aşa-zisa creare a Bosforului, adi-
alţi creştini împotriva turcilor care „au trecut marea la Gali- că a lumii islamice, pe Brancovici nu-l interesează decât
pol în Europa şi aşa s-au lăţit prin multe locuri păgânitatea”. ceea ce s-a petrecut cu ţările române, fără a mai menţiona
Despre religia musulmană, Gheorghe Brancovici, şi alt teritoriu.
care fusese educat în spiritul apărării religiei ortodoxe, spu- „Acest Pombie au tăiat la Vizantiia boazul, de au
ne că „Mehmet mincinosul proroc, au început a prelesti lu- intrat Marea Neagră în Marea Albă şi zic să fie rămas în
mea, de care turcii fiind un neam mai slab şi mai prost decât uscat ţara Moldovei, Ţara Muntenească, şi ţara Ardealului”,
alte neamuri, însălându-se au crezut cuvintele lui... „ însă ideea de unitate a neamului românesc răzbate în croni-
Pentru a explica poate pornirea sa împotriva tur- că atunci când se referă la Mihai Viteazul, care „cu vitejie
cilor şi a justifica necesitatea alungării lor, cronicarul vrednică ocârmuind au lăţit puterea neamului românesc şi
prezintă urmările înfrângerii sârbilor „şi după aceia s-au cu fericire stăpânind măria sa câte trei ţări adică Ardealul,
răsfirat ismailtenii prin toată ţara creştinească, ca şi cum Moldova şi Ţara Muntenească pre urmă după câţiva ani au
păsările să răsfiră prin văzduh. Şi pre toţi creştinii cu sa- pierit la Turda”. Conştiinţa unităţii neamului românesc o
bia îi înjunghiia, pre unii îi ducea la robie, iar pre alţii avea Gheorghe Brancovici, care vede în acţiunea lui Mihai
cu moarte groaznică în foc îi ardea. Iar carii au fost mai o creştere a puterii românilor prin unirea lor, Mihai domi-
rămas, de foamete au perit pentru că întru acea vreme au nând cu „fericire”. În opinia lui, acţiunea lui Mihai în niciun

Pag. 50