Page 48 - Morisena 4_2017
P. 48

MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017



        botezat, predându-l acolo nașei. Acest obicei persistă chiar  galbeni purtată la gât de fetele tinere, cu ocazia sărbătorilor,
        până în zilele noastre, cu toate că moașe propriu-zise nu mai  aceasta constituind totodată și zestrea ei. Se pare că sârbii
        există. La  unguri, moașa era cea care îi anunța pe viitorii  aveau o oarecare afinitate față de monedele de aur, după
        nași referitor la data botezului.                     cum am văzut și la botez.
              În  ce  privește  persoana  nașilor  de  botez,  există   Vârsta la care băieții se puteau gândi la însurătoare
        anumite diferențe de la o etnie la alta. În cazul sârbilor,  era diferită în funcție de etnia din care proveneau. Nemții
        românilor  și  ungurilor  nașii  erau  aleși  din  rândul  și ungurii nu concepeau însurătoarea decât între 22 și 26 de
        prietenilor, pe când în cazul nemților de obicei din cadrul  ani, adică după îndeplinirea serviciului militar, la  români,
        familiei lărgite. Cea mai mare asemănare între modul de  sârbi și bulgari vârsta însurătorii era între 18 și 24 de ani
        alegere al nașilor copilului există între sârbi și români. La  (deci fără a se ține cont de îndeplinirea serviciului militar).
        aceste două popoare, alegerea nașilor echivalează aproape  Vârsta la care fetele se căsătoreau era între 16 și 18 ani la
        cu posibilitatea ca un prieten să avanseze la rangul de rudă.  români, respectiv 18 ani la celelalte etnii.
        Evident  rudenia  este  doar  spirituală.  Relațiile  cu  nașii   Referitor la actele preparatorii, observăm existența
        sunt de multe ori mai apropiate decât cu rudele de sânge.  unor intermediari, care transmiteau propunerea de căsăto-
        Și din acest punct de vedere românii au rămas poate cei  rie, în cazul ungurilor aceasta fiind o femeie, iar la  bulgari
        mai tradiționaliști, acordând atenție deosebită nășitului și  un bărbat. La români, sârbi și nemți părinții băiatului sau
        relației nași-fini.                                   nașul sunt cei care se duc în vizită la casa fetei și fac pro-
              Pe o  perioadă de două-trei săptămâni după naștere,  punerea pentru căsătorie, dar există și aici intermediari în
        rudele apropiate ale femeii, dar și nașii copilului aduceau de  persoana rudelor și prietenilor, care au rolul de a se infor-
        mâncare cu schimbul în fiecare zi. Mâncarea era suficientă  ma discret cu privire la familia viitorilor soți. Acești inter-
        pentru toată familia, fiind un ajutor oferit pe bază de reci-  mediari află părerea familiei și a fetei, pentru a nu pune
        procitate femeii care trebuia să se refacă în urma nașterii  pețitorii în situații neplăcute în caz de refuz. Deci putem
        și nu se putea ocupa de treburile gospodărești. Acest obicei  afirma că pețitorul în cele mai multe cazuri se prezenta la
        este aproape dispărut în prezent, respectiv nu se mai oferă  casa fetei pe un teren deja pregătit.
        mâncare gătită, ci mai degrabă delicatese, dulciuri, cu oca-  Este interesant de observat faptul că deși rolul pri-
        zia primei vizite.                                    mordial în căutarea și alegerea partenerului îl au părinții vi-
              Referitor la cadoul de botez, cartea face referire în  itorilor soți, cei vizați au totuși un cuvânt de spus, deci ca
        mod special la sârbi, respectiv că aceștia dăruiesc finului  regulă, nu se trecea peste voința lor.
        un ban de aur. În rest, la nicio altă etnie nu se menționează   După formularea propunerii de căsătorie către familia
        nimic cu privire la cadoul de botez, ceea ce ne conduce la  fetei, acordul fetei este exprimat fie verbal, fie prin trimiterea
        concluzia că nu avea o valoare deosebită. Nașii obișnuiau  unui obiect, de exemplu un batic de mătase la unguri, fie pur
        să dăruiască finului fructe, prăjituri, turtă dulce sau eventual  și simplu prin oficierea imediată a logodnei,  în cazul nemților.
        bani cu prilejul Crăciunului și Paștelui.                  La români, unguri și sârbi băiatul, respectiv părinții
                                                              acestuia trimit bani fetei cu titlu de arvună. La români și
              Obiceiuri legate de căsătorie                   unguri arvuna se înmânează pur și simplu, iar la sârbi mo-
                                                              nedele de aur sunt ascunse într-un măr, care se înmânează
              Înainte de a ajunge la momentul căsătoriei, trebuie să  fetei. După câteva zile de la pețit, fata împreună cu părinții
        vorbim despre modul în care tinerii ajungeau să se cunoască,  merg în vizită la familia băiatului, ocazie cu care duc cu ei
        aceasta  în  cazul  în  care  aveau  libertatea  de  a-și  alege  mărul primit. Dacă există un amănunt care împiedică nunta,
        partenerul.  Posibilitatea de a alege este destul de restrânsă  mărul este restituit familiei băiatului. Acesta e momentul în
        și apare doar  doar în comunitățile românești, bulgărești și  care fata poate să-și exprime dezacordul față de căsătorie,
        ungurești. Locul și momentul primei întâlniri îl reprezintă  ținând cont că viitorul soț e ales exclusiv de părinți.
        petrecerile organizate de comunitate, acestea în satele un-  Un alt obicei interesant se observă la bulgari, unde
        gurești numindu-se baluri, iar în cele românești „joc“. La  părinții fetei trimit cu nașul o lămâie învelită într-un șorț de
        bulgari, după slujba de duminică, tinerii, separați pe sexe,  mătase, flori, colaci și bani familiei mirelui. Aceasta doar
        se plimbau în grădina bisericii și participau la jocuri de so-  după ce băiatul și-a exprimat intențiile serioase prin împo-
        cietate. Băieții și părinții acestora aveau ocazia să ochească  dobirea în secret a casei în care locuiește fata, în ziua de Ru-
        fetele îmbrăcate în straie de sărbătoare, fetele însă, la fel ca  salii. Dacă părinții băiatului nu se ating de daruri, înseamnă
        în țările sudice, nu aveau voie să-și ridice privirea în prezen-  că refuză căsătoria.
        ța bărbaților. O altă ocazie pentru tineri de a se vedea erau   Ceea ce constituie un obicei comun la toate etniile este
        șezătorile, însă invitația la șezătoare era adresată de către  logodna, diferă doar momentul, respectiv timpul scurs între
        fete doar băiatului care putea avea calitatea de pretendent.  logodnă și cununie. Aceasta este ocazia când se discută data
               În cazul sârbilor și nemților, doar părinții erau cei  căsătoriei, zestrea, participarea la organizarea nunții etc.
        care alegeau fata potrivită pentru fiul lor, în ambele cazuri   O excepție demnă de remarcat este obiceiul sârbesc
        prioritate având interesul economic. Dacă în cazul nemților  al logodnei, unde rudele viitorului mire sunt cele care îi dă-
        important era inventarul agricol al familiei viitoarei soții, în  ruiesc fetei un inel și coroniță albă, mirele nefiind nici mă-
        cazul sârbilor averea familiei era reprezentată prin salba de  car prezent la propria logodnă, întrucât de la data pețitului


        Pag. 46
   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53