Page 48 - Morisena 4_2017

MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017

botezat, predându-l acolo nașei. Acest obicei persistă chiar galbeni purtată la gât de fetele tinere, cu ocazia sărbătorilor,
până în zilele noastre, cu toate că moașe propriu-zise nu mai aceasta constituind totodată și zestrea ei. Se pare că sârbii
există. La unguri, moașa era cea care îi anunța pe viitorii aveau o oarecare afinitate față de monedele de aur, după
nași referitor la data botezului. cum am văzut și la botez.
În ce privește persoana nașilor de botez, există Vârsta la care băieții se puteau gândi la însurătoare
anumite diferențe de la o etnie la alta. În cazul sârbilor, era diferită în funcție de etnia din care proveneau. Nemții
românilor și ungurilor nașii erau aleși din rândul și ungurii nu concepeau însurătoarea decât între 22 și 26 de
prietenilor, pe când în cazul nemților de obicei din cadrul ani, adică după îndeplinirea serviciului militar, la români,
familiei lărgite. Cea mai mare asemănare între modul de sârbi și bulgari vârsta însurătorii era între 18 și 24 de ani
alegere al nașilor copilului există între sârbi și români. La (deci fără a se ține cont de îndeplinirea serviciului militar).
aceste două popoare, alegerea nașilor echivalează aproape Vârsta la care fetele se căsătoreau era între 16 și 18 ani la
cu posibilitatea ca un prieten să avanseze la rangul de rudă. români, respectiv 18 ani la celelalte etnii.
Evident rudenia este doar spirituală. Relațiile cu nașii Referitor la actele preparatorii, observăm existența
sunt de multe ori mai apropiate decât cu rudele de sânge. unor intermediari, care transmiteau propunerea de căsăto-
Și din acest punct de vedere românii au rămas poate cei rie, în cazul ungurilor aceasta fiind o femeie, iar la bulgari
mai tradiționaliști, acordând atenție deosebită nășitului și un bărbat. La români, sârbi și nemți părinții băiatului sau
relației nași-fini. nașul sunt cei care se duc în vizită la casa fetei și fac pro-
Pe o perioadă de două-trei săptămâni după naștere, punerea pentru căsătorie, dar există și aici intermediari în
rudele apropiate ale femeii, dar și nașii copilului aduceau de persoana rudelor și prietenilor, care au rolul de a se infor-
mâncare cu schimbul în fiecare zi. Mâncarea era suficientă ma discret cu privire la familia viitorilor soți. Acești inter-
pentru toată familia, fiind un ajutor oferit pe bază de reci- mediari află părerea familiei și a fetei, pentru a nu pune
procitate femeii care trebuia să se refacă în urma nașterii pețitorii în situații neplăcute în caz de refuz. Deci putem
și nu se putea ocupa de treburile gospodărești. Acest obicei afirma că pețitorul în cele mai multe cazuri se prezenta la
este aproape dispărut în prezent, respectiv nu se mai oferă casa fetei pe un teren deja pregătit.
mâncare gătită, ci mai degrabă delicatese, dulciuri, cu oca- Este interesant de observat faptul că deși rolul pri-
zia primei vizite. mordial în căutarea și alegerea partenerului îl au părinții vi-
Referitor la cadoul de botez, cartea face referire în itorilor soți, cei vizați au totuși un cuvânt de spus, deci ca
mod special la sârbi, respectiv că aceștia dăruiesc finului regulă, nu se trecea peste voința lor.
un ban de aur. În rest, la nicio altă etnie nu se menționează După formularea propunerii de căsătorie către familia
nimic cu privire la cadoul de botez, ceea ce ne conduce la fetei, acordul fetei este exprimat fie verbal, fie prin trimiterea
concluzia că nu avea o valoare deosebită. Nașii obișnuiau unui obiect, de exemplu un batic de mătase la unguri, fie pur
să dăruiască finului fructe, prăjituri, turtă dulce sau eventual și simplu prin oficierea imediată a logodnei, în cazul nemților.
bani cu prilejul Crăciunului și Paștelui. La români, unguri și sârbi băiatul, respectiv părinții
acestuia trimit bani fetei cu titlu de arvună. La români și
Obiceiuri legate de căsătorie unguri arvuna se înmânează pur și simplu, iar la sârbi mo-
nedele de aur sunt ascunse într-un măr, care se înmânează
Înainte de a ajunge la momentul căsătoriei, trebuie să fetei. După câteva zile de la pețit, fata împreună cu părinții
vorbim despre modul în care tinerii ajungeau să se cunoască, merg în vizită la familia băiatului, ocazie cu care duc cu ei
aceasta în cazul în care aveau libertatea de a-și alege mărul primit. Dacă există un amănunt care împiedică nunta,
partenerul. Posibilitatea de a alege este destul de restrânsă mărul este restituit familiei băiatului. Acesta e momentul în
și apare doar doar în comunitățile românești, bulgărești și care fata poate să-și exprime dezacordul față de căsătorie,
ungurești. Locul și momentul primei întâlniri îl reprezintă ținând cont că viitorul soț e ales exclusiv de părinți.
petrecerile organizate de comunitate, acestea în satele un- Un alt obicei interesant se observă la bulgari, unde
gurești numindu-se baluri, iar în cele românești „joc“. La părinții fetei trimit cu nașul o lămâie învelită într-un șorț de
bulgari, după slujba de duminică, tinerii, separați pe sexe, mătase, flori, colaci și bani familiei mirelui. Aceasta doar
se plimbau în grădina bisericii și participau la jocuri de so- după ce băiatul și-a exprimat intențiile serioase prin împo-
cietate. Băieții și părinții acestora aveau ocazia să ochească dobirea în secret a casei în care locuiește fata, în ziua de Ru-
fetele îmbrăcate în straie de sărbătoare, fetele însă, la fel ca salii. Dacă părinții băiatului nu se ating de daruri, înseamnă
în țările sudice, nu aveau voie să-și ridice privirea în prezen- că refuză căsătoria.
ța bărbaților. O altă ocazie pentru tineri de a se vedea erau Ceea ce constituie un obicei comun la toate etniile este
șezătorile, însă invitația la șezătoare era adresată de către logodna, diferă doar momentul, respectiv timpul scurs între
fete doar băiatului care putea avea calitatea de pretendent. logodnă și cununie. Aceasta este ocazia când se discută data
În cazul sârbilor și nemților, doar părinții erau cei căsătoriei, zestrea, participarea la organizarea nunții etc.
care alegeau fata potrivită pentru fiul lor, în ambele cazuri O excepție demnă de remarcat este obiceiul sârbesc
prioritate având interesul economic. Dacă în cazul nemților al logodnei, unde rudele viitorului mire sunt cele care îi dă-
important era inventarul agricol al familiei viitoarei soții, în ruiesc fetei un inel și coroniță albă, mirele nefiind nici mă-
cazul sârbilor averea familiei era reprezentată prin salba de car prezent la propria logodnă, întrucât de la data pețitului

Pag. 46