Page 21 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

altceva, înseamnă a te abate de la datoria asumată de a devastator întâmplat în anul 1915. Aici, atât populaţia
reda întodeauna faptele ca atare, şi de a le potrivi în aşa care a supraveţuit cataclismului, cât şi prizonerii locuiau
fel, încât modul de prezentare să conducă pe nesimţite la în barăci. Asupra lagărului de la Avezzano îşi îndreaptă
o concluzie dinainte stabilită. Din acest punct de vedere, privirea Comitetul naţional român din Roma şi astfel
voluntarul Şiclovan nu pot fi învinuit de subiectivism, în decide trimiterea unor delegaţi pentru a face propagandă
tot ce ne transmite descrie faptele concret fără aprecieri printre prizonerii români de a se înscrie ca voluntari şi a se
personale prea numeroase. Textul are fireşte şi aprecieri constitui în unităţi de luptă.
cu care putem fi de acord sau nu, unele dintre ele sunt „În luna iulie, scrie D. Şiclovan, a venit la Avezzano,
formulate cu brutalitate (de exemplu aprecierile la adresa un delegat al Comitetului naţional român din Roma d-l
unor politiceni după crearea României Mari), dar amintirile Trif, avocat din Cluj, fost căpitan de rezervă, prizoner din
legate de viaţa de război sau perioada de voluntar sunt armata austro-ungară, care avea misiunea să se informeze
precise, scrise cu talent şi abundă în informaţii. asupra poziţiei lagărului, care era unul dintre cele mai mari
Din cuprinsul caietului de însemnări-amintiri din Italia, cu o capacitate de 60.000 de prizoneri“. Aici
ce poartă titlul „Contribuţia popoarelor subjugate din urmează a fi concentraţi toţi românii prizoneri de război
monarhia Austo-Ungară la destrămarea vulturului bicefal pentru a fi recrutaţi în legiunea română, care va lupta pe
- Ţiganiada de după unirea din 1918” nu răzbat decât frontul italian, alături de armata italiană. În acest scop a
puţine elemente autobiografice. Aflăm că făcea parte din luat contact cu comandamentul lagărului de prizonieri ca
regimentul 61 infanterie Timişoara, avea în 1918 doar 19 să evacueze un apartament de 30 de barăci a 100 de oameni
ani, fiind luat pe front de pe băncile liceului, era născut până la evacuarea totală a prizonerilor de alte naţionalităţi.
în Caransebeş unde trăiau părinţii săi, iar ca o constantă Acest apartament a fost declarat teritoriu român şi a pus la
sufletească, este conştient că luptă pentru o cauză străină, intrare un steag tricolor român. „Eu am fost declarat liber şi
dar luptă şi modul cum se naşte în cugetul lui ideea însărcinat cu primirea, organizarea şi cazarea prizonierilor
dezertării pe care o şi înfăptuieşte la un moment dat. români, îndrumaţi în acest lagăr. Am început activitatea
Cercetări suplimentare m-au condus la magistrala sinteză de recrutare de voluntari, dar a mers foarte anevoios,
„Voluntarii Marii Uniri” a lui Vasile Dudaş, unde la o notă deoarece oamenii şovăiau, spunând că nu ştiu care va fi
am descoperit titlul lucrării ce coincidea cu cel găsit de rezultatul final al războiului. I-am convins că nu poate
mine şi astfel am aflat şi numele autorului. fi vorba de neîncredere în victoria aliaţilor noştri, având
Lucrarea lui D. Şiclovan este constituită din mai în vedere dezastrul de pe fronturi şi situaţia economică
multe părţi, partea a doua cuprinde 3 capitole: falimentară din Ausro-Ungaria şi Germania. Le-am cerut
Cap. 1 de la pag. 84-115 intitulat „Episoade să dea jos de pe şapcă nasturele cu efigia împăratului Franţ
de pe frontul italian, care oglindesc starea de spirit a Iosif, atunci l-au dat jos, dar a doua zi probabil influenţaţi
naţionalităţilor asuprite”; de unii gradaţi iar l-au pus la loc”.
Cap. 2 de la pag. 115- 122 intitulat „Voluntarii din Venind a doua oară la Avezzano d-l Trif, i-am expus
Italia”; greutăţile pe care le întâmpin, că oamenii şovăiesc, însă
Cap. 3 de la pag. 122-134 intitulat „Primul regiment dânsul mi-a spus să caut oricum să-i determin să se înscrie
al Legiunii române din Italia”. cei prezenţi, căci o să vină grupuri mari şi atunci va fi mai
În cele ce urmează mă voi concentra asupra greu să-i recrutăm, iar cei ce urmează să vină să găsească aici
ultimelor două capitole, care fac obiectul lucrării şi care o subunitate formată de voluntari”. Brutal de sincere sunt
aduc preţioase informaţii trăite personal de autor în ceea cuvintele autorului, greutăţile recrutării le-a expus la modul
ce priveşte constituirea unităţilor de voluntari din Italia. cel mai realist, fără înfrumuseţări inutile, șovăiala soldatului
Şirul evenimentelor legate de voluntariat începe român din cadrul monarhiei are cauze adânc înrădăcinate
cu ziua de 21 mai 1918, când în urma unui atac violent a în sufletul său, o anumită neîncredere în promisiunile
unei unităţi de asalt italiene, făimoşii „arditii”, D. Şiclovan celor mai mari, dorinţa de supravieţuire, de a se întoarcă
scăpat viu din încleştare se predă şi este luat prizonier în mijlocul familiei, la casa natală, peste care se suprapune
de italieni. Umează fuga în tranşeele italiene, urmărit de şi abrutizarea războiului. Această neîncredere de la început
bombardamentele arteleriei austro-ungare, interogatoriul va fi spulberată atunci când D. Şiclovan reuşeşte să se
amănunţit luat de ofiţerul de informaţii italian şi apoi apropie sufleteşte de ei. „Am început să pregătesc atmosfera
concentrarea prizonerilor la Castelfranca, ce servea ca sufletească între oameni ca să fie un succes. Într-o seară,
lagăr de carantină pentru deparazitare şi izolare. Aflat, încă i-am invitat pe toţi la cantină, împreună cu o delegaţie de
la Castelfranca, la 22 iunie 1918, asistă la venirea primelor voluntari sârbi, acolo le-am expus scopul întrunirii şi le-am
valuri de prizoneri îngroziţi de eşecul celei de a XII-a documentat certitudinea viitorului românesc a Ardealului,
ofensive a armatei austro-ungare. Pentru a face loc noilor Banatului şi Bucovinei într-un stat unitar românesc. Am
prizoneri, cei de la Castelfranco sunt expediaţi în lagărele petrecut o seară de un mare entuziasm românesc, când cu
din interiorul Italiei, D. Şiclovan ajunge în lagărul de la toţii s-au înflăcărat în cântări naţionale. Am prins atunci
Avezzano, oraş aflat la poalele munţilor Abruzzi. În acel momentul şi le-am ordonat să scoată de pe şapcă efigia lui
moment oraşul era numai ruine de pe urma unui cutremur Franţ Iosif şi să o calce în picioare, astfel eram sigur că a doua

Pag. 19