Page 25 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

Prof. Ion Căliman – iğ (igi), ci numai – iş, ori în cazul cel mai bun – ij” .
5
(Făget) Analizând un document din 23 septembrie 1523 referitor
la ţinutul someşan, în care se vorbeşte despre „Bichigiu şi
satul Birchiş (Byrekes) de peste deal” , între care ar exista
6
Banatul de nord-est – zonă o strânsă legătură, Nicolae Drăganu se limitează la acest
a Făgetului nivel al consideraţiilor legate de toponimul aşezare amintit.
Probabil din lipsa informaţiilor mai amănunţite în legătură
cu toponimia nord-est bănăţeană, cercetătorul nu a fost în
După cum afirma eruditul cărturar italian măsură să remarce că Bichigiul din imediata apropiere a
Francesco Griselini, călător prin Banat, chiar la sfârşitul Făgetului, aflat la baza clinei sudice a Dealurilor Lipovei,
secolului al XVIII-lea, „văile şi munţii care despărţeau are şi el un corespunzător lingvistic, Birchiş, dar aflat în
Banatul de Transilvania” erau „împodobite cu păduri imediata apropiere a terminalului nordic, adică peste deal.
dese” , adică formelor de relief existente în ţinut le
1
corespundea o floră bogată, în cadrul căreia predomina
pădurea, precum şi o faună adecvată. Numeroasele
izvoare medievale şi toponime din acest spaţiu geografic
confirmă afirmaţiile lui Griselini. Astfel, la începutul
secolului al XVI-lea sunt atestate în zonă patru aşezări
cu numele sau înţelesul (prin semnificaţia toponimului)
de Făget. Primele două au avut ca bază de formare
etimonul fag < lat. fagus, - us = „fag”. Este vorba despre
o aşezare dispărută, Făgeţel, consemnată documentar
la 1506 şi 1510 sub numele de Fesechely, iar în 1512
şi 1529 cu cel de Fagacze, fiind trecut ca aparţinând
districtului Bujor , şi de actualul oraş Făget, amintit în
2
1509 sub numele Facsyát, iar în 1548 ca Fagyath .
3
Numele celei de-a treia aşezări, Bichigi, reprezintă
traducerea în maghiară a cuvântului românesc făget< magh. Făget - Construcția podului de beton peste Bega, în 1935.
bikigy . Analizând toponimul-aşezare Bichigiu, de pe Colecția: Voicu Muntean (Germania).
4
cursul superior al râului Someşul Mare, lingvistul Nicolae
Drăganu face analogii cu toponimul aşezare Bichigi, de În studiu sunt analizate şi alte toponime ca: Tăure,
lângă Făget, afirmând că: „Împreună cu Bichigiul magh. Poieni, Runc, Strâmba, Fata ş.a., toate acestea având
«Bikis» din judeţul Caraş–Severin (precizăm că este vorba corespondente şi în spaţiul geografic al zonei Făgetului.
despre împărţirea administrativ-teritorială din perioada Concluzia fundamentală pe care o formulează studiul
interbelică – I.C.), plasa Făget, Bichigiul nostru (fiind lui Nicolae Drăganu ar fi aceea că „numele unguresc nu
ardelean, foloseşte familiarul „nostru”, mai aproape de înseamnă totdeauna aşezare ungurească” şi că „în privinţa
originea sa, înţelegând că se referă la aşezarea de lângă vechimii românilor de aici sunt potrivite să ne lămurească
Someş – I.C.) nu poate fi explicat din formele oficiale numirile topice de origine tracă, latină şi slavă, nu cele
ungureşti Bikiss sau Bükkös, cu toate că în partea întâia ungureşti” . Din acest punct de vedere similitudinea
7
recunoaştem uşor ungurescul bük <fag> (vechiul bik), el toponimelor din ţinutul someşan cu cea a Banatului de
însuşi probabil din germ. (franc.) medieval böck şi din slavul nord-est se constituie şi într-un puternic argument în
bukš, idem. Dar sufixul – ös, – is n-ar fi putut fi niciodată sprijinul continuităţii şi unităţii specificului românesc în
toate ţinuturile locuite de români.
1 Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şi naturală a Cel de-al patrulea toponim–aşezare cu înţelesul
Banatului Timişoarei (ediţie îngrijită, prefaţată, traducere şi note Făget apare consemnat tot la începutul secolului al XVI-
de Costin Feneşan), Ed. Facla Timişoara, 1984, p. 131. lea, sub forma a două nume de localităţi Bucovăţ, de Sus
2 Iosif Pataki, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului şi de Jos, după cum urmează: 1506 – Bwkowecz, 1510
al XIII-lea. Studiu şi documente, Anexa I, Ed. Academiei, – Bwkowecy, 1512 şi 1529 – Felsew şi Alsow Bwkwecz ,
8
Bucureşti, 1975, p. 294 (anexe) aparţinând districtului Bujor. Chiar dacă toponimul s-a
3 Pesty Frigyes, Krasso varmegye törtenéte (Istoria Comitatului
Caraş), vol. II/1, Budapest, 1882, p. 148 5 Ibidem
4 Nicolae Drăganu, Toponimie şi istorie, Universitatea Regele 6 Ibidem
Ferdinand I, Biblioteca Institutului de Istorie Naţională, Institutul 7 Ibidem
de Arte Grafice, Cluj, 1928, p. 45 8 Iosif Pataki, op. cit., p. 294

Pag. 23