Page 16 - Morisena10

MORISENA, anul III, nr. 2 (10)/2018

O parte din fosta burghezie sătească din Variaş a că- ria Agricolă Colectivă. Astfel, la 29 septembrie 1952, s-a
utat prin diferite metode să-şi salveze pământul de la ex- format la Variaş prima întovărăşire agricolă, de tip TOZ
propriere. Unii au folosit pretextul că ar fi de naţionalitate (după model sovietic) „7 Noiembrie”, care a avut la în-
franceză şi nu germană, pentru a evita deposedarea de pă- ceput 38 de membri: 20 de români, 17 germani şi un ma-
mânturi, iar alţii au utilizat argumentul banilor, în acelaşi ghiar . Pe lângă aceste unităţi agricole colective, în Variaş
21
scop. Astfel, un grup de 25 de etnici germani, l-au corupt mai funcţiona şi Gospodăria Agricolă de Stat, înfiinţată la
cu bani pe inspectorul general pentru reforma agrară în Ba- 21 octombrie 1947, cu 918 hectare de pământ din terenul
nat (un oarecare Ciorman), reuşind să obţină un act semnat hotarului Variaş şi Periam .
22
personal de Ana Pauker prin care pământurile care le apar- Între timp, pe plan internaţional au loc evoluţii cu
17
ţineau nu făceau obiectul exproprierii. Ştefan Moisici, pre- implicaţii directe pentru spaţiul bănăţean. Ruptura dintre
şedintele comitetului local de împroprietărire, s-a deplasat Stalin şi Tito a dus la expulzarea Iugoslaviei din Biroul
la Bucureşti, la ministrul agriculturii de la acea vreme, Ro- Comunist de Informaţii (Cominform), în anul 1948, iar
mulus Zăroni, în această problemă, zădărnicind încercarea în condiţiile în care România era obligată să ducă politica
proprietarilor de a-şi salva posesiunile funciare . Moscovei, pentru că avea trupe sovietice pe teritoriul ei,
18
Prevederile reformei agrare din 1945 au determinat graniţa iugoslavă devenise o zonă sensibilă pentru guver-
fărâmiţarea accentuată a loturilor cultivabile. La Variaş, pe nul comunist de la Bucureşti. De aceea, etniile prezente,
lângă faptul că cei mai mulţi ţărani aveau pământul risi- în special în Banat, erau considerate drept „elemente cu
pit în mai multe parcele, din totalul gospodăriilor agricole un factor ridicat de risc”. În aceste condiţii, autorităţile
33,8 % îl formau proprietăţile mici şi foarte mici (între 0,5 au început să facă planuri care urmăreau „igienizarea Ba-
– 5 ha), iar 55,7 % din gospodăriile individuale deţineau natului”, adică curăţarea etnică, care îi avea ca obiect pe
între 5 şi 10 ha, prin urmare, aproape 90 % din totalul gos- germani şi pe sârbi. În al doilea rând, se urmărea îndepăr-
podăriilor individuale deţineau sub 10 ha (cifre calculate tarea mai multor categorii sociale considerate periculoase
pe baza actului nr. 1100/17.07.1947 al fostei Primării) . de comunişti. Categoriile de persoane pe care autorităţile
19
Mica proprietate particulară nu reuşea să asigure pro- le-au avut în vedere pentru deportare erau: marii fermieri,
gresul acestei ramuri economice, creşterea nivelului de trai marii proprietari de pământ, industriaşi, hangii sau deţină-
al ţărănimii. Ca urmare, Plenara Comitetului Central al Par- tori de restaurante, refugiaţi basarabeni sau aromâni, foşti
tidului Muncitoresc Român, din 3-5 martie 1949, a anunţat membri în forţele armate germane, cetăţeni străini, rude
declanşarea „transformării socialiste a agriculturii”, adică ale refugiaţilor, simpatizanţi ai lui Tito, persoane care co-
începutul colectivizării în România. Deci, reforma agrară laboraseră în război cu inamicul, cadre militare, oficialităţi
din 1945 nu fusese altceva decât o măsură deliberată de ine- demise, activişti politici şi pentru drepturile cetăţeneşti,
ficientizare a pământului, pentru a face posibilă soluţia ex- foşti oameni de afaceri cu legături în Occident, lideri ai
ploatării colective, sub forma colhozului (colectivului) după grupării etnicilor germani.
model sovietic, care desfiinţa proprietatea privată şi făcea ca Astfel că, în noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusa-
bunurile pământului să fie ale tuturor. lii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de depor-
Deja, la 28 februarie 1950, ia fiinţă la Variaş Gos- tare din istoria contemporană a României. Un număr de
podăria Agricolă Colectivă (GAC) „Flacăra Roşie”. La 12.791 de familii, respectiv 40.320 de persoane, din 258 de
început de drum, gospodăria număra 74 de familii, având localităţi situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în
341 hectare de pământ, 3 vaci, 44 de cai, câteva pluguri, actualele judeţe Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, au fost
semănători şi căruţe . Pentru ca înfiinţarea Gospodăriei ridicate din căminele lor şi deportate în Bărăgan. Au fost
20
Agricole Colective să nu fie un şoc în lumea satului, ţă- duşi români, germani, sârbi, bulgari, refugiaţi din Basara-
ranii au fost atraşi şi spre forme, mai simple, de coopera- bia şi Nordul Bucovinei, aromâni. Oamenii, inclusiv femei
re: „întovărăşirile agricole”. În aceste forme asociative de gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcaţi în
muncă a pământului, sătenii îşi păstrau proprietatea asupra vagoane de vite şi duşi în Câmpia Bărăganului. Debarcaţi
loturilor, animalelor de tracţiune şi uneltelor, dar terenurile pe câmpul liber, departe de orice altă aşezare omenească,
agricole se lucrau în comun, urmând ca recolta să fie îm- li s-a ordonat să-şi ridice case. Astfel, în vara şi toamna
părţită între membri. În concepţia liderilor comunişti, înto- anului 1951, în regiunile Ialomiţa şi Galaţi, au luat fiinţă
vărăşirea trebuia să se dezvolte continuu astfel încât finalul 18 localităţi noi. În 1956 deportaţii s-au întors în locurile
să nu fie decât unul singur: trecerea la forma superioară lor natale.
de muncă colectivă, care nu era altceva decât Gospodă- Comuna Variaş nu a fost ocolită de acest eveniment

17 Fruntaşă comunistă care a controlat Partidul Comu- încărcat de tragism al istoriei contemporane a României.
nist Român şi a ocupat funcţii importante în Guvernul Româ- Aici, populaţiile cele mai afectate de fenomenul deportării
niei, până în 1952, când a fost înlăturată de la putere de liderul în Bărăgan au fost germanii şi sârbii. Din rândurile acesto-
comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. ra au fost deportate familiile înstărite.
18 J. Tittenhofer, op.cit., p. 53.
19 Ibidem, p. 54. 21 Ibidem.
20 Ibidem, p. 62. 22 Ibidem, p. 56.

Pag. 14