Page 21 - Morisena10

Revistă de cultură istorică

Prof. dr. Ion Căliman satul Birchiş (Byrekes) de peste deal” , între care ar exista
6
(Făget) o strânsă legătură, Nicolae Drăganu se limitează la acest
nivel al consideraţiilor legate de toponimul aşezare amintit.
Probabil din lipsa informaţiilor mai amănunţite în legătură
Banatul de nord-est cu toponimia nord-est bănăţeană, cercetătorul nu a fost în
– zonă a Făgetului măsură să remarce că Bichigiul din imediata apropiere a
Făgetului, aflat la baza clinei sudice a Dealurilor Lipovei,
are şi el un corespunzător lingvistic, Birchiş, dar aflat în
După cum afirma eruditul cărturar italian Francesco imediata apropiere a terminalului nordic, adică peste deal.
Griselini, călător prin Banat, chiar la sfârşitul secolului În studiu sunt analizate şi alte toponime ca: Tăure,
al XVIII-lea, „văile şi munţii care despărţeau Banatul de Poieni, Runc, Strâmba, Fata ş.a., toate acestea având
Transilvania” erau „împodobite cu păduri dese” , adică corespondente şi în spaţiul geografic al zonei Făgetului.
1
formelor de relief existente în ţinut le corespundea o Concluzia fundamentală pe care o formulează studiul
floră bogată, în cadrul căreia predomina pădurea, precum lui Nicolae Drăganu ar fi aceea că „numele unguresc nu
şi o faună adecvată. Numeroasele izvoare medievale şi înseamnă totdeauna aşezare ungurească” şi că „ în privinţa
toponime din acest spaţiu geografic confirmă afirmaţiile vechimii românilor de aici sunt potrivite să ne lămurească
lui Griselini. Astfel, la începutul secolului al XVI-lea sunt numirile topice de origine tracă, latină şi slavă, nu cele
7
atestate în zonă patru aşezări cu numele sau înţelesul (prin ungureşti” . Din acest punct de vedere similitudinea
semnificaţia toponimului) de Făget. Primele două au avut toponimelor din ţinutul someşan cu cea a Banatului de
ca bază de formare etimonul fag < lat. fagus, - us = „fag”. nord-est se constituie şi într-un puternic argument în
Este vorba despre o aşezare dispărută, Făgeţel, consemnată sprijinul continuităţii şi unităţii specificului românesc în
toate ţinuturile locuite de români.
documentar la 1506 şi 1510 sub numele de Fesechely, iar în Cel de-al patrulea toponim – aşezare cu înţelesul
1512 şi 1529 cu cel de Fagacze, fiind trecut ca aparţinând Făget apare consemnat tot la începutul secolului al XVI-
districtului Bujor , şi de actualul oraş Făget, amintit în 1509 lea, sub forma a două nume de localităţi Bucovăţ, de Sus
2
sub numele Facsyát, iar în 1548 ca Fagyath . şi de Jos, după cum urmează: 1506 – Bwkowecz, 1510 –
3
Numele celei de-a treia aşezări, Bichigi, reprezintă Bwkowecy, 1512 şi 1529 –Felsew şi Alsow Bwkwecz ,
8
traducerea în maghiară a cuvântului românesc făget< magh. aparţinând districtului Bujor. Chiar dacă toponimul s-a creat
bikigy . Analizând toponimul-aşezare Bichigiu, de pe pe baza unui etimon slav <fag = bukov> , el se prezintă sub
4
9
cursul superior al râului Someşul Mare, lingvistul Nicolae aspect fonetic specific limbii române, iar satul, de când se
Drăganu face analogii cu toponimul aşezare Bichigi, de ştie, a fost alcătuit numai din familii de români.
lângă Făget, afirmând că: „Împreună cu Bichigiul magh. Ţinutul Banatului de nord-est nu a fost acoperit
«Bikis» din judeţul Caraş–Severin (precizăm că este vorba în trecut numai cu păduri de fag, deşi se pare că acestea
despre împărţirea administrativ-teritorială din perioada au fost predominante. Toponimia a păstrat până în zilele
interbelică – I.C.), plasa Făget, Bichigiul nostru (fiind noastre nume de locuri sau chiar aşezări cu înţelesul de
ardelean, foloseşte familiarul „nostru”, mai aproape de pădure . Dintre acestea se pot aminti: Dâmbul cu Brazii
10
originea sa, înţelegând că se referă la aşezarea de lângă (comuna Bata), Părăul cu Fagi (comuna Bata), Părăul
Someş – I.C.) nu poate fi explicat din formele oficiale cu Fagu (sat Ierşnic), Cerăt (sat Zolt), Dâmbul cu Cerii
ungureşti Bikiss sau Bükkös, cu toate că în partea întâia (între Curtea şi Homojdia şi la Birchiş), La Ceret (sat
recunoaştem uşor ungurescul bük <fag> (vechiul bik), el Bucovăţ), Carpeni (comuna Curtea), Valea Carpenului
însuşi probabil din germ. (franc.) medieval böck şi din slavul (între Curtea şi Brăneşti), Părăul Carpenului (Cladova),
bukš, idem. Dar sufixul – ös, – is n-ar fi putut fi niciodată Copăcel (Surduc), Pădure (o parte din izlazul de păşunat
5
– iğ (igi), ci numai – iş, ori în cazul cel mai bun – ij” . al satului Băteşti – I.C.), Dâmbul cu Teii (între Căpâlnaş
Analizând un document din 23 septembrie 1523 referitor şi Bulza şi la Birchiş), Valea de Corn (sat Bichigi), La
la ţinutul someşan, în care se vorbeşte despre „Bichigiu şi Fracsâni (sat Ţela), La Ulmi (sat Bichigi), Dâmbul Nucilor
(între Căpâlnaş şi Bulza), Părăul cu Plopii (comuna Bata),
1 Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şi naturală Plopetu (sat Brăneşti), Părăul Alunii (sat Bichigi), Părăul
a Banatului Timişoarei (ediţie îngrijită, prefaţată, traducere şi note cu Nucu, Dealul cu Jnepe – Pă Jnepi, Spinii Cingiei (spinii,
de Costin Feneşan), Ed. Facla Timişoara, 1984, p. 131. în zonă, sunt asimilaţi cu porumbarul, păducelul – I.C., sat
2 Iosif Pataki, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului
al XIII-lea. Studiu şi documente, Anexa I, Ed. Academiei, 6 Ibidem.
Bucureşti, 1975, p. 294 (anexe). 7 Ibidem.
3 Pesty Frigyes, Krasso varmegye törtenéte (Istoria 8 Iosif Pataki, op. cit., p. 294.
Comitatului Caraş), vol. II/1, Budapest, 1882, p. 148. 9 Iorgu Iordan, Toponimia românească, Ed. Academiei,
4 Nicolae Drăganu, Toponimie şi istorie, Universitatea Bucureşti, 1963, p. 312.
Regele Ferdinand I, Biblioteca Institutului de Istorie Naţională, 10 Ioan Gh. Oltean, Ion Căliman, Plaiul dorului şi-al
Institutul de Arte Grafice, Cluj, 1928, p. 45. doinei, în Emilia Comişel despre folclorul româ nesc, Ed. Dacia
5 Ibidem. Europa Nova, Lugoj, 2003, p. 11-12.

Pag. 19