Page 49 - morisena11_18
P. 49

Revistă de cultură istorică



                        Prof. dr. Ion Căliman                      Deşi teritoriul Banatului de nord-est a intrat într-o
                                                              măsură  mai  mică  în  atenţia  cercetării  arheologice,  se
                                (Făget)                       poate afirma cu temei că şi aici a pulsat necontenit viaţă
                                                              daco-romană,  protoromână  şi  românească.  În  această
                   Făget - Evoluţii istorice                  privinţă  stau  mărturie  câteva  descoperiri  arheologice
                                                              din  acest  areal  la  care  ne  referim  sau  în  imediata  sa
                                                              apropiere.  În  anul  1876,  în  hotarul  aşezării  Căprioara,
              Întrucât  tema  prezentei  cercetări  are  un  caracter  comuna Birchiş, la sud de Mureş, a fost descoperit un
        preponderent  monografic,  evidenţierea  fenomenelor  tezaur de monede romane, format din 85 dinari romani
        istorice, deşi nu au decât doar o relevanţă indirectă, cred  de argint din secolul al IV-lea d. Chr., asemănători celor
        că  referinţele  la  rânduielile  străvechi  bănăţeneşti  pot  fi   care au circulat în vremea aceea la Dyrrachium, în Iliria .
                                                                                                                3
        considerate  oportune  pentru  abordarea  problemei  în  Această descoperire atestă prezenţa în lunca Mureşului a
        discuţie, creionând în mare etapele parcurse de locuitorii  populaţiei autohtone şi după retragerea aureliană (271-
        zonei Făgetului în istorie, începând din momentul următor  275 d. Chr.), precum şi o continuitate a legăturilor dintre
        părăsirii Daciei de către armata şi administraţia romană,  populaţia romanizată de  la  nord  de Dunăre  şi cea care
        când protoromânii, alături de slavi şi alte seminţii, numite  trăia între hotarele Imperiului Roman.
        „barbare”,  au  locuit  spaţiul  carpato-danubiano-pontic,
        chiar  dacă,  pe  alocuri,  se  vor  face  anumite  trimiteri  şi
        la  străvechimea  traco-daco-getică  a  neamului  nostru.
        La datele istorice se vor adăuga, pentru o argumentaţie
        cât  mai  nuanţată,  şi  informaţiile  de  toponomastică  (o
        adevărată  „istorie  nescrisă  a  unui  popor” ),  precum
                                                 1
        şi  izvoare  numismatice,  arheologice,  lingvistice  şi
        etnografice. Vor fi amintite şi câteva elemente revelatoare
        de onomastică specifică acestui spaţiu.
              Pentru a da un caracter obiectiv acestei încercări
        de  prezentare  a  zonei  Făgetului,  începând  din
        momentul  în  care  vechi  izvoare  narative  îi  amintesc
        pe  români  ca  locuind  în  Banat  şi  în  Transilvania  şi
        până  la  pătrunderea  primelor  grupuri  de  maghiari,
        se  impune  analiza  câtorva  vestigii  arheologice
        descoperite  în  ţinutul  bănăţean  de  nord-est.  Acestea   Zona Făget pe harta iosefină a Banatului (1769-1772)
        atestă  continuitatea  de  vieţuire  a  daco-romanilor  şi
        apoi a protoromânilor şi după părăsirea Daciei de către
        armata şi administraţia romană (271 d. Chr.).              Dovezi  ale  continuităţii  daco-romane  de  după
              Analizând  izvoarele  nescrise  din  teritoriul  anul 271 d. Chr. există şi pentru spaţiul geografic aflat în
        bănăţean,  istoricul  Liviu  Mărghitan   constată  că  „prin  imediata apropriere a cursului râului Bega, în depresiunea
                                          2
        numărul  mare  al  acestor  vestigii,  prin  diversitatea  lor  intracolinară  a  Făgetului.  În  toamna  anului  1957,  cu
        tipologico-stilistică, prin semnificaţia lor social-istorică,  ocazia  efectuării  lucrărilor  de  asfaltare  a  drumului
        este dovedită cât se poate de concludent prezenţa continuă  naţional  Lugoj  –  Făget  –  Ilia  –  Deva,  la  o  distanţă  de
        şi de lungă durată a stăpânirii romane în spaţiul dintre  1,5 km de oraşul Făget (localitatea se află aproximativ
        Mureşul de jos, Tisa, Dunăre, Cerna şi versantul vestic  în centrul zonei în discuţie), în aşa numitul loc Grozeşti,
        al masivului Poiana Ruscă […] Aceste locuri şi oamenii  din hotarul satului Begheiul Mic, a fost descoperit un alt
        care, în succesiunea generaţiilor, le-au populat neîntrerupt  tezaur  monetar  datând  tot  din  secolul  al  IV-lea  d.  Chr.
        au constituit o pârghie de legătură între lumea romană şi  Acesta este format din 29 de monede de bronz: Constantin
        Dacia intra-carpatică în care romanitatea a prins multiple  cel  Mare  (11  exemplare),  Constans  (5  exemplare),
        şi trainice rădăcini, reuşind să învingă atâtea vicisitudini  Constantinus II (13 exemplare) . Cele două descoperiri
                                                                                           4
        ale istoriei şi să răzbată prin milenii”.
                                                                   3  Pesty  Frigyes,  Krasso  varmegye  törtenéte  (Istoria
              1 Iorgu Iordan, Toponimia românească, Ed. Academiei,  Comitatului Caraş), vol. II/1, p. 247.
        Bucureşti, 1963, p. 2.                                     4 B. Mitrea, Decouverts récentes et plus anciennes de
              2 Liviu Mărghitan, Banatul în lumina arheologiei, vol. II,  monnais antiques et bizantines en Roumanie,  în Dacia, Nouvelle
        Ed. Facla, Timişoara, 1980, p. 174.                   serie, vol. XI, Bucureşti, 1967.


                                                                                                         Pag. 47
   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53   54