Page 51 - morisena11_18

Revistă de cultură istorică

laturile de 42x42m, aflată la sud de Mureş, în hotarul specific românească, nu lasă nici o îndoială asupra
localităţii Căpâlnaş, comuna Birchiş, la baza nordică a faptului că întăritura (cu pricina) nu ar fi anterioară
interfluviului creat prin îngemănarea Dealurilor Lipovei înstăpânirii maghiare în zonă. De altfel, chiar şi astăzi,
cu cele ale Bulzei. Întăritura a fost cercetată de arheologul în conştiinţa locuitorilor din Căpâlnaş mai stăruie numiri
I.H. Crişan, care o datează în perioada de început a topice din vecinătatea aşezării care pot aminti de Sadia:
feudalismului, pe când alţi cercetători susţin că întăritura Sădişor, Livezile, Livezile Mici, Livada.
a putut fi şi un „burgus” roman, aflat la o bifurcaţie de Urme de locuire veche în Banatul de nord-est mai
drumuri . Ambele păreri pot fi îndreptăţite, întrucât există. Conştiinţa generaţiilor ce s-au succedat a păstrat
10
locul respectiv a putut prezenta importanţă strategică neştearsă amintirea unor locuri de rezonanţă românească,
încă din vechime. Pornind de la acea întăritură spre dar lipsa mijloacelor materiale i-a împiedicat pe specialişti
direcţia est-sud, pe un drum de pământ, cu pante line, să cerceteze aceste locuri în amănunţime şi să valorifice
printre dealuri, se ajungea, după traversarea unor locuri investigaţiile. De pildă, între satele Jupâneşti şi Zolt, pe
şi sate cu urme de veche rezonanţă românească (Dealul un deal de aproximativ 300 m înălţime, se mai pot vedea
Moşului, Dealul Bucureştilor, satele Groşi şi Zorani), şi astăzi resturi de cărămidă care ies la iveală cu prilejul
la cetatea Margina. De acolo începea un alt drum, spre lucrărilor agricole. Aceste urme pot aminti „de români şi
direcţia sud, care traversa Dealurile Lipovei şi ajungea la de îndeletnicirile lor în legătură cu aşa-zisele castra” .
14
cetatea Făget, atestată documentar pentru prima dată la Până acum vreo 50 de ani în urmă oameni mai în vârstă din
mijlocul secolului al XVI-lea (1548). Un al treilea drum partea locului susţin că se mai putea distinge în partea de
urma direcţia nord-est până la Valea Mare, iar de acolo, răsărit a dealului un fel de poartă, care putea fi intrarea într-
aproximativ paralel cu malul sudic al râului Mureş, prin un loc amenajat subteran pentru păstrarea proviziilor sau
Căprioara, Pojoga, Grind, până la Dobra, pe care un ghid un loc de intrare într-o veche aşezare întărită. Pare, totuşi,
latinesc al Transilvaniei de la începutul secolului al XIX- puţin probabil că întemeierea acestei cetăţi din locul amintit
lea o numea „oppidum militare Dobra” . de băştinaşi Şeramida şi atestată de izvorul documentar în
11
Confruntând părerile specialiştilor în arheologie, expresia „ad unum locum Teglavar vocatum wulgariter,
după care fortificaţiile medievale îşi plasează secundum vero Olachos Charamida nominatum” să fie
15
„începuturile în cadrul formaţiunilor prestatale”, iar legată de prima ei atestare documentară (anul 1363), cu
apariţia acestora a precedat în timp „constituirea propriu- prilejul punerii în posesie asupra ei a unor boieri pribegi
zisă a domeniilor” lor, cu ceea ce s-a transmis prin din Ţara Românească, din familia Zărneştilor, aşa cum
12
tradiţia orală la bătrânii din satul Căpâlnaş, se poate susţine lingvistul Vichentie Ardeleanu . Istoricul maghiar
16
susţine ideea că în locul respectiv a existat un vechi Pesty Frigyes explică numele „Teglavar” prin „Cetate
punct de apărare care a aparţinut băştinaşilor. Apoi, de cărămidă” (tegla = cărămidă, var = cetate), ceea ce
odată cu feudalismul maghiar, ce s-a impus în ţinut, sunt ar însemna ruinele unei aşezări întărite sau o staţie de
menţionate posesiunea Zaad (possesio Zaad), în 1427, poştă din timpul stăpânirii romane . Referitor la această
17
iar în 1479 târgul şi cetatea Zadya (oppidum, castelum cetate-aşezare, alţi specialişti susţin că pe la Ceramida a
18
Zadya) , a căror existenţă precede cu siguranţă prima trecut drumul roman ce făcea legătura între părţile sudice
13
lor atestare documentară, aşa cum rezultă din două acte ale Banatului şi Micia, spre direcţia Margina – Coştei
de hotărnicie, datate 20 iunie 1371, care indică existenţa – Lăpugiu – Dobra. Chiar până astăzi, în apropierea
posesiunii Zaad tocmai în hotarul satului Căpâlnaş. În „Şeramidei” se încrucişează patru drumuri, aproximativ
cazul de faţă se poate vorbi fie de prezentarea în grafie pe direcţia celor patru puncte cardinale, iar de pe vârful
maghiară a cuvântului românesc sat < lat. fossatum, fie dealului cu acelaşi nume se oferă privitorului o panoramă
a toponimului sad < sl. sad = livadă, grădină, care s-a splendidă a locurilor, până în depărtări, fapte ce i-au
format în decursul unei îndelungate convieţuiri româno-
slave. Atestarea târgului şi cetăţii Sadia, cu o sufixare 14 Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe
baza toponimiei şi onomasticii, în Studii şi cercetări, vol. XXI,
10 Ibidem, p. 72. Bucureşti, 1933, p. 252.
11 Ibidem. 15 Ibidem.
12 Ion I. Rusu, Geneza domeniilor cetăţilor din 16 Vichentie Ardeleanu, Nume de locuri din valea
Transilvania (sec. XI-XIV), în Anuarul Institutului de Istorie şi superioară a Begheiului, în Cercetări de ling vistică, Ed.
Arheologie, vol. XXII, Cluj-Napoca, 1980, p. 57. Academiei, anul VIII, Cluj, 1979, nr. 1, p. 153.
13 Csánki Deszö, Magyarország történéte főldrajza a 17 Pesty Frigyes, Krassó vármegye tőrtenete (Istoria
Hunyadiak korában (Istoria geografică a Ungariei în epoca comitatului Caraş), vol. II, partea I, Budapest, 1882, p. 73
Huniazilor), vol. I, III, V, Budapest, 1890, 1912; (aici, vol. I, p. 18 Octavian Răuţ, O. Bozu, R. Petrovsky, Drumuri
762). romane în Banat, în Banatica, nr. 4, Reşiţa, 1977, p. 139 – 140.

Pag. 49