Page 56 - morisena11_18

MORISENA, anul III, nr. 3 (11)/2018

2. Ortodoxia 2.2. Între prigoniri și toleranță. Frământările reli-
2.1. Aspecte generale pe fondul primelor încro- gioase din zonă, expresii fireşti ale sensibilităţilor etnice,
piri instituționale. Urme ale creștinismului, până la însoţesc evenimenţialul politic într-o aceeaşi chestiune. În
„schisma” din 1054. Biserica ortodoxă, cult şi instituţie, general, diplomele din 1306 şi din 1428, emise de Ludovic
a înscris un capitol esenţial în viaţa orăviţenilor. În mediile I şi Sigismund de Luxemburg, sunt socotite a fi fost antici-
teologilor ortodocşi s-a acreditat, după un pasaj din Euse- patoarele unor măsuri dintre cele mai restrictive împotriva
biu din Cezareea, trăitor în veacul al IV-lea, evangheliza- ortodoxiei din mediile bănăţene. Numai că acei „schis-
38
rea ţinuturilor noastre sub apostolul Andrei, iar Tertulian şi matici” de la 1279, cărora Sinodul de la Buda nu le în-
Origene subliniau, pentru secolele II-III, despre creştinarea găduie să-şi ridice biserici şi capele sunt adepţii sectelor
39
dacilor şi sciţilor. Certă e prezenţa unor comunităţi creştine de nuanţă bogomilică, eretici de la sudul Dunării. La ei şi
izolate în Dacia de la nord-vestul fluviului, ţinutul bănă- la părtaşii ereziei lor face referire expresă Papa Bonifaciu
ţean, cărăşan, provenind din soldaţi, suportând persecuţiile VIII în actul din 1299, când autoriza pe legatul său din păr-
din vremea lui Diocleţian. Martirizări masive – episcopul ţile Ungariei şi din Banat „să exerciţi slujba de anchetator
de Tomis dar şi alţi episcopi – în zona dobrogeană, 70 de şi pedepsitor potrivit decretelor canonice şi legale aprobate
inscripţii, 28 basilici creştine (la Callatis de tip sirian, la de numitul scaun.” 40
Tropaeum Traiani cu transept), cornalina de la Constan- Eventuale referiri stricte la ortodocşi, creştini gre-
ţa cu sigla IXOYC, piese de uz liturgic precum talerul de co-orientali, fac lucrările Sinodului de la Bratislava din
argint renovat de Episcopul Paternus din Tomis în vremea 1308 care le răpeşte acestora privilegii, favoruri, bene-
lui Anastasie I, arată o puternică încreştinare aici ca şi în ficii, înlesniri şi feude. Miza era, desigur, aceea a unui
alte provincii. La Romula s-au descoperit două geme de prozelitism la adăpostul şi protecţia armei politice. Or,
41
abrasax, din secolul III; una care are ca simbolică doi pă- nu era interesul regalităţii maghiare să piardă încrederea
uni purtând crucea, alta – doi peşti şi crucea. Descoperirea unei mase de supuşi români care, etnic, erau ma-
faimoasă de la Biertan, lampa din lut de la Apulum şi cea joritari inclusiv în Banat. La început, nici ortodocşii ro-
din bronz de la Dej, obiectele paleocreştine de la Sucidava, mâni sub regii din casa arpadiană n-au suferit maltratări
înfiinţarea în zonă a Arhiepiscopiei Iustiniana Prima (un efective din cauza confesiunii. Iar din secolul XIV are
42
sediu îl are la Ţaricin Grad) sunt alte argumente ale creşti- loc o slăbire a prigoanei împotriva „schismaticilor.” La
43
nării timpurii a autohtonilor. 1453, în părţile Hunedoarei şi Banatului de Munte, Ioan
26
Dar urmele creştinismului în teritoriul bănăţean sunt de Caffa propagă ortodoxia. În 1456 e prins şi adus la
contemporane cu evoluţiile fenomenului de la naşterea sa. Timişoara de către Ioan de Hunedoara şi apoi predat lui
Pe lista lui Mihail Macrea sunt menţionate crucea de Ioan de Capistrano, la Buda. 44
27
metal alb descoperită în 1895 la Vârşeţ şi inelul de bronz Turcii au fost toleranţi faţă de biserica ortodoxă
45
în formă de cruce găsit în albia Caraşului, iar Vincenţiu la fel cum, odinioară, Bizanţul a apărat creştinătatea îm-
Babeş semnala un lanţ de fier şi o candelă descoperite la potriva ereziilor. Cuvântul turc „millet” sugera tocmai
46
castrul Bersobis . Prigoana Romei a determinat, la înce- conceptul de „naţiune confesională”. Din 1594 erau orga-
28
puturile veacului IV, refugiul comunităţilor creştinate de nizate ca eparhii Timişoara şi Vârşeţ. Dar înfiinţarea Mi-
47
la sudul Dunării peste fluviu. Sfântul Nicetas din Reme- tropoliei de Ipek are loc la influenţele vizirului Mahomed
29
siana (Bela Palanka) era daco-roman, misionar la 340-415 Sokolovic, originar din „Kara Vlaşka” (Oraviţa? Caraş?
în ambele Dacii. În 343, la Conciliul de la Serdica, e Caraşova?). Primul patriarh, în 1557, este Macarie, din
30
48
amintit Episcopul Athenodorus din „Dacia de Blaceni”. vremea sultanului Soleiman Magnificul, cu jurisdicţie apoi
31
În preajma ţinutului cărăşan, la Sirmium şi Singidunum, şi în paşalâcul de Timişoara. Patriarhul şi mitropoliţii sunt
sunt semnalate comunităţi creştine din vremea apostolu- aleşi de sobor, confirmaţi de sultan prin „berat”, cu semnă-
lui Pavel. Clement şi Naum sunt lideri religioşi în ţinut. 32 tura sultanului „tugra”. 49
În Dacia Ripensis sunt patru episcopii:, Aquae, Ratiaria, Prin singhelie, patriarhul numeşte episcopii, cum
Castra Martis şi Oescus. Discipolii lui Chiril şi Metodiu, s-a întâmplat cu Antonie, Episcopul de Vârşeţ. În 1619 e
33
50
au ajuns şi în Banat, probabil în secolele IX-X. La 1164, episcop Simion de Vârşeţ, în 1622 Antonie care, în 1623,
51
34
curentul religios evolua într-un mediu încă preponderent aduce de la Moscova un ajutor de 350 ruble. Longin Bran-
greco-slav în Bacica, Bodrog, Cenad, Timiş, Caraş, Cu- covici, Episcopul Ienopolei, stă la mânăstirea Comana,
vin. Chiar primul text în limba maghiară este de nuanţă ocrotit de Matei Basarab. La curtea lui Matei Basarab se
35
52
ortodoxă, o „predică morților”, „Haloti beszed”, „Clamate află şi meşteri catolici din Kiprovac, tipografi din Roma, la
V Kyrie Eleison”. Eder, în 1791, contestă informaţia şi 1642, ceruţi lui Franko Markanici , care apoi vin în zonă
36
53
argumentele, Szalay, Şincai şi Maior nu o critică. La 1246 şi activează în ţinutul bănăţean. În 1662 e amintit „mitro-
e amintit Episcopul Grigore de Severin. 37 politul” Teodosie, în 1695 episcopul Ştefan Stibiţa, până
Pag. 54