Page 55 - morisena11_18

Revistă de cultură istorică

1.2. Consolidarea elementului românesc. Ele- Drulă, Duca, Duma, Dumea, Dumitriu, Dimitriu, Dunca,
mentul românesc, e consolidat şi prin colonizările cu po- Ghevrea, Giam, Giuca, Goga, Gojdu, Grecu, Gropşianu,
pulaţie din Ţara Românească, mai ales Oltenia. Bufenii, Guga, Icma, Ienciu, Ienea, Mărilă, Marincu, Mangiu-
alături de frătuţii români localnici, bănăţeni (cuvântul ca, Mangu, Manga, Măda, Martalogu, Mocea, Motoia,
14
„frătuţi” intră în uz şi în cărţile începutului de veac XIX; Murgu, Nariţa, Nastasia, Nica, Nuni (Niuni), Paşcă, Pe-
astfel, Şincai îi desemnează cu acest termen pe bănăţenii trin, Pisoi, Pita, Raia, Raicu, Raica, Rambu, Ranga, Res-
autohtoni în „gramatica” sa dar şi într-o scrisoare către tea, Riza, Rusmir, Sfreja, Sicoe, Socec, Vasiliu, Vârdaru,
Ioan Lipszky, citată în „Istoria” lui Ilarian), pun bazele Velea (Velia), Voia, Vuia, Vuc, Vucu, Vulcu, Zarcula.
unui viitor orăviţean şi cărăşan prosper pentru veacul 1.3. Remanențe ale organizărilor instituționa-
XVIII-XIX. Iar refugiul bănăţean al boierilor din Ţara le spirituale. În echilibrarea fiecărei identităţi etnice în
Românească, dar nu numai al lor, după evenimentele din raport cu sensibilitatea confesională, rolul primordial îl
1821, a fost pentru unii şansa neaşteptată de a comple- au „postulatele spirituale ale baştinei” 15 contribuitoare
ta „colonizarea bufenilor”, declanşată cu mai puţin de un la eterogenitatea convieţuirilor în acest teritoriu: „Aşa
veac în urmă. În interbelic, marii lideri ai bufenilor locu- ne-am plămădit limba, ne-am însuşit credinţa, ne-am îm-
8
ind în oraş sunt poetul Mihai Novac, prozatorul Damian brăcat portul, ne-am legănat jocurile, aşa ne-am îngânat
Izverniceanu şi avocaţii Mihail şi Ilie Gropşianu, ziariştii cântecele, aşa ne-am semănat obiceiurile, expresii pro-
Mişu E. Gropşianu şi Mihail Velceanu, politicianul Pe- fund sentimentale, de emotivitate şi rit.” Banatul, ca
16
tru Nemoianu, medicul Iosif Nemoianu, dar lista aceasta şi Dobrogea, sunt supapele de penetrare ale ideii creş-
9
a celebrităţilor poate continua. La Congresul Bufenilor, tine într-un ţinut puternic romanizat. Episcopul vechii
17
contemporanul lor Sim. Sam. Moldovan rosteşte un dis- Recidiva-Arcidava se formase la mănăstirea Stadion din
curs, argumentat ca informaţie din documente inedite şi Constantinopol, acolo unde se formau cărturarii impe-
18
lansează micromonografia sa Ciclova .Puternică este co- riului de răsărit. 19 Georgios Kedrenos şi Joannes Zonaras
10
munitatea aromână (macedoromână). vorbesc de călătoria lui Gylas, în 948, la Constantinopol,
Aromânii (optăm pentru acest etnonim în locul ce- încreştinat şi numit „patrician al Imperiului” şi despre un
lui de „macedoromân”, impus mai ales în istoriografiile călugăr, Ierothei, care l-a însoţit la întoarcere., pentru a
străine care au discutat subiectul, fie separându-l, fie in- rămâne în părţile sale de naştere, aproximativ ţinutul
tegrându-l în contextul problematicii româneşti) au fost, cărăşan.
între componentele etnicităţii noastre, ramura cea mai 1.4. Erezii ale zonei. Polemici. La 1003, conflictele
des pomenită în izvoarele istorice, din epoca prefeudală din zonă dintre bizantini şi bulgari au ca rezultat cucerirea
şi până la fondarea statelor naţionale continentale. Vidinului de către imperiali şi refugiul sectei bogomililor
Aşadar, o perioadă întinsă, o vreme de adânci privaţiuni în Banatul cărăşan. La Ilidia, în preajma Oraviţei, ereticii
pentru fiinţa de neam, de confuzii politice generând răz- bogomili sunt consemnaţi după „pacea lui Ştefan Ne-
20
boaie menite să rezolve orgoliile altora în detrimentul et- manja”. Aşadar, cum opina cândva istoricul Motogna,
21
niei „armâneşti”, de negură şi senin, de deziluzii, speran- citat de reşiţeanul O. Răuţ, la 1361 şi 1428, persecuţiile
ţă reînviată şi iarăşi deziluzii. După 1650, când politica religioase ale lui Ludovic I şi Sigismund de Luxemburg
extinderii frontierei până în zona Dunării de Jos, devine sunt îndreptate împotriva ereticilor bogomili nu împotriva
parte din programul Casei de Austria de re-dimensionare românilor ortodocşi . Bogomilismul nu e decât un ma-
22
a interesului său diplomatic înspre estul european, aro- nicheism pavlician asiatic (oriental), cum scria Hasdeu,
mânii erau comunitatea de la sudul marelui fluviu cu o comentând Anonymus Lugoshiensis fără forţă de pene-
23
istorie îndelung vegheată şi dominată de acest simbol trare într-un ţinut unde ideea creştină ortodoxă (în sensul
ascensional care este Masivul Pindului, cu o pondere dreptei credinţe) era solid inculcată în conştiinţe şi cu-
11
însemnată în economia şi comerţul acestor părţi de Eu- tume ale cotidianului. De aceea până şi „Anonimul din
ropă. Din vechea metropolă a Macedoniei, Moscopole, Diocleea” Muntenegrului e convins de venirea bulgarilor
12
îşi trag originea Andrei, baron de Şaguna, cu rubedeniile în „provincia Latinorum”. Învederând, din perspectiva
24
sale stabilite în Oraviţa, de asemenea Gojdu, Mocioneş- etniei majoritare, unitatea de idei, sentimente, atitudini,
tii. Doctorul Francisc Klima identificase, la anii 1940, pragmatica ideii creştine în variantele sale clasice, orto-
13
numele de familie, din veacul XVIII, al acestora: Abâd, doxă şi romano-catolică, e în consonanţă, ca să recurgem
Achim, Alexa, Arnăutu, Artenie, Balamat, Barbeş, Bâr- la principiile dezvoltate şi în spusa bănăţeanului Dimitrie
că, Berlogia (Berlogea), Beutură, Bihoi, Bisoi, Buşoiu, Ţichindeal, cu realităţi care s-au dovedit laturi disjuncte
Boancă, Boca, Boboescu, Bota, Caragea, Caraghioz, Ca- doar în formă nu în fond: „Să fim noi toţi români una; nu
rapitu, Careba, Cerbicea, Ciolca, Ciorei, Ciorman, Cior- e aicea grec sau latin, unit sau neunit (…) una trebuie să
tuz, Ciuruş, Crâştiu, Crişciu, Constantini, Deliu, Drăcea, fie naţia românească.” 25

Pag. 53