Page 53 - morisena11_18

Revistă de cultură istorică

aceşti Români luaţi de la coarnele plugului, aşezaţi acum în cultivat cu veneraţie memoria, iniţiind un dialog epistolar cu
semicerc şi ţinând cu siguranţă notele în mână. Nerăbdarea avocatul George Dobrin şi contribuind la difuzarea creaţiei
era la culme. Dar iată că dirigentul, cu opinci şi cu cămaşă sale în principalele centre culturale ale Banatului.
lungă, îşi ridică braţul său bine făcut şi, ajutat de o simplă Creația lui Porumbescu (pagini din creația corală,
flaută, dă tonul şi tactul necesar! El urmăreşte cu atenţie opereta Crai-Nou) a fost preluată de numeroase corale și
vocile ce răsună cu putere şi, la caz de lipsă, mai dă ajutor orchestre bănățene. Tată nostru (așa-numita Rugăciune
într-o parte sau într-alta”. domnească) a fost interpretat pentru prima oară la
Evocarea satului Chizătău, dar mai ales a portului Lugoj în 29 septembrie n. 1888 st.n. în faţa altarului
feminin, reprezintă, prin plasticitatea și sinceritatea exprimării, bisericii ortodoxe, de un cvartet al Reuniunii Române de
mărturii de o inestimabilă valoare documentară: Cântări şi Muzică, în ambianţa manifestărilor prilejuite
Podoaba cea mai de frunte a satului însă este școala de lucrările Adunării Generale a Societăţii pentru Fond
și biserica, locașuri vrednice de înalta lor menire. Și cum e de Teatru Român. Cvartetul reuniunii lugojene, instruit de
satul, așa sunt și oamenii. Bărbații, de obicei, sunt de statură Elena Dobrin-Rădulescu (soţia avocatului George Dobrin,
mijlocie, vânoși, bine făcuți, curăței, mai toți cu ochi ageri și mătuşă a poetului dialectal și acuarelistului Victor Vlad
cu fizionomii plăcute. Ei își rad barba, poartă numai mustăți Delamarina), era compus din Ioan Vidu (în primul an de
răsucite. Iar femeile!…, femeile – nu știu cum să le asemăn învăţământ la Lugoj), Demetriu Florescu, Ion Tărfăloagă,
mai bine ca să nu greșesc – sunt chiar ca niște zâne. Statura lor George Dobrin şi Petru Barbu, o voce fiind, evident, dublată.
e maiestuoasă, mersul cumpănit și conturele feței vrednice de Lucrarea a fost interpretată „cu artă de nişte voci
penelul orișicărui pictor. Dar portul lor!... Pe cap au o ceapsă, sonore, care au produs efectul cel mai mare. Dacă în biserică
împodobită cu monede de aur și de argint și numită «tulbent», s-ar fi putut aplauda, publicul ar fi cerut zgomotos ca piesa
dedesubtul acesteia un «conci» negru sau roșu în formă de să se mai cânte o dată. Astfel, inimile au rămas încântate,
fes, iar la grumaji o mândră salbă, care adeseori reprezintă fără însă să-şi fi putut stinge dorul” („Familia”, XXIV, 39,
capitaluri întregi. Trupul chizătăiencelor este învelit cu o ie cu 1888, 452).
mâneci largi, înfrumusețată la piept și la gât cu flori și cu dungi În ultima zi a Adunării (30 septembrie st.n.) a
de fir de aur; cu o fustă albă ca zăpada și cu catrință care îndărăt fost organizată o mare emulaţie, în grădina Hotelului
se termină cu ciucuri lungi, roșii și albi […]. Dalbă ca o zână „Concordia”, în prezenţa unei asistenţe de 2.000 de persoane,
este românca din Banat!” cu participarea a douăsprezece ansambluri corale, în cadrul
O mărturie elocventă privind puternicele impresii căreia corul din comuna Herendeşti a interpretat Noapte de
trăite de C. Porumbescu la Chizătău îi aparţine avocatului vară de C. Porumbescu. Atmosfera înălţătoare, vibrantă,
Ioan Lengher (preşedintele Reuniunii Române de Gimnastică sublimată de trăiri patriotice, a fost surprinsă cu plasticitate
şi Cântări din Braşov, bănăţean de origine, care l-a însoţit pe de reporterul „Familiei”: „Admiraţiunea publicului creştea
Porumbescu la Chizătău), exprimată într-o scrisoare expediată din ce în ce mai mult, aplauzele cutremurau aerul, şi câteva
lui Valeriu Branişte, redată parţial de acesta în monografia coruri trebuiră să-şi repeteze producţiunea”.
închinată muzicianului bucovinean, publicată la Lugoj în 1908: George Dobrin (1862-1952), primul prefect român
„Ceea ce a văzut Ciprian Porumbescu aici a fost al judeţului Caraş-Severin după Unire, era o personalitate
pentru el o lume nouă, necunoscută până acum, care l-a complexă, care, în afara preocupărilor profesionale de natură
impresionat adânc. «Nu se putea îndestul mira – îmi scrie d. juridică (după stagiatura efectuată în cancelaria lui Coriolan
Lengher –, când vedea corurile săteneşti [sic!] conduse ici Brediceanu va deveni un vajnic apărător al drepturilor
de preot, colea de învăţători, ba în mai multe cazuri de câte sociale şi politice ale românilor bănăţeni şi ardeleni –
un sătean. Nu s-a putut stăpâni de admirare, şi pe unii din v. Procesul Memorandului), manifesta şi remarcabile
aceşti ţărani i-a chemat într-o cameră separată şi i-a examinat predispoziţii artistice, în calitate de interpret vocal (bariton)
acolo. Peste tot, zicea că lumea cântăreaţă de la Chizătău e şi actor în cadrul Reuniunii Române de Cântări şi Muzică.
pentru el o experienţă care nu are cu ce o asemăna»”. A făcut parte din distribuţia operetei Crai-Nou (în rolul Moş
C. Porumbescu, simbol al românismului într-o Corbu, cimpoier bătrân), cu prilejul premierei lugojene a
perioadă marcată de sensibilităţi sociale şi politice, a fost capodoperei lui Ciprian Porumbescu (alături de Alma Maior,
întâmpinat cu un nestăvilit entuziasm de oamenii locului: Lucia Vlad, dr. Demetriu Florescu, G. Palcu şi A. Tuculia),
„Am observat că pe la Chizătău, adecă prin Lugoj, pusă în scenă la iniţiativa sa şi a altor doi avocaţi lugojeni,
Timişoara, Caransebeş etc., oamenii mă cunosc mai bine dr. D. Florescu şi dr. Petru Cornea, oferită publicului în
decât la noi în Bucovina. Şi cu respect se purtau faţă de trei reprezentaţii, în 15, 18 şi 21 mai st.v. 1891. Premiera
mine... Mă purtau în braţe, iar în Lugoj făceau în onoarea absolută a operetei Crai-Nou avusese loc la Braşov,
mea «soirée» şi mese splendide”. în 27 februarie/11 martie 1882, cu prilejul celui de-
După moartea compozitorului, tatăl său, Iraclie, i-a al patrulea spectacol (15/27 august 1883) interpreţii

Pag. 51