Page 52 - morisena11_18

MORISENA, anul III, nr. 3 (11)/2018

putut conferi fortificaţiei, încă din vechime, o importanţă Dr. Constantin-Tufan Stan
strategică deosebită.
Poate că o cercetare mai atentă a zonei Făgetului (Lugoj)
ar scoate la lumină şi alte aspecte ale trecutului prefeudal
şi feudal, mai ales că mai există locuri purtătoare de Ciprian Porumbescu și folclorul
microtoponime legate de cetăţi sau locuri întărite, care bănățean:
se mai păstrează în conştiinţa populară tradiţională,
cum ar fi în hotarele localităţilor: Luncanii de Jos „Mândră ca o zână este țăranca
(Cetăţeaua), Gladna Română (Cetate), Fârdea (Cetate),
Zorani (Şetăţuie), Bichigi (Cetăţuia), Coşteiul de Sus din Banat!”
(Cetate) Tomeşti sat (Comoară), Sinteşti (Comoară),
Căprioara (Kaprevar-Cetatea Căprioara). Unele prezintă
sufixele magh. „var” sau „varad”, dar sunt formate cu Expoziția prezentată la Dumbrăvița în 17 martie
etimoane autohtone. Păstrarea peste veacuri a acestor 2018 (documente de epocă, afișe, epistole, cărți de
microtoponime nu trebuie interpretată neapărat ca o patrimoniu, fotografii – majoritatea originale – din colecția
dovadă a existenţei în ţinut a unor cetăţi puternice, bine personală sau puse la dispoziție de instituții publice), prin
organizate, ci mai mult ca un argument în sprijinul ideii care am reprezentat comuna Belinț sub egida tradiționalei
că protoromânii şi românii de mai târziu şi-au organizat competiții Lada cu zestre, s-a dorit un modest prinos, un
puncte întărite (pălănci) – semne ale unui început de necesar omagiu adus jubileului centenar al Marii Uniri.
organizare politică, pentru a-şi apăra avutul ameninţat Ciprian Porumbescu, prin anvergura personalității sale,
de migratori şi a-şi păstra fiinţa de sine, cât şi modelul s-a constituit într-un adevărat model spiritual al românilor
propriu de organizare în faţa ofensivei regatului feudal bănățeni, cărora le-a insuflat dorul pentru frații de dincolo
maghiar spre ţinuturile de deal şi munte. de munți („Preste deal la nana-n vale”, cum se va exprima,
Alături de aceste vechi puncte de rezistenţă metaforic, Ioan Vidu peste câțiva ani), le-a trezit conștiința
românească în zone de relief mai greu accesibile, noii identității naționale și dorința, manifestată plenar în 1918,
stăpâni au creat, în alte puncte de vechi interes românesc, de a se uni cu patria-mumă.
veritabile cetăţi medievale, cu importante rosturi de Primul şi unicul contact al lui Ciprian Porumbescu,
apărare în faţa incursiunilor otomane. Cetăţile de la creatorul operetei româneşti [* 1853, Şipotele Sucevei;
Margina, Mănăştiur şi Făget stau mărturie în această † 1883, Stupca], cu spaţiul geografic bănăţean și limitrof
privinţă. Ultimele două cetăţi au fost cercetate cu câţiva (Lugoj, Chizătău, Timişoara, Arad, Radna-Lipova,
ani în urmă, iar materialul arheologic aparţine secolelor Caransebeş) s-a petrecut în septembrie 1882 (cu un an
al XV-lea – al XVII-lea. înainte de trecerea sa la Domnul), cu ocazia participării la
În vara anului 1999 au început şi săpăturile amplele manifestări prilejuite de jubileul de 25 de ani al
la cetatea Margina, fără ca cercetarea să fi putut lua Corului din Chizătău, cea mai veche corală românească
amploarea dorită. Din informaţiile de până acum rezultă din mediul rural. Impresionat de amploarea fenomenului
că au fost depistate resturi de cărămizi de factură coral bănăţean, dar şi de toposul şi etosul zonei, precum şi
romană, asemănătoare celor care au fost găsite la Făget. de tipologia oamenilor locului, C. Porumbescu a publicat
Aceasta dovedeşte că pecetea romanităţii s-a făcut un entuziast foileton, Serbarea din Chizătău („Gazeta
resimţită nu numai în teritoriul din lunca Mureşului Transilvaniei”, Brașov, XLV, 107, 108, 1882). Având
a ţinutului Banatului, ci şi în cele cu preponderenţă valenţele unui adevărat demers imagologic, cele două părţi
colinară şi păduroasă. ale foiletonului, alături de corespondenţa purtată cu părintele
Aceste urme materiale ale trecutului zonei, său, dar şi cu sora sa Marioara, ne oferă o imagine autentică
coroborate cu alte numeroase descoperiri din ţinuturile a Banatului, a românilor, aflaţi într-un perpetuu proces de
bănăţene de sud şi vest, din cele hunedorene sau afirmare identitară.
transilvane, pun în evidenţă existenţa unei populaţii Descrierea corului din Belinț, prezent la emulația
statornice, care nu şi-a părăsit niciodată pământurile care jubiliară de la Chizătău, este emoționantă:
îi păstrează osemintele strămoşilor, astfel că izvoarele „Acum se începu lupta de întrecere. Cele 11 coruri
narative ale antichităţii târzii şi ale perioadei de început înaintară spre scenă în ordine alfabetică, ca să arate ce pot
ale feudalismului îi amintesc pe înaintaşii noştri ca şi ce ştiu. Când se urcă primul cor – cel din Belinţ – pe
locuind spaţiul carpato-danubian, alături de slavi şi alte scândurile ridicate, se făcu o tăcere adâncă. Toţi se uitau cu
populaţii migratoare, în momentul pătrunderii primilor drag la voiniceştile staturi ale plugarilor noştri şi la costumele
maghiari înarmaţi în Banat, Bihor şi Transilvania. lor albe ca zăpada. Era ceva încântător, când vedeai pe

Pag. 50