Page 57 - morisena11_18

Revistă de cultură istorică

la 1702. Din catastifele anilor 1660 şi 1666 aflăm cum români, cu doi preoţi, sunt spânzuraţi la 11-12 octombrie
54
se încasau „milele” din părţile Oraviţei, „Vlaşka Banat.” 1788. La Congresul Ilir de la Timişoara, pe baza circularei
69
La 24 noiembrie 1666, din Jam se percep 800 aspri, fiind nr. 13 din 5 iunie 1790 a episcopului de Vârşeţ, Şakabent,
amintiţi preotul Vucihna şi cnezul Ieremia. La Cârnecea e cu înlesniri la folosirea limbii române în organizarea cul-
pomenit preotul Ştefan, iar pentru Timişoara, Becicherec tului şi în şcoala confesională, iau parte parohul Oraviţei,
şi Doloave se menţionează sedii protopopeşti. 55 Petru Iorgovici şi Ioachim Botoşiu, controlor de mine. La
70
2.3. Polemici sârbo-române în interiorul orto- 1800, un Frantz Petrovitz e împotriva episcopului de Vâr-
doxiei. Dintotdeauna ortodoxia, recunoaşte un cărăşan şeţ pentru că nedreptăţea pe majoritarii ortodocşi, românii.
interbelic, a fost garantul de stabilitate pentru etnia ma- Nemulţumiri mari iscă scrisoarea din 12 iulie 1803 prin
joritară. Dar imperialii şi mai ales Leopold I favorizau care arhiducele Carol se adresa mitropolitului de Carlovaţ
56
ortodoxia sârbă, emiţând „Privilegiile Illire”: 1690, 1695, şi episcopilor, oferindu-le competenţe sporite, de ordin re-
reluate la 1748 şi 1769. În 1667, Hans Ottendorf, călător ligios, desigur, în ţinutul grănicerilor almăjeni şi în zona
57
la Buda şi Belgrad, aminteşte de mitropolitul Maxim de cărăşană. Abia Constituţia Confiniară din 7 august 1807
Ipek (Pec) în „Vlaşca / românime.” În 1749, Episcopul acorda scutiri acelora dintre preoţii ortodocşi (nu se pre-
58
George mută reşedinţa la Vârşeţ. ciza, român sau sârb) care nu au 24 jugăre arabil, 8 jugăre
59
În 1770 este emis „Regulamentul Deputăţiei Ilirice păşune şi 10 jugăre rât.
Aulice” în legătură cu grănicerii de pe Mureş şi Tisa. Ne- În 1700, „Declaratoriul Illiric” înregistrează paro-
mulţumiţi sunt sârbii pentru că apar unele facilităţi fisca- hiile şi preoţii . Cele două statistici din 1767 pentru die-
71
le, culturale, spirituale pentru etnicii români şi nu se mai ceza Timişoara (Episcopul Vichentie Ioanovici Vidak) şi
aplică, peste tot, „Nations Gravamina” de la Carlovaţ. pentru dieceza Vârşeţ (Episcopul Ioan Georgevici), vizate
60
După actele de toleranţă din veacul XVII, edictul de to- la Carlovaţ în 30 noiembrie de mitropolitul Paul Nenado-
61
leranţă al Mariei Therezia din 21 martie 1760 a dat naştere vici, inserau nominal preoţii, parohiile, datele biografice. 72
şi la nemulţumiri ortodoxe aplanate „manu militari”, du- În 1794, ortodocşii Oraviţei sunt în număr de 540, locuind
62
blat de edictul lui Iosif II din 8 noiembrie 1781 şi înlesniri- în 85 de case. În 1801-1802 ei sunt 7.113. La 9 septem-
73
le aceluiaşi Iosif II din 23 septembrie 1784, care însă aduc brie 1815 e emisă hotărârea imperială 1772 privind res-
prea puţine schimbări în percepţia oficială asupra religiei pectarea duminicilor şi zilelor de sărbătoare. În 1821,
74
etniei majoritare. un Sinesie Radivoievici e arhimandrit şi administrator al
63
În epoca modernă, chiar şi în etape de prigonire, Vârşeţului, în 9 noiembrie 1821 face inspecţii în zonă. 75
cultul are continuităţile sale. Pe o hartă austriacă din 1791, Circulara 8435 din Biserica Albă obligă zilnic preoţii să
Ion Conea identifică simbolica unor brazi plantaţi lângă lo- ţină „socotelile” bisericii” .
76
cul unde se organizau hramuri dedicate serbărilor religioa- În Circulara din 1822 se lansa ideea şcolii clericale
se, „nedei” (biserici). La vremea aceea, raportul contelui din Vârşeţ în locul seminarului general şi metodul învăţă-
64
Slam, din 5 iunie 1782, arată pentru Cercul Panciova că în toresc, în 1824 se tipăresc „formolare” şi „matricularni-
77
32 de sate 37.949 locuitori sunt greco-ortodocşi şi numai 15 ce protocoale.” Extrasele de botez, cununie şi deces se in-
78
evanghelici luterani. În Dieceza Vârşeţului, la 1777, erau troduc în 1824. În 1825, pentru „furtişag fiscalnic”, Petru
65
79
6 protopopi, 239 parohii, 19 filii. Doar Vârşeţul e „sârbi- Lupulovici, preot în Vărădia, e lepădat din cinul preoţesc 80
66
zat”, zice A. Cosma. Şi pentru ţinut, „jugul sârbesc”, din iar pentru polemicile sale cu protopopul Petru Iorgovici de
67
9 octombrie 1783 până la 1857, îi include între ierarhi pe Vărădia, preotul Ioachim Gaitovici din Ticvaniul Mare e
Dionisie Novacovici, Ioan Gheorghievici, Sofronie Chi- schimbat. În 1829 se hotăra tipărirea circularelor. 82
81
rilovici, Ghedeon Nichitici, Gherasim Adamovici. Inti- În conflictul româno-sârb de la Alibunar pe tema
68
tulaţiile mai sunt de protopop de Vărădia-Oraviţa pentru propunerii liturghiei (1855) se implică şi preotul Ioachim
83
Petru Lupulovici (1757-1801) şi Petru Şutu (1776-1801) Mangiuca, tatăl academicianului orăviţean. La iniţiativa
apoi aceea de protopop de Oraviţa: Petru Iorgovici (1790- lugojenilor din gruparea lui Aurel Maniu e redactat în 1861
1815), Sofronie Ivacicovici (1829-1847), Ignatie Vuia un „Memoriu” cu două solicitări fundamentale: separarea
((1848-1850), Iacob Popovici (1850-1881), Maxim Popo- bisericii române de cea sârbă şi un „mitropolit pentru toţi
vici (1881-1882), Andrei Ghidiu (1883-1888), Alexandru românii”. E trimisă o delegaţie la Viena: Constantin Udria
Popovici (1888-1915), Cornel Ştefan (1915-1922), Virgil (Udrea), Andrei Mocioni, Filip Pascu. La 1900, protopo-
84
Musta (1923-1949), Petru Toma (1949-1952). piatul Oraviţei are 37 de parohii şi 41. 850 de credincioşi.
85
Cronica vremii păstra amintirea unor divergenţe, La Conferinţa de la Paris, după primul război, epi-
fricţiuni. Preotul Ioan Iorgovici de Vărădia încearcă să ia scopiile ortodoxe ale Timişoarei şi Vârşeţului, înfăţişate
apărarea unor etnici români în conflictul de la Deta, din- ca sârbeşti, au determinat şi ele o altă, greşită, percepţie
tre localnici şi oamenii erariului (etnici sârbi). Dar 53 de asupra hotarelor Banatului care a trebuit să fie înjumătăţit,

Pag. 55