Page 50 - morisena11_18

MORISENA, anul III, nr. 3 (11)/2018

pun în evidenţă continuitatea procesului de etnogeneză dar după retragerea stăpânirii romane populaţia civilă
românească şi într-un spaţiu geografic eminamente a rămas fără protecţie şi s-ar fi putut să se retragă din
păduros, unde a trăit o populaţie romanizată, de condiţie lunca Mureşului spre teritoriile împădurite ale dealurilor
socială modestă, dovadă fiind circulaţia monedelor din Lipovei, care ofereau un mai mare grad de securitate.
bronz şi din argint, de valoare mai mică. Acestea au putut Astfel poate fi explicată lipsa dovezilor de locuire în
aparţine unei populaţii rurale paşnice, retrasă spre zonele fostul burgus roman timp de câteva secole. Fenomenul
mai ferite de contactul cu primele popoare migratoare de totală ruralizare a vieţii din teritoriul fostei provincii
aşezate pe teritoriul Banatului. Dacia a fost confirmat de cercetarea arheologică efectuată
Începând cu anul 1987, au fost efectuate cercetări în diverse spaţii geografice din Banat, Transilvania
arheologice la cetatea medievală Făget. Şi acestea şi Oltenia, nefiind numai o problemă ce ţine de logica
confirmă ideea locuirii permanente a ţinutului. Deşi în istoriei. Căci, după dezmembrarea caganatului avar,
covârşitoare cantitate (măsură) materialul arheologic în urma înfrângerilor suferite de pe urma campaniilor
scos la iveală este datat ca aparţinând secolelor al XVI- din anii 795-796 organizate de Carol cel Mare, cât şi a
lea şi al XVII-lea, în cursul săpăturilor „au apărut mai impunerii supremaţiei bulgare până la râul Tisa (803-
mult de 10 cărămizi romane”, ceea ce întăreşte aserţiunea 814), populaţia băştinaşă profită de situaţia nou creată
că „în zonă existase un turn de observaţie roman” . Urme şi revine, treptat, la vechile vetre de locuire, începând
5
de ceramică de factură romană încorporată în zid au să se organizeze sub aspect politic în jupe, cnezate şi
mai fost depistate sporadic în satul Coşava (comuna voievodate. Ca urmare a acestei situaţii, se constată şi
Curtea), cât şi cu prilejul săpăturilor arheologice de la reluarea cursului vieţii în aşezarea Bulci, înainte de
cetatea Margina (în locul numit Turcoanea), care au pătrunderea maghiarilor în ţinut. Acolo şi în împrejurimi
început în vara anului 1999. Toate acestea dovedesc, fie au fost făcute cercetări arheologice mai recente (1976-
că o populaţie băştinaşă, statornică, a cunoscut ruinele 1977) , în locul numit „Cetate”, care au pus în evidenţă
8
romane din ţinut şi a refolosit o parte din materialul continuitatea de vieţuire dintr-o perioadă anterioară
lor în construcţii medievale, fie că aceeaşi populaţie a cuceririi maghiare. Între obiectele scoase la iveală au
moştenit procedeul roman de confecţionare a cărămizilor fost depistate resturi de ceramică gri-cenuşie, cu aspect
şi l-a practicat. săpunos, care se încadrează în secolele II-III şi aparţin
Urme semnificative de viaţă romană şi creştină de ceramicii dacice, relicvele reprezentând fragmentele de
rit răsăritean (bizantin) au fost depistate la Bulci, comuna toartă şi funduri de vase, cât şi urme de bârne carbonizate
6
Bata, aflată în apropierea malului stâng al Mureşului, (sub corpul valului de pământ) şi fragmente de căldări de
după direcţia de curgere a acestuia. La sfârşitul secolului lut (în partea exterioară a şanţului de pământ). Acestea
al XIX-lea, istoricul maghiar Szentklaray Jenö, într-o datează de la sfârşitul secolului al X-lea, precum şi
lucrare dedicată parohiilor romano–catolice aparţinătoare din secolele al XI-lea şi al XII-lea şi sunt de factură
Episcopiei Cenad, face şi câteva consideraţii referitoare la bizantină . Ele aparţin în bună parte perioadei în care
9
istoricul aşezării Bulci, invocând săpăturile arheologice voievodatul bănăţean şi-a continuat existenţa, dar şi celei
întreprinse de arheologul Rómer Floris în 1866, atunci ce a urmat de la cucerirea acestuia şi până la instalarea
când au fost scoase la iveală „sarcofage romane, primelor autorităţi ecleziastice maghiare în ţinut, o dată
medalioane şi urme ale staţionării legiunii a XIII-a cu înfiinţarea abaţiei benedictine la Bulci (1225). De
Gemina”. Dar concluzia sa este în spiritul concepţiei care asemenea, au fost scoase la iveală mai multe morminte
a dominat istoriografia maghiară de la sfârşitul secolului şi câteva pasajuri de ziduri medievale care nu puteau să
al XVIII-lea şi până astăzi, adică aceea că de la părăsirea aparţină decât acestei mănăstiri, ele datând de la mijlocul
Daciei şi până la stabilirea maghiarilor în acel loc nu secolului al XVI-lea, când, în urma campaniei militare
ar mai fi existat urme de locuire umană . Însă vestigiile otomane din 1552, mănăstirea a fost grav avariată, iar
7
romane descoperite atestă că în perioada 106-271 d. populaţia aşezării Bulci a fost în bună parte măcelărită.
Chr. aşezarea Bulci a avut statutul de burgus roman, Odată cu săpăturile de la Bulci s-au făcut şi
periegheze în împrejurimi, depistându-se o aşezare
5 Alexandru Rădulescu, Cetatea medievală a Făgetului, dacică pe dealul numit „Cetate” de la Săvârşin. Ceea
în Clio, anul II, Bucureşti, 1993, nr. 6, p. 3. ce prezintă însă interes pentru rândurile de faţă este o
6 E. Arădeanul, Contribuţii la istoria străveche a întăritură sub formă de pătrat, rotunjită la colţuri, cu
Episcopiei Aradului, în Mitropolia Banatului, vol. XXVIII, nr.
4-6, Timişoara, 1978, p. 98. 8 Ştefan Ferenczi, Mircea Barbu, Cercetările arheologice
7 Szentklaray Jenö, A Csanád egyhazmegyei plebanjak de la Bulci şi împrejurimi, în Ziridava, vol. X, Ed. Muzeului
tőrtenéte (Istoria parohiilor din eparhia Cena du lui), vol. I, judeţean Arad, Arad, (număr festiv), 1978, p. 67-80.
Timişoara, 1898, p. 524. 9 Ibidem.

Pag. 48