Page 51 - Morisena18_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

răscoala sârbă antiotomană de la sud de Dunăre condusă Revolta de la Sviniţa a deschis porţile altor revolte
de Karagheorghe . Acesta avea legături cu fruntaşii de amploare în cazul românilor bănăţeni şi a sârbilor,
7
români şi sârbi ai mişcării şi-i încuraja în lupta lor pentru culminând cu răscoala de la Kruşiţa.
dreptate socială şi naţională. În acest context asistăm la În bătălia de la Austerlitz, 2 decembrie 1805,
acţiuni comune ale românilor şi sârbilor pe cele două căpitanul Pîrvu Jumanca, locotenentul Toma Scripete, Petre
9
maluri ale Dunării. Stoica şi mulţi grăniceri au căzut prizonieri la francezi . În
Această luptă comună s-a materializat în nordul prizonierat, căpitanul Pîrvu Jumanca ar fi conceput „vastul
Dunării în acţiunea antiotomană de la Sviniţa. În ziua de 4 şi eroicul plan de a elibera Banatul şi Transilvania de sub
ianuarie 1807, detaşamente turceşti, în retragere pe Dunăre Austria, spre a le întruni cu România”.
de la Belgrad, au fost obligate să debarce la Sviniţa din cauza Răscoala a fost pregătită să izbucnească în sectorul
unei furtuni şi a focului de artilerie a unui detaşament sârb companiei a 10-a a regimentului româno-iliric care îşi
format din aproape 700 de oameni (instalat în satul Poreci, avea reşedinţa la Kruşiţa de care aparţineau comunele:
pe o insulă aproape de Sviniţa) de sub comanda directă a lui Cuşici, Zlatiţa, Lescoviţa, Naidăş şi Rebenberg (Serbia)
Milenko Stojkovici, comandantul oştirii răsculaţilor sârbi. în colaborare cu câţiva ofiţeri din Biserica Albă, unde era
Imediat au fost luate măsuri şi regimentul româno- reşedinţa regimentului româno-iliric.
iliric formează un detaşament din grănicerii români Organizatorii răscoalei au fost: căpitanul Pîrvu
adunaţi în grabă de prin satele din împrejurimi şi sub Jumanca din comuna Ciclova, căpitanul Marian Iova-
comanda locotenentului Kolb şi a altor ofiţeri austrieci, au novici din Biserica Albă, locotenentul Toma Scripete
fost trimişi la Sviniţa pentru a ataca detaşamentul sârbilor din Globu Rău, locotenentul Petre Stoica, preotul Deac
aflat pe insulă, care aparţinea Austriei. Grănicerii români Demetrie din Kruşiţa, protopopul Rafael Miloşevici din
au refuzat să execute ordinul de atac, spunând că sunt Biserica Albă, preotul Gheorghe Petrovici, preotul Ilie
gata mai de graba să-şi apere satele lor decât să-i atace Popovici din Subotiţa.
pe sârbi. Unii dintre grăniceri ameninţau ofiţerii austrieci Planul general al răscoalei a fost opera căpitanului
cu părăsirea taberei dacă se va mai repeta ordinul de atac Pîrvu Jumanca, care, reîntors din prizonierat, în anul 1806,
împotriva sârbilor. a trecut la organizarea răscoalei antihabsburgice în graniţa
Anchetând acest caz, de insubordonare, Coman- militară bănăţeană. Pentru aceasta a intrat în legătură
damentul general bănăţean trimite rezultatul cercetărilor cu comandantul sârbilor răsculaţi, Milenko Stojkovici,
Consiliului aulic de război pentru informare şi luare căpitanul Marian Iovanovici şi cu alte personalităţi sârbe al
de măsuri, spre a se împiedica asemenea acţiuni în căror centru era localitatea Ram, situată la sud de Dunăre,
rândul grănicerilor. Consiliul aulic a dat instrucţiuni în dreptul portului Baziaş. Legătura dintre cele două tabere
comandamentului general bănăţean să ceară satisfacţie era întreţinută de căpitanul Iovanovici, care colabora direct
Consiliului răsculaţilor sârbi pentru violarea graniţei cu căpitanul Jumanca.
„austriece” la Sviniţa de către detaşamentul sârb. În Cu siguranţă Karagheorghe, conducătorul răscoalei
răspunsul său, Consiliul răsculaţilor sârbi a arătat că antiotomane sârbe din sudul Dunării, era la curent cu
acţiunea detaşamentului sârb, de sub comanda lui Milenko pregătirea revoltei antihabsburgice din graniţa militară, cu
care era de acord. Jumanca s-a pus în relaţii şi cu partidul
Stojkovici de la Sviniţa, este justificată prin legile bătrânului Karagheorghe, principele Serbiei.
războiului, căci prin aceasta s-a urmărit inamicul comun – Trebuie subliniat faptul că la pregătirea răscoalei
turcii – care au jefuit şi incendiat satele sârbeşti . au luat parte pe lângă preoţii din grupul coordonator şi
8
Cazul de la Sviniţa a fost analizat şi de magistratul alţi preoţi din graniţa bănăţeană, având ca ideal de luptă
regimentului, Buchrenk, care a raportat direct Consiliului emanciparea naţional-religioasă a românilor din Banat.
aulic de război cele constatate, ceea ce a nemulţumit Se pare că preoţimea, pe lângă faptul că acţiona
Comandamentul general bănăţean. În raportul său acesta împotriva dominaţiei habsburgice, răspundea şi unor
căuta să ascundă unele acţiuni ce se manifestau în rândul apeluri ale patriarhului de la Karlovitz, Stratimirovici .
10
grănicerilor din regimentul româno-iliric, deşi ceruse iniţial Deşi, om al Curţii de la Viena, acesta era în acelaşi timp
să se ia măsuri împotriva celor vinovaţi. Din ceea ce s-a şeful aderenţilor bisericii greco-neuniţilor din provinciile
constatat rezultă că nu este doar vorba de un caz izolat de
nesubordonare, ci au existat „discursuri răzvrătitoare” 9 N. Bocşan, M. Duma, P. Bona, Franţa şi Banatul
împotriva autorităţilor militare austriece. (1789-1815), Reşiţa, 1994, pag. 82. Autorii arată că în anul
1805, în bătălia de la Austerlitz, împotriva marelui Napoleon,
7 A. Marchescu, Grănicerii bănăţeni şi comunitatea de „regimentele grănicereşti din Banat nu au luptat numai în cazul
avere, Caransebeş, 1941, pag. 172. în care au fost cuprinse în regimentele de linie”.
8 I. Georgescu, op. cit. pag. 103. 10 Ibidem, pag. 113.

Pag. 49