Page 55 - Morisena18_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

În 1947, criza economică a ajuns la apogeu, Irina, pentru a verifica și urmări muncitorii, atât din punct de
nemulțumirile populației au răbufnit cu toate măsurile luate vedere profesional, cât și material. La întocmirea tabelelor
de autorități. În zona bănățeană au avut loc numeroase greve, cu muncitori propuși pentru a fi disponibilizați s-au avut
toate trecute sub tăcere de mass-media locală. În 17 ianuarie în vedere randamentul profesional, punctualitatea, relațiile
1947, un număr de 250-300 de muncitori de la Fabrica interumane din fabrică, dar și posibilitățile materiale pe care
de Zahăr din cartierul Freidorf al Timișoarei, principala muncitorii le aveau în viața privată. S-a întocmit un tabel
furnizoare de materii prime pentru „Kandia”, au refuzat să care cuprindea 49 de muncitori ai fabricii, propuși pentru
intre la lucru, cerând mărirea salarilor. După o oră de negocieri disponibilizare. Prim-maiștrii și șefii de secție Peuker Leo și
cu direcțiunea și-au reluat munca . Bader Adolf au protestat pentru că nu au fost consultați în
3
Și întreprinderea „Kandia” din Timișoara a suferit după privința întocmirii listei. Ei au motivat că pe listă se găsesc
încheierea războiului, datorită situației economice existente muncitori cu un randament bun și cu o pregătire profesională
în județul Timiș-Torontal și în întreaga țară. Deși distrugerile care ajută fabrica, dar lipsesc de pe această listă elementele
provocate de război au fost puține, un cumul de factori au slabe ale fabricii. Direcțiunea și consiliul de administrație au
contribuit la scăderea accelerată a producției. Acești factori au examinat listele și au șters două persoane care au fost propuse
fost: ocupația sovietică, dezorganizarea transporturilor, lipsa inițial. Astfel, Comisiei Centrale de Plasare a Forțelor de
combustibililor și a pieselor de schimb, dar poate cel mai Muncă i-a fost trimis un tabel care cuprindea 47 de angajați ai
important, lipsa materiilor prime și a celor auxiliare. În luna unității „Kandia” care urmau să fie disponibilizați .
6
decembrie 1946, societatea „Kandia” avea 250 de muncitori, La 11 iunie 1948, conform legii votate de Marea
dintre aceștia 51 erau funcționari, iar 199 lucrau în producție. Adunare Națională, întreprinderea „Kandia”, la fel ca și
Toți cei 250 de angajați ai fabricii erau membri de sindicat. La aproape toate intreprinderile din Timișoara, a intrat în
sfârșitul anului 1946, dintre salariații fabricii 87 de muncitori proprietatea statului. Majoritatea muncitorilor au primit cu
erau membri P.C.R. Este un număr surprinzător de mare, bucurie naționalizarea fabricii, crezând că întreprinderea –
având în vedere popularitatea scăzută de care se bucurau dacă devine de stat – va fi și a lor, după cum anunțau lozincile
comuniștii români . comuniste. Astfel, li se vor satisfice anumite revendicări
4
„Kandia” s-a supus, la fel ca toate fabricile din materiale și vor trăi mai bine, dar aveau să fie dezamăgiți
Timișoara în perioada 15-24 octombrie 1947, deciziei curând. Imediat după naționalizare, organelor centrale și
guvernului de inventariere a întreprinderilor particulare, locale de partid li s-au raportat sporuri de producție, bineînțeles
industriale și comerciale. Au fost completate cele patru fictive. În realitate, după naționalizare producția a scăzut, căci
formulare primite, acestea fiind trimise biroului special noii directori și funcționarii, mulți dintre ei ridicați din rândul
constituit în acest scop. Comisia Centrală de Plasare muncitorilor, nu aveau calități manageriale .
7
a Forțelor de Muncă din cadrul Ministerului Muncii, Imediat după trecerea întreprinderilor industriale în
Asistenței și Asigurărilor Sociale a trimis un comunicat
firmei „Kandia” prin care o invita ca, până la 15 ianuarie proprietatea statului, s-a trecut la reorganizarea fabricilor
1948, să trimită tabele cu muncitorii care urmau să fie pe ramuri de producție. Astfel, Consiliul de Miniștri
disponibilizați, conform Jurnalului Consiliului de Miniștri a autorizat ministerele care se ocupau de activitatea
numărul 834/1947. Aceste tabele trebuiau să cuprindă industrială să înființeze centrale industriale ca și grupuri
următoarele date: numele și prenumele, funcția, dacă este de întreprinderi, după obiectul de producție. Societatea
detașat și unde, dacă a fost reprimit și ce drepturi bănești a „Kandia” a fost repartizată în Centrala Industrială
primit. Un alt tabel trebuia să cuprindă toți salariații detașați a Zahărului, aceasta fiind subordonată Ministerului
de Comisia Centrală sau comisile județene, dacă este cazul, Industriei. Pe lângă întreprinderea „Kandia” din
cu funcția sau specializare, precum și cu cheltuielile avute Timișoara, în partea de vest a țării mai funcționau încă trei
cu primirea lor. Iar ultimul tabel trebuia să îi cuprindă pe întreprinderi care fabricau produse zaharoase: „Timișul”
toți muncitorii angajați după data de 12 iulie 1947 și care au Vinga, „Bihorul” Oradea și „Dulcia” Satu-Mare. În 6
avut aprobarea Comisiei Centrale de Plasare . august 1951, Ministerul Muncii a hotărât comasarea
5
Pentru întocmirea acestor tabele, au fost însărcinate de acestor trei întreprinderi cu „Kandia” din Timișoara,
direcțiunea fabricii șefele de secție Hotovi Maria și Hoffmann prin mutarea utilajelor, muncitorilor și a mijloacelor de
producție la Timișoara. Comasarea fabricilor mai mici
ExcelsiorArt, Timișoara, 2007, p. 29. dintr-o anumită zonă era o practică curentă în prima
3 Idem, Comunismul în Banat 1944-1965, Vol II, parte a regimului comunist, nu s-a aplicat doar în cazul
Dinamica structurilor de putere în Timișoara și zonele adiacente, fabricilor de produse zaharoase din vestul țării .
8
Ed. Excelsior Art, Timișoara, 2010, p. 253.
4 S.J.T.A.N, Fond 473, Societatea Comercială „ Kandia” 6 Ibidem, f. 25, 26.
S.A., dosar 89/1947, f. 11. 7 Ibidem, f. 51-53.
5 Ibidem, f. 2. 8 Idem, dosar, 104/1951, f. 1

Pag. 53