Page 60 - Morisena18_2020

MORISENA, anul V, nr. 2 (18)/2020

Keywords: Horace Sébastiani, Banat, Timișoara, călătoriei colonelului Sébastiani spre capitala Imperiului
Transylvania, Sibiu, Bucharest, Wallachia otoman: Notice sur le voyage de Paris à Constantinople en
passant par Vienne et Bucarest1. Autorul acestor însemnări
La 17 noiembrie 1772 vedea lumina zilei în Corsica, ne este dezvăluit de o mențiune cu creionul făcută în josul
în localitatea La Porta d’Ampugnano de lângă Bastia, Horace primei file: Sébastiani H. Cât privește datarea scurtelor
François Bastien Sébastiani. Crescut de unchiul său patern însemnări de călătorie ale colonelului francez, aceasta ne
Louis, devenit în 1802 episcop de Ajaccio, tânărul Horace este înlesnită chiar de autorul lor, atunci când afirmă că
fusese destinat carierei ecleziastice. Izbucnirea Revoluției „la București i-am găsit pe principele-domnitor Suțu și
franceze i-a schimbat cu totul, ca atâtor altor contemporani, pe Moruzi, principele depus.” Or, Mihai Suțu a ocupat
destinul. După ce familia sa a fost nevoită să părăsească în scaunul domnesc al Țării Românești, în a treia sa domnie
grabă Corsica datorită tulburărilor izbucnite acolo și să se acolo, în perioada 8 octombrie 1801 – 19 mai 1802, după
stabilească în Franța, tânărul Horace a îmbrățișat cariera ce Alexandru Moruzi fusese mazilit la 7 octombrie 1801.
armelor. Devenit sublocotenent de infanterie la 27 august Plecat din Paris pe la mijlocul lunii octombrie 1801,
1789, tânărul corsican a revenit în 1793, de această dată colonelul Sébastiani a putut ajunge în părțile noastre prin
cu gradul de locotenent, pe insula natală. Avansat, în 1794, noiembrie-decembrie 1801. În orice caz, însemnările sale
la gradul de căpitan într-un regiment de dragoni, Horace de călătorie sunt anterioare datei de 19 mai 1802, când a
Sébastiani s-a distins în timpul primei campanii din Italia fost înlocuit din domnie Mihai Suțu.
(1796) în armata comandată de compatriotul său, generalul Înainte de a purcede la prezentarea însemnărilor
Napoléon Bonaparte, în bătăliile de la Dego și Arcole. În de drum ale lui Sébastiani, socotim că se cuvine amintită
1799 a fost numit colonel-comandant al unui regiment atitudinea puterilor semnatare ale păcii de la Amiens –
de dragoni cu garnizoana la Paris. Acolo l-a susținut cu cunoscută desigur și colonelului francez – față de Imperiul
cavaleriștii săi pe generalul Bonaparte la lovitura de stat otoman. Articolul VIII al tratatului de pace stabilea fără
din 18 brumar (9 noiembrie 1799), care a dus la instaurarea echivoc următoarele în legătură cu Poarta otomană:
Consulatului. În 1800, tot sub comanda compatriotului „Teritoriile, posesiunile și drepturile Sublimei Porți sunt
său Bonaparte, acum prim-consul al Republicii franceze, menținute în integritatea lor, așa cum erau înainte de război.”
2
colonelul Sébastiani a luat parte la a doua campanie din Misiunea colonelului Sébastiani era ca, împreună cu viitorul
Italia, luptând în bătălia victorioasă de la Marengo (14 mareșal Guillaume Marie-Anne Brune, ambasadorul francez
iunie 1800). Evoluțiile de pe eșichierul politico-militar l-au de atunci la Poartă (între 1802 și 1806), să evalueze șansele
îndreptat apoi pe tânărul colonel spre o activitate la care se de atragere a Porții în orbita politicii orientale a Franței .
3
așteptase, poate, mai puțin: cea diplomatică. Referindu-ne la însemnările de călătorie ale lui
După ce prin pacea de la Lunéville (9 februarie Sébastiani, trebuie să remarcăm, pe de o parte, interesul
1801), Franța reușise să scoată Austria din alianța cu cât se poate de firesc al unui militar de carieră pentru orice
Marea Britanie, pacea încheiată la Amiens (25 și 27 informație legată de domeniul său. Pe de altă parte, colonelul
martie 1802) de Franța, Spania și Republica batavă cu francez a manifestat o curiozitate deloc surprinzătoare pentru
Anglia a pus capăt celui de-al doilea război de coaliție mediul uman și deopotrivă pentru realitățile politice ale unei
antifrancez (1798/1799-1801/1802). Încă înainte de lumi atât de diferite față de aceea din care venea. Unora a
încheierea tratatului de pace cu Anglia, Franța repu- reușit să le pătrundă sensul, pe altele doar le-a menționat
blicană și-a îndreptat atenția tot mai stăruitor spre bazinul fără vreun comentariu.
de est al Mării Mediterane, mai cu seamă spre Imperiul 1 Biblioteca Academiei Române București, Documente
otoman. Obiectivele urmărite de primul-consul Napoléon Istorice, pachetul DXCIII, nr. 65; copie; 5 file.
Bonaparte au vizat mai multe câștiguri atât pe plan 2 „The territories, possessions and rights of the Sublime
politico-militar, cât și comercial. Pe de o parte, s-a dorit Porte are maintained in their integrity, as they were before the
lămurirea situației incerte a trupelor franceze rămase war”, vezi Cobbet’s Annual Register, vol. I: From January to
în Egipt după campania din 1799, dar mai cu seamă June 1802, Londra, 1802, col. 323. Cu privire la pacea de la
desprinderea Imperiului otoman din alianța cu Anglia Amiens și implicațiile acesteia, vezi John D. Grainger, The
și câștigarea acesteia de partea Franței. Pe de altă parte, Amiens Truce: Britain and Bonaparte 1801-1803, Woodbridge
s-a avut în vedere deschiderea pentru comerțul francez a NJ, Boydell Press, 2004.
3 În legătură cu aceasta vezi Georges Grosjean, La
bazinului de est al Mării Mediterane și cel al Mării Negre. politique orientale de Napoléon. L’ambassade de France à
În acest context, primul-consul a decis la 11 octombrie Constantinople (1803-1805), în „Revue hebdomadiare”. 2 série,
e
1801 trimiterea colonelului Sébastiani într-o misiune de 4 année, tom 11, p. 92-119, 173-204, 318-341, 525-541, Paris,
e
explorare în Imperiul otoman. În cursul cercetărilor noastre 1900; Édouard Driault, La politique orientale de Napoléon.
de arhivă am avut surpriza să descoperim o scurtă notă a Sébastiani et Gardans 1806-1808, Félix Alcan, Paris, 1904.

Pag. 58