Page 62 - Morisena18_2020

MORISENA, anul V, nr. 2 (18)/2020

vremii – a fost însă prezența la București a lui Alexandru resemnare, că „poporul se află într-o mizerie cumplită, iar
Moruzi, fostul domnitor, care nu fusese nevoit să fugă conducerea la fel ...”
„pentru a scăpa de ocările populației.” Despre Moruzi Plecat din București, colonelul francez a trecut
– pe care l-a întâlnit, fără îndoială – colonelul francez a Dunărea pe la Giurgiu, unde a remarcat starea precară a
menționat în însemnările sale, că avea în jur de 40 de ani, fortificației aflate pe o insulă. După trecerea peste fluviul
„o fizionomie plăcută, deschisă spre multe.” Dar, ceea ce lat, care a durat o oră și jumătate, Sébastiani a ajuns la
l-a impresionat pe Sébastiani cel mai mult la Alexandru Rusciuc, un oraș „foarte mare, dar construit oribil.” Aici l-a
Moruzi a fost că „se interesează mult de literatură și surprins prezența aianilor otomani, al căror comportament
cunoaște la perfecție literatura franceză”, deopotrivă cu crea destule probleme puterii centrale de la Istanbul. De la
faptul că – așa cum afirma chiar fostul domn – „nu este Rusciuc drumul a continuat până la Veliko Târnovo, apoi
un partizan al ideologilor care jertfesc adevărul pentru a-l au fost trecuți Munții Balcani, pe culmile cărora colonelul
adapta opiniilor lor.” francez a remarcat două mici fortificații ale bandelor de
Petrecând la București mai multe zile, Sébastiani tâlhari. După ce a coborât în valea Kazanlâk, Sébastiani
a reușit în mod uimitor să înțeleagă resorturile sistemului a trecut prin Stara Zagora, iar de acolo s-a îndreptat spre
de domnii fanariote. În acest sens colonelul francez a Constantinopol, chiar dacă însemnările sale de călătorie nu
făcut o radiografie cât se poate de pertinentă: „Poarta, care se mai referă la ultima parte a drumului.
se îndoiește – cred că pe bună dreptate – de atașamentul După ce și-a îndeplinit misiunea în capitala Imperiului
românilor, s-a temut ca aceștia să nu încerce să scuture otoman, iar mai apoi în Egipt și în statele „barbarești”
jugul și și-a încredințat interesele în mâinile grecilor, care (Tunisia, Algeria), colonelul Sébastiani a revenit în Franța în
dețin acum conducerea Țării Românești și Moldovei. Ca anul 1803. Ca răsplată a serviciilor sale, la 29 august 1803 a
furnizoare de principi nu sunt recunoscute decât cinci sau fost avansat la gradul de general de brigadă. A participat apoi
șase familii grecești. Ele se află într-un război permanent la campania militară împotriva Austriei, încheiată cu victoria
al intrigilor, în urma căruia principele-domnitor este de la Austerlitz (2 decembrie 1805), bătălie în cursul căreia
foarte adesea decapitat pentru a asigura urcarea pe tron a a fost grav rănit. Meritele militare i-au fost recunoscute prin
pretendentului care este, la rândul lui, victima uneltirilor avansarea la gradul de general de brigadă (21 decembrie
altuia. Toți aceșt nefericiți se înrudesc înbdeaproape între ei, 1805). Avându-se în vedere faptul că generalul Sébastiani
dar dorința arzătoare de a domni îi mistuiește în așa măsură, ajunsese un cunoscător excelent al Imperiului otoman și
încât adesea își potolesc setea cu sângele unui socru, al unui al Orientului Apropiat, el a fost numit, la 2 mai 1806, ca
văr sau chiar al unui frate. În pofida sumelor enorme de bani ambasador al Franței imperiale la Poartă, cu misiunea de a
pe care le storc din Țara Românească și Moldova, ei sunt încerca desprinderea sultanului Selim al III-lea din alianța
împovărați de datorii, deoarece cheltuiesc sumele pe care le- cu Anglia și Rusia. Drumul spre noua sa misiune l-a adus
au strâns în timpul domniei pentru a-l doborî pe cel care le-a pe generalul francez din nou prin Țara Românească. La
luat locul și pentru a-și întreține curtea. Principele depus din trecerea sa prin București, Constantin Ipsilanti, domnul
domnie îi păstrează și întreține pe toți funcționarii săi.” Este de atunci al țării, l-a primit pe ambasadorul francez „cu
cu adevărat uimitoare capacitatea colonelului Sébastaiani de cinste mare și halai, ca pre un sol înpărătesc, rânduindu-i și
a fi sintetizat în câteva fraze esența unui regim care a dăinuit case boerești, după cuviință”, așa cum remarca cronicarul
în Țara Românească și Moldova mai bine de un secol. Dionisie Eclesiarhul. Tot acesta mai relatează că „a doao
În timpul șederii sale la București, Sébastiani a zi și a treia zi, mergând [Sébastiani] la domnie, Vodă i-au
fost primit în cele mai înalte cercuri ale marii boierimi. O făcut zăefet, ospătând pe toți, fiindcă era cu el și madama
impresie deosebit de puternică i-a lăsat-o mare ban Dimitrie lui și mai era și alte persoane mari cu madamele lor... Și mai
Alexandru Ghica (1718-1803), cunoscut mai ales sub ospătându-l și boerii cei mari încă doao-trei zile, au plecat
numele de Banu’ Ghica, „un om de spirit”, care „vorbește la Țarigrad, petrecându-l boerii cu halai, după porunca lui
foarte bine franceza, iar numeroșii săi copii sunt educați cu Vodă. Încă l-au dăruit Vodă cu cai domnești, armăsari și cu
multă grijă.” Despre acesta colonelul francez a mai remarcat galbeni mulți de cheltuială; asemenea și boierii cei mari.” 5
4
cu surprindere că, încă la cei 83 de ani ai săi, „este omul de După ce n-a reușit să combată cu succes influența

frunte în țară și are cea mai mare influență în guvernarea ei.” anglo-rusă la Poartă, generalul Sébastiani a solicitat
În schimb, Sébastiani a fost nevoit să constate cu oarecare rechemarea de la post. A părăsit Istanbulul la 27 aprilie
1808 și a revenit în Franța. Și-a continuat apoi cu distincție
4 Dimitrie Alexandru Ghica a fost tatăl domnitorilor cariera militară, luând parte activ la războiul din Spania
Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) și Alexandru Dimitrie
Ghica (1834-1842) ai Țării Românești și al lui Mihai Dimitrie 5 Dionisie Eclesiarhul, Hronograf (1764-1815), ediție
Ghica, mare ban și mare vornic dinlăuntru al Țării Românești de Dumitru Bălașa și Nicolae Stoicescu, Editura Academiei,
(1834-1842), tatăl scriitoarei Dora d’Istria (Elena Ghica). București, 1987, p. 86.

Pag. 60