Page 65 - Morisena20_2020
P. 65

Revistă trimestrială de cultură istorică



        studiul Handbuch fur spezielle Eisenbahn Technik, al lui  (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983) şi aplicându-l
        Heusinger  von  Waldegg  subliniază  priorităţile  tehnice  în planul realităţilor istorice locale, cercetătorul reşiţean D.
        ale tronsonului Oraviţa – Anina, iar cursul universitar de  Gh. Perianu scrie Istoria uzinelor din Reşiţa, 1771-1996
        căi ferate şi material rulant feroviar al inginerului francez  (Timpul,  Reşiţa,  1996)  preocupat  de  reţeaua  feroviară
        Charles Couché, intitulat Chémins de fer şi tipărit în 1873,  cărăşană  şi  primele  locomotive  fabricate  de  meşterii  de
        conţine schiţe şi planşe despre zona dificilă pe care o au de  pe Bârzava. Un pliant editat de Muzeul Banatului Montan

        stăbătut trenurile pe această distanţă, urcând  de la  Oraviţa  are aceleaşi obiective ale cercetării, semnatarul  fiind  C.


        la Anina. Despre importanţa  industrială a   reţelei   feroviare  Suru, 115  ani  de la  înfiinţarea  fabricii  de  locomotive
        bănăţene  găsim informaţii utile la G. Wenzel  în  lucrarea  din Reşiţa, la aceeaşi instituţie  muzeală R. Gräf editând
        Magyarország bányaszatanak kritikai törtenete, apărută la  în  1988  broşura  125  de  ani    de    la    inaugurarea  liniei
        Budapesta în 1890. Sunt interesante şi menţiunile găsite  de cale ferată Oraviţa Gräf Anina, prima linie de munte
        în cartea lui G. Ujhely, A vasutügy története (Budapesta,  de pe teritoriul României. În 1940, omul politic Grigore
        1910) ori în studiul din 1908, comandat de ministerul de  Gafencu reitera şi el prioritatea feroviară cărăşană într-o
        resort din Budapesta, intitulat A magyar vasutügy şi semnat  revistă italiană („Il Mondo Moderne”), publicând studiul
        de expertul A. Kepessy.                               Căile ferate române. Despre finanţatorii macedoromâni

              Să  mai  amintim  tratatul  Geschichte  der   George  şi  Simion  Sima  ai  proiectelor  de  dezvoltarea
        Eisenbahn der Oesterreichische-Ungarische Monarchie  reţelei feroviare bănăţene a scris, în 1995, I. B. Mureşianu
        (Wien-Teschen-Leipzig,  1898-1899).  Sunt  pertinente  („Paralela 45” din 4 august 1995) în legătură cu Aromânii
        ca  informație  și  obiective  analizele  lui   A.  Siersch  din  în momente din trecutul Vienei.
        Tasschenbuch      über  Einrichtigung  und  Betrieb    der     Un membru al „Tren Club”-ului, ca şi Radu Bellu

        Werke  Reschitza  und  Anina, apărute  la  StEG  Verlag  care a tipărit, recent, şase volume dintr-o istorie  feroviară
        în  Viena,  în anul 1881. Studiile localnicului Sim. Sam.  românească,  orăviţeanul  Gheorghe  Dobroi  a  restituit
        Moldovan,  acest  polihistor  al  Oraviţei  interbelice,  ne  destule aspecte inedite legate de căile ferate Oraviţa Gräf
        apropie  mult  mai  mult  de  subiect,  mai  ales  că  omul  a  Anina şi Oraviţa Gräf Baziaş, publicând Între legendă şi
        beneficiat  de  prezenţa  arhivei  căilor  ferate  o  vreme  în  adevăr şi Altă prioritate naţională: linia de munte Anina
        oraşul  care,  între  1925-1950,  a  fost  reşedinţa  judeţului  – Oraviţa  (în „Foaia  Oraviţei”, nr.  43-46 din octombrie
        Căraş, dar a şi adunat multe alte documente în legătură  1995 şi nr. 55 din 2000). Tot  recent, Constantin  Creţu a
        cu  nodul  de  cale  ferată  orăviţean.  În  1933,  Sim.  Sam.  publicat în „Almăjana”, descrierea traseului căii ferate de
        Moldovan  a  editat  broşura  Judeţul  Căraş.  Oraşul  munte cu titlul Oraviţa – Anina pe drumul fierului. La Lugoj
        Oraviţa,  imprimată  la  tipografia  locală  Josef  Kaden  în  funcţionează  „Hobby  Club Jules Verne” care, în 2002, a
        iunie 1933, notând şi despre calea ferată Oraviţa – Anina,  editat placheta Istoria căii ferate Anina – Oraviţa. Într-o
        la fel cum a făcut în monografia din 1938, Oraviţa de  colecţie orăviţeană am parcurs un exemplar manuscris  din
        altădată şi teatrul cel mai vechiu din România. Datele  Privilegierten Walachischen Districten Banats, în legătură
        culese de el vor folosi redactării capitolului din volumul  cu  primele  proiecte  feroviare  ale  Vienei  în  legătură  cu
        II al Enciclopediei României (1938).                  Banatul Montan .
                                                                            32
              În  nr.  7  pe  1984  al  „Revistei  Transporturilor  şi
        Telecomunicaţiilor”, un colectiv de autori, G. Popoviciu,   10. Istorie şi melancolie pe calea ferată montană.
        I. Popescu, S. Popoviciu, se ocupă de istoricul traseului  Eficienţa economică a traseului a fost completată, dacă
        în studiul Din istoria CFR 120 de ani de la inaugurarea  nu cumva depăşită, de pitorescul zonei montane pe care
        liniei de munte Oraviţa-Anina, efort urmat de I. Popescu în  o  străbătea.  De  aceea  îşi  au  importanţa  lor  inegalabilă
        suplimentul „Modelism” al revistei „Tehnium”, nr. 1 (18),  descrierile  din  epocă  ale  unor  călători  pe  această  cale
        1988, cu articolul 125 de ani de la inaugurarea liniei  de  ferată  asemuită  cu  ruta  feroviară care străbate  Alpii



        munte Oraviţa – Anina. Un bun  cunoscător  al  problemei  între  Gloggnitz  şi  Mürzuschlag  prin  pasul  Semmering,
        este  B. Károly care, în  Contribuţii  la  istoria construcţiilor  la  897  m  altitudine.  Despre  „Semmering”-ul  bănăţean

        de  căi  ferate în  Banat, 1856-1914 („Banatica”, II, 1973)  şi  românesc  primele  impresii  entuziaste  le  avem  chiar
        oferă o perspectivă a problemei în Mitteleuropa, plecând  din  anul  inugurării  transportului  de  persoane,  ziarul
        cu  investigaţia de la studiile lui Bailleux de Marisy, Les  „Temeswarer  Zeitung”  publicând,  la  22  august  1869,
        Chémins  de  fer  de  l’état  en Autriche  („Revue  des  deux  reportajul Von Oravitza nach Anina, din păcate nesemnat.
        Mondes”, Paris, 1874) şi C. J. Halwell, The locomotive en  Aproape sigur că autorul era un redactor al respectivei
        Romania (Malmö, 1920). Folosind modelul lui I. Popescu  publicaţii,  care  şi-a  propus  un  atari  obiectiv:  a  face
        din  Căile  ferate,  transporturile  clasice  şi  moderne  reclamă frumuseţilor traseului.



                                                                                                           Pag. 63
   60   61   62   63   64   65   66   67   68   69   70