Page 66 - Morisena20_2020

MORISENA, anul V, nr. 4 (20)/2020

Iar pasionaţii de drumeţie cu trenul n-au lipsit. pagina a 8-a întâlnim inserat adesea, până la 1918, Mersul

Oficialul Curţii din Viena, baronul Schlagintwelt a trenurilor. Am folosit, la întâmplare, nr. 21 (anul XVI) din
realizat cu familia sa, în decursul unei săptămâni, două 27 mai 1901, al publicaţiei româneşti din Caransebeş, de
călătorii, iar în Timişoara, o asociaţie grupată în jurul unde putem cita un orar de trafic până la Budapesta: plecare
celebrului Hotel „Loyd”, organiza trasee de agrement, din Oraviţa, ora 2,25 (noaptea) – Iasenova 4,15’ – Vârşeţ
pe ruta Timişoara – Oraviţa – Anina, în fiecare an la 4,47’ – Timişoara-Iosefin 7,03’ (dimineaţa) ajungând la
Sărbătoarea Rusaliilor . Franz Josef plecă de aici spre Budapesta (prin Gara de Vest, Nyugáti pályáudvár, unde
33
Canalul de Suez, la inaugurarea lucrărilor. În 21 august soseau trenurile din Banat) seara, la orele 19,10’. 37
1872, ministrul Comunicaţiilor, von Tisza, e prezent la În perioada interbelică, vechiul nod de cale ferată
Oraviţa şi la Steierdorf, urcând cu trenul spre Anina, ceea bănăţean este fragmentat prin împărţirea Banatului, de
ce alt ministru, al Culturii şi Cultelor, Agoston Trefort, la Oraviţa la Baziaş şi invers circulându-se în peiaj. În
realizează în 1873. 34 1925-1926 se punea problema răscumpărării căilor ferate
aflate pe teritoriile unite după 1918 în Banat, disputele
vizând mai ales tronsoane din pustă, cum ar fi Timişoara –
Baziaş. Discuţiile se poartă în cadrul unor delegaţii mixte,
cu specialişti provenind de la ministerele transporturilor
şi finanţelor. Prilejul, amintit la începutul capitolului,
pentru Oraviţa de a-l avea ca oaspete, în lunile octombrie-
noiembrie ale anului 1926, pe ministrul Finanţelor, Ioan
Lapedatu, găzduit în casa lui Petru Corneanu.
38
U. D. R. avea în activitate, la 1930, 134 km de cale ferată,
mai mult de jumătate însemnând reţeaua căii forestiere
din Munţii Oraviţei, Sascăi şi Aninei. Încă la 1938, în
39
sectorul feroviar urgenţele erau: deschiderea unui traseu
de legătură cu Almăjul, reluarea frecvenţei transportului
de marfă şi călători, vagoane directe Oraviţa – Bucureşti,
transportul cu automotoare.
40
Soţia marelui prieten al Oraviţei, Iosif Vulcan,
publică şi ea o descriere optimistă. Aurelia se aflase în NOTE:
zonă, alături de soţul său, cu prilejul Adunării Generale
a Societăţii pentru crearea unui Fond de Teatru Român, 1. B. de MARISY, Les Chémins de fer de l’état
care a avut loc la Oraviţa. Asfel că, la întoarcere, publică en Autriche, în „Revue des Deux Mondes”,1874; H.
la rubrica „Salonul” a revistei „Familia” un reportaj în nr. von WALDEGG, Handbuch für spezielle Eisenbahn
38 din 11 octombrie 1874. Mai târziu, în Rămas bun la Technik, separatum; B. KAROLYI, Contribuţii la istoria
Oraviţa, text inclus ulterior în volumul Lira mea (Oradea, construcţiilor de căi ferate în Banat, 1856-1914, în
1882), Iosif Vulcan e atras şi el de farmecul urbei orăviţene, „Banatica”, II, 1973, p. 201-218
pitoresc nod de cale ferată, căruia-i dedicase şi o poezie 2. CH. COUCHE, Chémins de fer, 1873;
specială; dar îl melancolizase, mai ales, călătoria cu trenul rezumat în separatum; G. POPOVICIU, I. POPESCU,
până la Anina. S. POPOVICIU, Din istoria C. F. R. 120 de ani de la
Din 5 aprilie 1869, trenuri accelerate fac pe „lunga inaugurarea liniei de munte Oraviţa-Anina, în „Revista
linie orientală” 26 ore până la Budapesta, 36 ore până Transporturilor şi Telecomunicaţiilor”, 1984, p. 105; SIM.
la Viena . O certitudine, aşadar, justificată de trecerea SAM. MOLDOVAN, Judeţul Caraş. Oraşul Oraviţa,
35
deceniilor: pitorescul traseului de munte a fost pentru Oraviţa, Tipografia J. Kaden, 1933, p. 7-13. Sim. Sam.
orice călător un privilegiu . Gara Oraviţei avea şi unul din Moldovan încerca o monografie, „Fragmente din istoria
36
cele mai moderne – la vremea aceea – depouri (din 1886) drumurilor de fer din România”, schiţase emblema
care asigura servicii importante, chiar în contul unor staţii judeţului, a gării; vezi şi I. POPESCU, 125 de ani de
aglomerate, în genul Timişoara-Iosefin sau Budapesta. la inaugurarea liniei de munte Oraviţa – Anina, în
Pentru că o călătorie de aici şi până la Budapesta „Modelism”, nr. 1 (18), 1988
şi, mai departe, spre Viena ori Berlin, era uşor de realizat, 3. R. GRÄF, Domeniul bănăţean al StEG (1855-
oraşul reşedinţă de comitat, Oraviţa, având legături pe calea 1920), Reşiţa, Editura Banatica, 1997, p. 236; D. M.
ferată cu acestea. În „Foaia Diecezană, de exemplu, pe PISCA, Căile ferate, în „Natura”, XII, nr. 12, p. 1

Pag. 64