Page 34 - Revista Morisena_nr_2_2016

MORISENA nr. 2/2016

bătălii de către armatele noului rege al Ungariei, Vladislav Dr. Mihaela Bucin
al II-lea (1490-1516) , conduse de voievodul Transilvaniei, (Makó - Ungaria)
66
Ştefan I Báthory (1479-1493) şi de celebrul comandant de
67
oşti de origine română (din Banat), comitele de Timiş, Pavel
Chinezu (care a trăit între cca. 1432-1494) . În aceste condiţii, Exodul românilor din Ungaria în
68
Ioan Corvin este nevoit să se supună regelui Vladislav al II-lea, perioada interbelică
care îi va permite să-şi păstreze domeniile din Transilvania,
Banat şi Silezia, însă nu-i va acorda niciodată titlul de rege al
Boemiei, ci doar pe cel de principe al Slavoniei . Intervenţia mea este legată de filmul documentar
69
În 1495, el abdică şi din această poziţie (totuşi, între Ungurenii, realizat de redactorul Ştefan Crâsta de la
1495-1499, a purtat în mod oficial atât titlul de rege al Redacţia în limba română a Studioului MTV din
Boemiei, cât şi pe cel de principe al Slavoniei) pentru a deveni Seghedin şi foloseşte întregistrările făcute cu ocazia
moştenitor al banului Croaţiei şi Dalmaţiei . prospecţiei efectuate în vederea filmărilor, în luna
70
Atâta timp cât a avut o şansă să ajungă rege al Ungariei martie 2008. Tema centrală este analiza reconstrucţiei
lui Ioan Corvin i-a fost destinată ca soţie Maria Bianca, membră identităţii unui grup şi a deconstrucţiei naraţiunilor de
a familiei princiare italiene Sforza, însă, datorită schimbărilor istorie orală (ca texte) prin care îşi exprimă identitatea
intervenite, această căsătorie nu a mai avut loc. S-a însurat, în grupul respectiv.
cele din urmă, în 1496, cu Beatrice Frangepan (sau Edelpöck), Firul factic al acestui demers este acesta: în
fiica unor nobili din sudul Regatului ungar, cu care a conceput 1937, un grup de aproximativ 50 de persoane, (numai
doi copii şi anume: un băiat numit Cristofor (mort în 1505) şi români) părăsesc localitatea Cenadul Unguresc pentru
o fată botezată Elisabeta (cu siguranţă în memoria străbunicii a se stabili în România, în localitatea Pustiniş, la
sale Elisabeta, fostă Szilágyi, şi, probabil, şi în aceea a stră- o depărtare de circa 100 de km. Originea comună,
străbuncii, numită tot Elisabeta, fostă de Marginea, adică condiţiile noi de viaţă, aspiraţiile economice şi
mama şi, respectiv, bunica paternă a bunicului său, regele sociale, implicaţiile ulterioare ale politicului duc la
Matia Corvin), decedată, şi aceasta, prematur, în 1508 . formarea unei identităţi de emigraţie (în sensul stabilit
71
Deosebit de înzestrat, din punct de vedere fizic şi termenului de Csepeli György). O dată cu dispersarea
intelectual, Ioan Corvin s-a dovedit vrednic de înaintaşii săi, grupului şi cu dispariţia din viaţă a membrilor săi
remarcându-se în luptele cu turcii, îndeosebi în cele purtate iniţiali, legăturile cu localitatea de origine, ca şi
pentru apărarea Bosniei. Permanenta ameninţare turcească l-a identitatea de grup încep să slăbească. În 2008, un grup
determinat să transforme lăcaşul de cult de la Lipova (unde, de jurnalişti din Ungaria descinde în Pustiniş pentru a
de altfel, a fost înmormântat), într-o mănăstire-fortificaţie. reface istoria grupului plecat în 1937. Dintre migranţii
În 1503, a încercat să preia marea demnitate de palatin al primari, mai trăiau atunci trei persoane, având în jur
Ungariei (fiind declarat moştenitor de către deţinătorul de 80 de ani. A doua şi a treia generaţie cunosc însă
acestei funcţii, Petru Gereb, ultimul vlăstar al familiei sale), povestea înaintaşilor. În urma interesului manifestat de
nereuşind, însă, partida nobilimii antihuniadiste impunându-l, intruşi (adică de noi), ei îşi reconstruiesc, pe parcursul
în această înaltă dregătorie, pe Imbre Perényi. S-a stins din unei zile, o parte din identitatea uitată.
viaţă, în 12 octombrie 1504, la Krapina, în Croaţia, odihna Sociograful maghiar Féja Géza scria în lucrarea
de veci găsindu-şi-o, aşa cum am amintit mai sus, în biserica sa Viharsarok – Colțul viforului, apărută în 1937:
1
mănăstirii din Lipova . „Muncitorii agricoli români migrează înapoi, în Ardeal,
72
Cei doi strănepoţi de fiu ai lui Iancu de Hunedoara, în grupuri considerabile, în ultima vreme au plecat 104
Cristofor şi Elisabeta, trecuţi la cele veşnice pe când aveau familii. Aici nu mai e pământ şi pentru ei, în schimb
vârste fragede, nu au putut avea urmaşi şi, în consecinţă, statul român se preocupă ca cele câteva mii de români
familia sa, pe linie directă, îşi va încheia existenţa odată cu din Ungaria să nu se piardă în marea proletariatului
dispariţia acestora . agrar ungar.”Afirmaţia sa se referă la situaţia din
73
66 Istoria lumii în date, p. 564. Vladislav al II-lea era membru al
dinastiei regale polone a Jagiellonilor. Fiu al lui Cazimir al IV-lea (mare cneaz al localitatea Kétegyháza/Chitighaz. Exodul românilor
Lituaniei între 1440-1492 şi rege al Poloniei între 1447-1492) şi frate al lui Ioan rămaşi în Ungaria, după trasarea graniţelor stabilite
I Albert (rege al Poloniei între 1492-1501), Alexandru I (mare cneaz al Lituaniei la Trianon, a scăpat în general din vedere istoricilor
între 1492-1506 şi rege al Poloniei între 1501-1506), precum şi al lui Sigismund I
cel Bătrân (rege al Poloniei şi mare cneaz al Lituaniei între 1506-1548), el a fost şi şi cum, practic, documente şi evidenţe despre acest
rege al Boemiei, pe tronul căreia a urcat în anul 1471, domnind, astfel (începând fenomen nu prea există, destul de anevoios se mai poate
din anul 1490), atât asupra Regatului ceh, cât şi asupra celui ungar, până în 1516, reface astăzi firul evenimentelor. În această primăvară
când a decedat (Ibidem, p. 563, 120).
67 Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, lui 2008, am încercat, împreună cu redactorii Ecranului
Bucureşti, 1971, p.461. nostru, să reconstituim exodul a 15 familii de români
68 Ioan Haţegan, op. cit., p. 5. din Cenadul Unguresc, care s-au mutat în România
69 Huniazii: Ioan Corvin, de pe www.hunyaditura.eu
70 Ibidem. chiar în anul apariţiei cărţii din care vă citam: 1937.
71 Ioan-Aurel Pop, op. cit., p. 119.
72 Huniazii: Ioan Corvin, de pe www.hunyaditura.eu 1 Féja Géza, Viharsarok (Colţul Viforului), ediţia a III-a, (prima ediţie
73 Ioan-Aurel Pop, op. cit., p. 119. a apărut în 1937), Szépirodalmi Könyvkiadó, Budapest, 1980

Pag. 32