Page 38 - Revista Morisena_nr_2_2016

MORISENA nr. 2/2016

Dr. Ionel Bota termenului în ceea ce s-a numit tranziţia est-europeană,
(Oravița) una a modernizării, după 1989, este nimic altceva decât o
tranziţie post-totalitară şi nu indică altceva decât adevărul că
toate aceste faţete paradoxale propun o nouă regândire şi re-
Mitteleuropa multiculturalismului definire a Mitteleuropei. Desprinzând discuţia din evantaiul
și un model: Banatul Montan, noţional/terminologic/conceptual trebuie să recunoaştem că,
sub semnul luptelor dedicate redobândirii propriei identităţi
Centrul şi Marginile a popoarelor şi naţiunilor componente ale fostului imperiu
austriac (austro-ungar), s-a creat conglomeratul interetnic
Mitteluropa (Europa Centrală).
De la tezele mai vechi la cele ale identităţii majore Din perspectiva noastră, a românilor, zăbava actuală
(suveranităţi multiple, identităţi naţionale), conceptul în termen, în sinele definiţiei, cum s-ar zice, altfel, ne
de Mitteleuropa s-a aflat în plină expansiune fiind, pe păstrează încă în ideea romantică. Erau de acord şi paşoptiştii
rând, reper şi structură, acţiune şi deliberare, intermediar că Europa Centrală se potriveşte mai bine spiritului
în dialogul cultură-societate, adecvare sau inovare (ori românesc care vine din înseşi rădăcinile romanice (latine)
puseu de renovatio). Subiectul pare generatorul divizării ale continentului şi ne deosebeşte net de răsăritul slav şi de
acelor percepţii ale fenomenului din perspectiva dualităţii occidentul nimicitor de valori originale (vechi, autentice).
spiritului continental, în prefeudal, din sinteza bizantino- Programul Revistei „Dacia Literară”, de la mijlocul secolului
slavo-latină, cu o stabilitate în centrul geografic al Europei. XIX, redactat după modelul german (austriac), are la bază
Cel mai la îndemână exemplu: cultura română veche nu e climatul de emulaţie permanentă, un specific al dinamicii
neapărat pur orientală, de vreme ce ea înseamnă prelungirea culturilor în Europa Centrală. Contribuţiile noastre la
latinităţii până în pragul Europei orientale. Mai degrabă dinamicile Mitteleuropei sunt, altminteri, înglobante acelei
e o componentă axiologică a Europei Centrale, cu mari teorii estetice din secolul XIX. Cum, se ştie şi s-a spus deja,
influenţe asupra culturii balcanice, de aceea nu e nici memoria culturală înseamnă instinctul continuităţii ca un
neapărat balcanică. câştig derivat din legea nescrisă a continuităţii generaţiilor
Teoriile urbanizării medievale, cu beneficii în (aici, continuu/discontinuu axiologic), putem conchide că
armonizarea centrului european, converg şi ele spre un Europa Centrală are şi o „latură românească” a definiţiei
numitor comun; acela că termenii, ca oricare alţii, nu au fost sale. Românii au adus autenticitate, au dat culoare şi viaţă
dogme, ci călăuze pentru înseşi evoluţiile mentalităţii de ideilor de Mitteleuropa, de Europa Centrală, fiindcă, mai

european, a conştiinţei de locuitor al unui continent care, de ales, mentalităţile socio-economice dezvoltate în progresie
la începuturile evului mediu, a avut orgoliul de civilizator istorică au marcat pentru români un gen de apartenenţă
al lumii. Aşa se întâmplă, de pildă, că traversările de la duală: spre Balcani, dar şi spre Centrul european. Oricum,
model la model, proces despre care s-a vorbit în discursul evoluția istoriei în aceste părți de continent au arătat asta,
istoriografic al problemei abordate acum şi de noi, nu arată Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Bucovina
decât etapele de interferare a mentalului colectiv de către un au însemnat placa turnantă pentru „aplicarea” definiţiei
concept fundamentat, înainte de toate, pe opinia individuală, de Europa Centrală din perspectiva teritoriilor din estul
ivit din principiul individualităţii, atât de caracteristic continentului dominate de spiritul şi melancolia orientală,
aceluiaşi faimos orgoliu european. Spre exemplu, marile cum sună teza generală a grupului de la Timişoara, „A Treia
desprinderi din ortodoxie au creat spaţiul de spiritualitate Europă”. Dar anticipările sunt cu mult mai vechi şi aparţin
în est şi centru, dar nici neapărat zona cea nouă nu e legată altui bănăţean, pedagogul Emanoil Ungurianu, o vreme
de Vest şi nici de Est, fiindcă dispersia bisericilor (instituţii singurul care dezvolta mai îndrăzneț, în spaţiul culturii
în sine) a provocat iradieri de spiritualitate peste tot, până noastre interbelice, mai vechile principii formulate de, iarăşi
la Rin. alt bănăţean, Aurel C. Popovici la proiectul său dedicat
Mai credem că toate încercările de a defini Europa „Statelor Unite ale Europei”.
(ori „Europele”) converg spre opinia că ea, Europa Cumva se poate anticipa şi din abordarea noastră de
Centrală a fost, în vremea Habsburgilor, nu iluzie, ci acum teza elitistă: din mobilitatea elitelor, Europa Centrală
realitate, că modernizarea gândirii economice are loc în (Mitteleuropa) ajunge să definească tocmai modelul
paralel cu modernizarea ideii de Europa Centrală, ţară a unităţii continentale. Dar crizismul definiţiei de european
tuturor sensibilităţilor (etnice, religioase), Estul şi Vestul şi de Europa, la mijlocul veacului XIX, a statuat nevoia
dorind, în răstimpuri, să domine acest model sintetizator delimitărilor calchiate după împărţirea geografică Est-
de europenitate, cum îl mai numea cineva. Dar continentul Vest-Centru-Nord-Sud. De aceea Europa, civilizatoare a
aparţine tuturor etniilor; doar în partea sa dominată cândva Lumii, este în percepţia multora cea occidentală, Europa
de Casa de Austria s-a coagulat Europa Centrală, sinteză din autocratismului de tip oriental este Europa de Est, în Centrul
fragmente, stat din state anexate. Or, dispariţia erei imperiilor, austriac dominanta trebuind să fie armonia popoarelor.
la 1918, a determinat în interbelic revizuirea definiţiei de Numerotările, prima, a doua, a treia îngăduiau, cum îngăduie
Europă Centrală, fiindcă se va întâmpla o mutare a axei şi azi, doar retrospectiva şi nu perspectiva/perspectivarea,
definiţiei, de la Viena spre Berlin, iar reintegrarea uzanţei despre mai multe Europe vorbind numai specificul istoriei

Pag. 36