Page 41 - Revista Morisena_nr_2_2016

Revistă trimestrială de istorie

(Balcani). Conceptul a reapărut în revigorare, după 1980, naţionale în Europa, concepţia integralistă vine din istorism,
ca urmare a dezvoltărilor inegale în Est şi Vest deşi, cum se din geografia zonei, Europa, Centrul şi Marginile. Avem,
ştie, elitismul e o componentă pe lista factorilor decidenţi ai însă, la îndemână şi aproape de noi, un exemplu important.
creării conceptului, după 1890, anulat de confuziile ideolo- În termenii şi raţionalitatea veacului XVIII, Dimitrie
gice interbelice. Cantemir avea intuiţia unui perimetru de civilizaţie central-
„Armonia austriaca”, semnificând echilibrul so- europeană dar, paradoxal, excludea Moldova sa natală,
cio-etnic al Europei Centrale, e un pericol pentru italieni, plasând-o estului continentului.
atunci când funcţionează, precum o „moderna Divina Com- Dezvoltând, într-un fel „pragmatic“, formula lui
media”, scria un milanez la 1825. La acea vreme, Europa Wolfram Eberhard, un tezist fundamentalist al Europei

Centrală era, mai ales, definită prin explozia „protestantis- Centrale, despre „timpul lumii“, Fernand Braudel îşi propune
melor”, conform programului publicat de Heine în revista să discute acele „temporalităţi ale istoriei“ într-o vizionare
„Gesselschafter”, din ianuarie-februarie 1826, din Göttin- narativă a evenimenţialului, arătând că istoricii au învăţat de
gen. Scrisoarea lui J. Brodsky către Vaclav Havel prin care la economişti această împărţire a timpului. „Timpul lumii“,

se arată că Europa Centrală nu este centritatea europeană conchide acelaşi F. Braudel, e un fel de suprastructură a
exprimată ideatic, ci ideea faptei redescoperirii întregului istoriei globale. Explici economia-univers pornind de la
Europei (după dărâmarea zidului Berlinului) şi recuperarea delimitarea spaţiului, centrul dominant şi multiplicarea
„Europei pierdute”, adeverea şi o altă realitate. Dincolo de centrelor, suma economiilor particulare. Numai că
faptul că sunt mai valabile, transferate politicului, cuvinte- „l’économie-monde se juge dans la longue durée. » Un alt
le lui J. Madison despre o uniune care există întotdeauna istoric economist, Sismondi, arată că economia mondială se
în istorie prin controlul facţiunilor. Când în Franţa de după extinde în lumea întreagă, e „piaţa întregului univers“. Dar
Napoleon III, dispariţia autonomiilor a dus la slăbirea auto- exemplele cele mai multe sunt luate din spaţiul economiei
rităţii centrale, cel dintâi care trece la clasificarea entităţilor Austriei multietnice şi multiculturale. Lucrurile sunt, iarăşi,
naţionale (de identificare a apartenenţei lingvistice, spiritua- aprofundate de acelaşi Braudel care subliniază că economia-
le etc) şi a minorităţilor este un francez; el, Fouques Duparc, univers traduce particularul lui „Weltwirtschaft“ şi pune în
defineşte Europa Centrală drept spaţiul eficacităţii teoriei discuţie un „fragment de univers“, modelul mitteleuropean.
armoniei raselor, mai mult decât oriunde în lume. Subiectul, În interbelic, după fărâmiţarea Imperiului Habsburgic
în tratamentul istoricilor austrieci, îşi diversifică abordările. şi apariţia statelor naţionale în Europa Centrală, Cercul
În Europa Centrală avem minorităţi „tampon”, minorităţi de la Viena, grup de istorici economişti sau economişti
convergente/divergente, coercitive/dispersive. În Banatul specializaţi în abordări istoriografice, a avut şi preocupări
multicultural, provincie românească, privind problematica legate de semnificare, semnificaţie, semnificanţi, cu aplica-
într-o evoluţie generală, s-a putut lesne observa că aici idea- ţie la civilizaţiile care au „colorat” viaţa Mitteleuropei ante
lismul local a devenit cu timpul un regionalism constructiv 1918.Cum am mai arătat deja, mai sus, în Mitteleuropa, ce-

fondat pe acele forme care definesc individualitatea etnică. tăţeanul e multicultural-etnic, iar natura, peisajul îi dozează
Dar conştiinţa de sine, cum s-a mai spus, a creat de-a lungul calităţile, dar sufletul comunităţilor, în Europa Centrală, nu
istoriei un veritabil „bewusstwerdung”, un tip antropologic ţine cont de definiţie, ci de lumea omului, aşa cum i-a fost
alimentat de un mental colectiv eterogen, construct al con- dată. În Mitteleuropa, omul se redistribuie mereu, în funcţie de
vieţuirilor interetnice şi anticipator al modelului european evoluţiile etniei căreia-i aparţine, iar până la 1918, o dată cu
de multiculturalitate activă. Într-o Europă a prejudecăţilor, pulverizarea întregului, fragmentele îşi continuă parcursul
moment survenind la scurt timp după demersul iluminist în mod inerent. Literatura muntelui, la toate ţările europene,
înălţat pe ideea civilizaţiei raţionale şi pe enciclopedism ca nu e mai definibilă de europenitate ca în Europa Centrală,
mijloc şi atitudine faţă cu actul devenirii culturale a între- care înseamnă validarea în sine şi pentru sine a ecuaţiei
gului continent. Ţinutul întreg e placa turnantă a zonei, în Cultură-Munte.
evul mediu, motivând o solidaritate de mentalităţi nord şi Aşadar, în secolele XVIII-XIX, mitul Europei Cen-
sud-dunărene, dar şi solidarizări infra şi inter-etnice cu ex- trale (al Mitteleuropei) a izbândit din cauza rezolvării pe
tensiunea teritorială a Vienei în aceste locuri. Fără îndoială, etape a autonomiilor religioase, fiecare cult beneficiind de
Banatul istoric, veche provincie românească, a fost parte in- statutele sale de organizare, acceptate de monarhul din Vie-
tegrantă a acelei romanităţi orientale de substrat etnic unitar na. Mitul modern al Mitteleuropei, în „teoria structurală a
daco-getic şi moesic, dar factorul comun şi fundamental în imperialismului” a lui Johan Galtung, în teza firmelor na-
legarea comunităţilor de aici de problemele zonei trebuie ţionale/multinaţionale care tranzitează punctele cardinale
căutat mai adânc, în timp, în vechiul substrat trac şi da- continentale Est-Vest, azi e doar un model neo-periferic.
co-getic, parte importantă a Europei Centrale spre care s-a Chiar dacă modelul de Mitteleuropa nu a rezistat din cau-
orientat civilizaţia noastră de la bun început. za ambiţiei Habsburgilor de a crede că armonia naţiunilor
Dacă evul mediu al identităţilor naţionale era, în înglobate se va rezolva de la sine, din experienţa istorică în
viziunea lui Umberto Eco, definiţia celui mai echilibrat desfăşurare, a rămas ca reper în orice tentativă de la com-
dintre conceptele armoniei europene şi era definit prima ideea şi praxisul ei, aprecierea că iluminismul a sta-
(acoperit) de realităţi din Europa centrală, în interbelic, bilizat criteriile definirii Europei Centrale pe baza tradiţiilor
după fărâmiţarea Imperiului Habsburgic şi apariţia statelor etno-istorice ale popoarelor care au intrat, treptat, în com-

Pag. 39