Page 43 - Revista Morisena

Revistă trimestrială de istorie

Am trăit în bună înţelegere: români, sârbi, germani, iveală că ei au venit să vadă unde se află diverse lucruri,
bulgari, maghiari, şi ne-am păstrat demnitatea. ca să le ia mai uşor. Toate cele rămase le-au luat şi au
Rămânem, şi pe mai departe, acei oameni vrednici, confiscat: vinul, căruţa, caii, vaca, 34 de porci, 8 oi, găinile.
cinstiţi şi iubitori ai frumosului şi dreptăţii…” (77) Toate acestea sârbii le-au făcut, nu românii.” (81)
Milena Belodedici: „Jiva şi cu mine ne-am zăpăcit
Sânpetru Mare că nu ştiam de ce ni se întâmplă aşa ceva, iar noi nu ştiam
ce să le răspundem. Când ne-am revenit un pic, şi am
Liubinca Vuc: „Se pare că scenariul a fost început să facem bagajele, vedem că pruncii s-au dus şi
pretutindeni acelaşi. La orele 4,30 dimineaţa a intrat în îmbrăţişează porcii, pentru că le zisesem că vom lăsa porci
casă soldatul şi i-a anunţat că sunt arestaţi şi că trebuie că nu îi putem lua, şi copiilor le părea rău, ei au păzit porcii
să se împacheteze repede, să ia cu sine ce doresc, vite, aceia (…). Am hotărât să luăm tot porumbul, ca să avem
mobilă, tot ce pot duce… Treziţi din somn, pe nepusă masă, ce mânca, apoi îmbrăcămintea, încălţămintea, paturile,
speriaţi de groaznica realitate, fără vreo vină, oamenii s-au dulapul, plita, câteva crătiţi şi farfurii. Cea mai mare parte
pierdut pur şi simplu. Ce să împacheteze? Unde îi duc şi din veselă am dus-o în pod, pentru că speram că ne vor da
de ce? Ce va fi cu ei? Soldatul le tot spune să ia cu sine drumul repede să venim înapoi.” (82)
tot mai multe, iar ei, sărmanii, nu prea se descurcă să-şi Giurgevca Burmaz: „Ne-au ridicat pe mine şi pe
împacheteze.” (78) bărbatu-miu Ioţa Burmaz, pe soacră-mea Darinca Burmaz
Caia Ianoşev: „Când am împlinit 11 ani, m-au şi cu cei doi copii: Burmaz Ilia şi Marco. Ei erau atunci
ridicat împreună cu bunicul meu Uroş Laţici (care m-a mici, aveau 10, respectiv 8 ani (…). Puţin am luat cu
şi crescut) şi m-au dus în Bărăgan. Îmi aduc aminte că noi de acasă, am luat ce aveam nevoie, ceva veselă, câte
eram, copil fiind, tare speriată. Groaznic arătau soldaţii o farfurie, o cratiţă, restul tot a rămas, lenjerie de pat,
cu armele îndreptate spre noi. Nu ne permiteau să ieşim mobila, totul a rămas. Ne-au rămas şi 3 cai, vaca, scroafa
din curte. Ne-au spus că putem lua din lucruri cât încape cu purcei, curcile, gâştele, că aveam de toate, ca oamenii
într-o căruţă. Îmi aduc aminte că bunicu a legat vaca de gospodari, porci, cum era atunci când era proprietate.
căruţă, această vacă o voi ţine minte mereu, pentru că mi-a Aveam grâu, a rămas nerecoltat, totul a rămas, a rămas şi
salvat viaţa. Când am ajuns la gară, fiecare familie a primit grădina, cartofii…
câte un vagon de marfă. Casa ne-a rămas plină de mobilă, Au venit şi ne-au luat. Ce puteam lua cu noi într-o
cocinele pline cu porci, grajdurile pline de vite.” (79) căruţă? Grâul de anul trecut nu puteam să-l luăm, pentru
că ne-au luat totul (…). Dar să ştiţi că atunci ne-au adunat
Soca totul, până la ultimul bob de grâu, şi podul ni l-au măturat,
aşa că noi nu aveam nimic (…).
Nevena Milovan: „Armata trecea prin sat şi s-a Şi caii ni i-au luat, şi nu ne-au lăsat să-i luăm cu
încartiruit în pădure. Noi am fost speriaţi, ne-am plimbat noi. Cei din Banatul de Sus au adus cu ei şi cai, şi vaci,
prin curte, am tras cu urechea şi ne aşteptam la orice au adus cei care aveau staţie de cale ferată. Noi nu aveam
(…). Nici nu am apucat să aţipim măcar, şi am auzit bătăi decât la Orşova. Până acolo ne-au adus cu camioanele, iar
în poartă şi la uşă. Au scos uşa din ţâţâni şi în curte au de acolo în vagoane pentru vite, câte două şi trei familii
năvălit mulţi soldaţi. Eu dormeam sus cu copilul mic, cu într-un vagon.” (83)
fiul meu Periţa, care avea doar 5 luni. La mine în cameră
lampa ardea şi armata şi Miliţia au năvălit spre lumină Sviniţa
(…). Miliţianul s-a aşezat la masă, a deschis dosarul şi
a început să citească. Dar înainte de asta ne-a adunat pe Boiana Curici: „În zori a năvălit armata şi a umplut
toţi, toată familia, că eram 6 suflete. Soţul meu Milovan curtea. I-au cerut tatei livretul militar şi buletinul de
era în armată. El, miliţianul, a început să citească. Sunteţi identitate, iar mamei buletinul. «Să ştiţi că plecaţi de aici»,
obligaţi să părăsiţi satul vostru şi casa voastră… şi ne-au au spus. Şi au specificat cât grâu şi câte alimente pot lua.
spus că avem dreptul să luăm cu noi în 4 căruţe ţărăneşti. Mamei parcă i s-au frânt mâinile. Nu dorea să ia nimic. Eu
Nu ştiam ce să luăm, ce să lăsăm, dar şi din ce ni s-a spus am încărcat camionul împreună cu tata. Am pus şi maşina
că avem dreptul să luăm, unii nu ne-au permis.” (80) de cusut, pentru că un soldat a zis: «Va avea nevoie de
ea acolo unde merge.» Ne-am luat rămas bun şi camionul
Socol i-a dus. M-am pus pe bocit. Credeam că îi duc în Siberia.
Soldatul lăsat de strajă a încercat să mă liniştească: «Nu
Jiva Belodedici: „Ies şi îl văd pe căpitanul ăla că plângeţi, nu-i duc în Rusia, ci în Bărăgan. Dar, eu nu v-am
a adus poliţişti de la Securitate înarmaţi până în dinţi. spus nimic!»” (84)
Ne ordonă: «Până în zori să fiţi pregătiţi de plecare.
Împachetaţi-vă ce veţi putea lua cu voi. Dacă încercaţi să Tomnatic
fugiţi, vom trage!» (…). În timp ce ne făceam bagajele şi
ascundeam din lucruri, peste noi au intrat nişte comunişti Maria Heidinger: „Şi cum s-a întâmplat atuncea, în
din sat că, vezi Doamne, ei supraveghează. Apoi a ieşit la anul 1951: în 1951 ne-o luat şi ne-o dus în Bărăgan. Eu am

Pag. 41