Page 38 - Revista Morisena

MORISENA, anul II, nr. 2 (6)/2017

Dar zvonu s-o împânzit prin sat. Na, vin acasă, ne În plânsetul şi vaietele părinţilor, ne-am împachetat. Ne-
rânduim totuşi, nu mai am pace în suflet, dacă mi-o spus au dat voie să luăm cu noi 2 cai, o vacă şi nişte mobilă.
ăsta, că-i secretaru politic, mi-am dat seama că tot o să se Fiecare familie a primit câte un vagon de vite, în care la
întâmple ceva. Gata, mă duc acasă, ce să-ţi spun, nu mai stânga erau vitele, iar la dreapta noi.” (45)
puteam să dormim nimica. La ora 9 auzim câinii că latră. Şi Periţa Plavoşin: „Ca flăcău am plecat şi eu cu o seară
totuşi, copilul meu o adus doi băieţi la rugă la noi la şcoală, înainte şi am văzut… că au venit, că se adună armata… dar
elevi care-or fost cu el, de la Gătaia. Şi când mă uit, la geam nu ştiam despre ce e vorba… Pe la miezul nopţii vin la
îi un soldat, la uşă îi alt soldat, în capu grădinii îi altu. uşă, dar eu aveam nişte câini periculoşi, am ieşit cu furcile:
Şi-o dată bate la uşă şi spune: «mâinile sus! » – către căpitanul a intrat înăuntru, era cu pistol: Domnu’ căpitan,
mine. «Eşti arestat!» Da eu spun, copile, nu te supăra, vă rog frumos, nu suntem criminali… Şi… în timp de
bine c-ai venit, că eu nu sunt periculos. Zic, bine că m-ai patru ore să fiţi pregătiţi!” (46)
scăpat, că n-am mai fost în stare să dau cote, nu am mai Stoianca Pantici: „Au venit în a doua zi de Rusalii,
putut să rezist. N-am mai avut, în loc de grâu, semănam noaptea, şi băteau la uşă. Când ne-am sculat, am fost
orz (…).«Veţi fi dizlocaţi. Ai dreptu la un porc de 30 de întâmpinaţi cu arme… Ne-au ridicat pe toţi: pe mine, şi
kilograme şi şase găini şi un cocoş» (…). pe Pera, soţul, şi doi copii, pe Ivan şi pe Ivanca, dar şi pe
Atunci ce-am făcut? Ne-am ortăcit doi vecini, am Miloş şi pe soţia, tata şi mama. A cincea casă de noi locuiau
băgat caii, nutreţu, căruţele într-un vagon şi-ntr-un vagon socrul şi soacra, Pantici Iova, Daniţa, Olga şi Zlatiborca,
noi, ţoalele şi-aşa o mers treaba (…). şi pe ei i-au ridicat (…). Ne-au postat un soldat în curte
Am plecat de-acasă cu soţia şi doi copii, băiatu clasa să ne păzească. Nu era om rău. Ne-au spus că vom primi
a patra de liceu şi fata clasa a treia de liceu. Fata nu era un vagon ca să ne aşezăm mobila, vitele, tot ce dorim.
acasă când au venit să ne ridice. Au vrut să o ţină la bătrâni Cu socrul meu împreună am hotărât ca în vagonul lor să
camuflată, dar după un timp au adus-o şi pe ea acolo.” (43) punem şi vaca lor, şi vaca noastră.” (47)
Arcadie Diaconu: „Ei în timpul ăsta au băgat 4 căruţe
Câmpia în curte, să punem tot ce avem. Apăi, un an de căsătorie,
mobilă de bucătărie nouă, am lăsat-o, dormitoru l-am luat;
Goriţa Vucu: „Noi nu am ştiut. Ăştia au fost la noi dormitoru şi cărucioru şi ce mai iacătă, că cine-avea atunci
la cină. Şi s-au dus acasă. Numai ce am încuiat poarta, provizii, că să ai tu… că era de toate! Şi tocmai pe la ora
că au şi început să bată. Aceiaşi care au fost la cină. Era 12 noaptea, toţi, nevasta plângea. Rodica (fiica sa, n.n.), ce
noapte şi nu am vrut să deschidem, aveam copil mic, încă să mai spun, nici nu avea un an, dormea…” (48)
nebotezat, şi nu vroiam să deschidem noaptea… Că aşa
era înainte: nu e bine să deschizi poarta în toiul nopţii. În Checea
cele din urmă a trebuit bunicul, fie iertat, să se scoale şi
să deschidă. Armata a venit când a ieşit bunicul. Ne spun: Mara Pantin: „A doua zi de Rusalii, în data de 18
«Să nu faceţi gălăgie, să fiţi pregătiţi, peste 10 ore plecaţi iunie 1951, când e hramul bisericesc la Checea, unde am
la Feteşti şi cum lăsaţi aici, aşa găsiţi acolo.» trăit, ne-au trezit din somn loviturile din poarta casei. A
Noi am început să plângem… Era o arşiţă mare, în năvălit peste noi un ofiţer şi ne-a ordonat să ne îmbrăcăm.
drum ni s-au prăpădit caii (…). După ce ne-au dat afară din Apoi a tăiat o jumătate dintr-o pâine şi o bucată de şuncă şi
casă, bunica s-a întors să ia şi copaia. Iar ei stau aici în prag. ne-a spus că putem lua cu noi doar aceste lucruri (…). I-am
Ne-au rămas şunci, ne-a rămas butoiul cu vin, iar ei stau cerut voie miliţianului, care venise între timp, să iau măcar
în prag şi beau şi taie şuncă, şi mănâncă, dar nu armata, o sticlă cu apă pentru copii, dar nu mi-a permis. Spune: noi
ci ăştia ai noştri (…). Se veseleau deja (…). Soţul meu a nu avem voie nimic.” (49)
vrut să ducă un sac de grâu, să-l pună în căruţă: «Haide, Franio Mixici: „Ţin bine minte. A fost de 18 iunie
grăbeşte-te, nu te mişca aşa de încet», şi l-au împins, şi 1951. Nu ştiam nimic. Când ne-am trezit, pe la ora 3
a căzut în stradă cu sacul în spinare, a căzut şi şi-a rupt dimineaţa, am observat că în faţa porţii stă un soldat cu
piciorul… Am avut vaci, cai, mânji, 18 oi, porci graşi, baioneta la armă. Şi el era un pic speriat. A venit miliţianul
toate au rămas acasă. Apoi grâul, făina, că aveam o ladă şi ne-a zis: Împachetaţi-vă! Aveţi trei ore la dispoziţie.
mare plină cu făină, toate au rămas. Da noi nu eram nici Încărcaţi în căruţă ce puteţi. Trebuie să părăsiţi casa
un fel de chiaburi, toate le-am adunat cu munca noastră, cu voastră! În gară vă aşteaptă vagoane pentru vite.” (50)
sudoarea noastră.” (44) Elena Milosav: „Şi-o dată cu patu de armă o bătut
aicea-n uşă, solid o bătut şi tata s-a sculat şi-a venit să
Cenei deschidă uşa şi eu am deschis geamu aicea, şi-aveam nişte
fotolii aşa de paie, de antreu. Când, am auzit că-n patru oare
Svetislav Scheuşan: „A doua zi de Rusalii 1951 au trebuie să vă-mbarcaţi la tren. Şi ce-avem voie să ducem?
venit la ora 3 noaptea soldaţii înarmaţi, urmaţi de nişte Spune: dacă duceţi animale, doi cai, nu mai duceţi altceva
civili, şi ne-au spus să ne împachetăm lucrurile şi să fim nimica, aşa. Haine puteţi să duceţi, dar păsări, vacă nu! Şi
pregătiţi, că vor veni să ne ducă la gară (…). Erau mulţi spune, ce-ncape-ntr-o căruţă şi fân pentru circa douăşpe zile
militari aici. Au venit de au înconjurat satul meu, Ceneiul. de drum. Na, am zis, ca germanii la Rusia plecăm (…).

Pag. 36