Page 39 - Revista Morisena

Revistă trimestrială de istorie

Na şi-atuncea, repede, tata o spus, lemn nimic nu (Ştiaţi cine sunt?) – Nu, nu ştiam, da-mi închipuiam, că se
luaţi, numai haine, c-o s-avem nevoie de haine. Şi-aşa am vorbea ceva, da nu se ştia nimic precis, că ne deportează,
adunat haine, ce-am adunat, cu haine de schimb, cu asta că se face război cu Iugoslavia, că veneau trupe aicea în
am plecat (…). ziua doua de Rusalii. În ziua întâi de Rusalii era mare
Şi în timpu ăsta cât am fost acasă, au venit trei, aşa- mişcare de miliţieni, de securişti pe-aicea. Şi-atunci am
zisă, o comisie. Şi tata o fost aşa nervos şi nu ştiu ce le-o văzut c-o intrat un miliţian şi cu doi soldaţi, securişti (…).
spus şi ăştia se luau aşa după mine şi unde vă duceţi şi ce Şi atunci or scos o hârtie şi-or început să citească: «În baza
mai aveţi şi ăştia cred că aşteptau să primească ceva. Şi eu ordinului M.A.I. nr. … nu-mi amintesc care… atât d-ta, cât
am spus nu ştiu, dacă nu ştiţi dumneavoastră unde ne duce, şi familia d-tale, în termen de trei ore, veţi părăsi această
eu de unde să ştiu? (…). casă! Şi vei lua cu d-ta tot ce încape într-un vagon: cai,
La gară au spus că pentru fiecare familie se dă un căruţă, mâncare, alimente, îmbrăcăminte, tot… atât, un
vagon şi acolo n-au fost aşa. Au pus caii, s-au hotărât vagon, mai mult nu!»
checenii, caii laolaltă, vacile la alta şi familiile aşa Îţi închipui, dintr-o casă cât a fost de mare! O rămas
împreună, să nu fie cu caii, aşa. Şi o noapte am dormit casa-ntreagă mobilată, am început a plânge toţi, nu ştiam
aicea la gară, chiar unde se încarcă animale, acolo sus, ne- ce să facem, nu ştiam pe ce să punem mâna, ce să-ţi iai,
am aşezat. Şi mâine-zi seara am plecat din Checea. Şi asta ori haine, ori mâncare, ori animale. O fost casa plină cu de
mi-a fost aşa impresionant, când am ieşit afară din comună toate, băutură, cocine cu vite, ca la omu gospodar.
cu trenu, checenii din capătu ăla de sat, stăteau aşa jos, Nu era voie să intre nimeni în curte să te ajute. Până
parcă erau oi, cu căciuli, aşa ceva, în cap şi spuneau «drum la urmă or năvălit oamenii să ne ajute. Şi pe la ora două
bun, mă rog, checeni dragi, unde vă duceţi?!»” (51) după-masă, trei abia, or deschis porţile, am ieşit cu căruţa,
cu cai, cu vacă după căruţă şi mai nişte oameni în căruţă,
Ciacova ne-or dus până la gară la Răcăjdia. Şi-acolo ne-or lăsat şi-
or venit acasă şi noi am rămas acolo.” (54)
Cornelia Fiat: „La data de 18 iunie am avut trei ani Mărioara Boţoc: „Am plecat pe Bărăgan atunci cu
şi jumătate. Am încercat să ies în curte şi soldatul nu m-a fetiţa mică, nu avea nici doi ani împliniţi. Şi când or venit
lăsat. Cu arma m-a întors înapoi (…). Mi-aduc aminte de dimineaţa atuncea să ne spună că trebuie în timp de două
gară. Este acolo un braţ al Timişului Mort. S-au format mai ore să părăsim locuinţa, ea o dormit, fata, şi s-o speriat şi
multe garnituri, din tot Timişul. Din Ciacova la plecare de cum s-o speriat atuncea, tot timpul a tot ţipat, a tot plâns.
am fost îmbarcaţi într-un bouvagon. Am fost trei familii, Că s-o speriat de atâta lume, de atâţia, cum or sculat-o.
părinţii şi bunicii din ambele părţi.” (52) Şi-atuncea ne-am apucat, plângând şi necăjindu-ne, ne-am
apucat şi-am adunat ce-am putut de prin casă. Să punem
Ciuchici într-o căruţă o casă?
Cam puţin am putut să luăm. Şi-apăi atunci, când am
Maria Mărilă: „În anul 1951, în ziua de 17 iunie, în plecat, după ce-am ieşit în stradă, ne-o mai dat o căruţă,
ziua întâi de Rusalii, am văzut multă Securitate în faţa… ne-o mai trimis de la Sfat o căruţă, să punem câte ceva
zisului Sfat popular – c-aşa s-o spus înainte – şi lumea în ea. Şi-am pus hainele, le-am legat într-o poneavă, le-
s-o întrebat că ce-i cu atâta armată şi Securitate şi Miliţie, am aruncat acolo şi le-am aruncat în căruţă toate grămadă.
ce-or vrea să facă? (…) Şi ne-or spus, în două ore să vă Şi-am ieşit în stradă şi-am stat până după-masă, când am
pregătiţi, veţi fi mutaţi în altă regiune şi-o să căpătaţi case plecat la gară, la Răcăjdia. Ş-acolo am stat de luni şi până
ca aici. Şi ne-or dat carul nostru şi încă o căruţă. Da ce joi, în gară, în izlaz, acolo.” (55)
puteai să iei în două căruţe? Şi bani cât de mulţi, zice, dac-
aveţi! (…) Da câte lucruri ne-or rămas acasă, de care-am fi Clopodia
avut trebuinţă acolo!
Şi când o fost aşa pe la 12, atunci or spus: «Acuma Viorica Henţ: „Şi noaptea la ora 12, 12 jumătate,
plecarea!» O mobilă am luat, care-o fost mai slabă, doi boi aşa, ne-am trezit o dată c-o năvălit în casă. Era armată,
am luat, vacă-am luat şi un purcel. Restul am lăsat: 3 porci era Miliţie şi era câţiva civili care-or strigat: «Ieşiţi afară,
acasă, am lăsat oi, am lăsat miei, am lăsat raţe… ca tot omu. bandiţilor, în numele legii sunteţi arestaţi.» Era plină curtea
Când am ajuns în faţa Sfatului, ce să vă spun? Lume cu soldaţi cu baionetă pe arme… «Să ştiţi, în două ore să
multă! Tot satul o fost adunat acolo. Şi prieteni, şi neamuri, vă-mpachetaţi şi… plecarea.»
şi duşmani, vorba aia, că mulţi s-or fi bucurat. Toţi or fost Bătrânii, săracii, or fost speriaţi, asta n-a fost chiar
adunaţi şi-atunci am plecat cu carele pe drum. Şi-atuncea aşa de uşor, după o viaţă ce-ai adunat şi în 2 ore te pui
ne-or petrecut. Dădea Miliţia în ei, dar ei totuşi ne-or ca să poţi să pleci. Şi or adunat ce s-o putut, dar să ştiţi
petrecut.” (53) că am fost numai sub baionetă. Oriunde mergeau, soldaţii
Ion Jurcă: „În 1951, or venit la data de 18 iunie, mergeau după ei (…).
la ora 4 dimineaţa, în ziua doua de Rusalii, şi-au bătut la Or adunat ce-or putut şi ne-am împachetat (…).
poartă. Da atâta au bătut de tare, de-ai crezut că sparg casa Ne-o dus, ne-a urcat în vagon, la gară, după care noaptea,
(…). Şi zic: «Dă-le drumu!» – zic eu către soacră-mea. pe la 10-11, am plecat.” (56)

Pag. 37