Page 41 - Revista Morisena

Revistă trimestrială de istorie

de telecomunicaţii; păsările ce mai puteau trece graniţa La gară ne-o tras căruţa la fiecare familie, la câte un
în zbor. Era necesar ca porţiunea (fâşia) de frontieră din vagon, am băgat în vagon şi am aşteptat plecarea.” (66)
România să fie păzită ca nu care cumva sindromul titoist
să pătrundă şi pe teritoriul României (…). Moldova Veche
În acea răsturnare de situaţie ivită peste noapte, cine
îşi putea lua responsabilitatea să desemneze cine e titoist Jivca Miletici: „La (ora) cinci auzim că cineva bate
şi cine nu, având în vedere că se ştia foarte bine că noi în poarta noastră. Ies eu (…), la noi în faţa casei puzderie
sârbii suntem, fie prin legături de rudenie, fie etnic, legaţi de soldaţi (…). Şi ne-au spus: «Sunteţi arestaţi! Să vă
de Iugoslavia. Le dădea mâna organelor puterii să facă tot pregătiţi numai strictul necesar!»” (67)
ceea ce le venea în minte. Şi toate acestea după propria Gordana Ilici: „… Apoi, veniră noaptea. Zic: «Aici
«orientare»”. (63) locuieşte Iovanovici?» Iovanovici ăsta ne era vecin. «Nu»,
Liubiţa Ranisav: „În fiecare iunie la Giera este rugă, le zic, «aici locuieşte Ilici». «A, Ilici?», şi vine şi citeşte de
iar în anul acela îndepărtat 1951, la 18.06 erau Rusaliile pe listă: Ilici Ioţa, Ilici Stana, Ilici Gordana, Ilici Dragan
(…). În casă au năvălit nişte persoane înarmate şi ne-au (…). Asta ni se trage de la Sfat, numai să ne expedieze, ca
ordonat să ne facem bagajul, că ne vor duce departe. Ai să ne jefuiască. Asta o fost o păcăleală făcută de cei care
mei începură să umple căruţa cu lucrurile de prin casă: erau la putere acolo la noi, sârbi de-ai noştri.” (68)
masa, scaunele, dulapul, ceva de-ale gurii, ce putea încăpea
într-o căruţă. Vaca au legat-o de căruţă şi miliţianul a dat Oraviţa
bice cailor: s-a pornit spre gară.” (64)
Elena Raia: „Pe la vreo 5 dimineaţa eu aud aşa un
Iam zgomot, un zgomot de paşi de cizme, mi-am dat seama
mai târziu ce este, cum au coborât pe scări, au venit prin
Ana Babeţi: „Ca la urmă, să vină dimineaţa, aia o curte şi, în faţa geamului, trecând prin faţa geamului, eu
fost la ora 4, pe la ora 4 o fost, dar vara se lumina de ziuă. am văzut două persoane necunoscute, militari. Şi zic către
O bătut la uşă, la poartă. Ei, şi soţul meu la geam. «Vă soţul meu, zic: «Eu nu ştiu de ce vin aicea nişte militari.»
rugăm să ieşiţi la poartă, să deschideţi poarta!» Şi au intrat Se scoală el, intră ei şi: «Prin adresa nu ştiu ce număr,
în curte. Erau soldaţi şi nu ştiu dacă nu era şi unu civil. Da trebuie să părăsiţi localitatea.» «Păi pentru ce?» «Păi avem
nu din sat de la noi: absolut străin. numai această misiune, să vă spunem că trebuie să părăsiţi.
Şi-au venit până la uşă, am sărit din pat şi ce s-o- Vă luaţi tot ce vreţi şi în 24 de ore – sau cât a zis – să fiţi
ntâmplat? «Toţi vă-mbrăcaţi, veniţi aicea să vă spunem pregătiţi că veţi pleca.»
ce-aveţi de făcut!» Ne-or spus aşa, că-n 2 ore să fim Atunci n-am ştiut ce să facem… Am rămas aşa,
gata, avem dreptul să ne luăm mâncare, îmbrăcăminte, trăsniţi, ce-i asta, ce s-a întâmplat? Ăsta n-a mai venit
avem dreptul să luăm cai, o vacă dacă avem, căruţă. pe la noi să ne spună ceva sau cumva, nu ne-a mai spus
Avem un vagon la dispoziţie! Cât încape într-un vagon! nimica. Şi atunci – ne-or lăsat cu uşa deschisă – şi au
Să nu luăm maşină de cusut, radio şi arme. Dar până venit nişte foşti elevi de-ai noştri să ne ajute ceva…
la urmă a durat vreo 4 ore până am plecat de-acasă! Şi Nici nu ştiu cum am împachetat sau ce… am luat chiar
au intrat în curte la noi. Noi nu ştiam ce se întâmplă absolut numai strictul necesar. Numai strictul necesar.
pe stradă. Dar dintre soldaţi erau oamenii care au fost, Haine nici n-am luat.
au spus, uite, care nu merg în Bărăgan au voie, pot să Atuncea de la ei, sau nu mai ştiu cum, am auzit că
vină să-i ajute pe cei care merg ca să meargă mai repede ne duce în Siberia, că… tot felul de zvonuri, în sfârşit. Încă
îmbarcarea (…). Asta o fost! Şi-am lăsat aproape plină soţul meu, nu ştiu ce lucrând pe aicea, a căzut… nu chiar
casa! Plină, plină cu de toate! Ne-am dus la gară… Nici că şi-a fracturat piciorul, dar a avut o entorsă, abia am
haine n-am luat tot.” (65) adunat (…). După-masa – mi se pare – , a venit un camion,
Mircea Popovici: „Ca dimineaţa, cum am spus, la ne-a dus la gară, ne-a încărcat într-un vagon de marfă cum
ora 4, or bătut securiştii, Miliţia, omu de la Sfat care o a fost, nu… oamenii, alţii de pe la sate, şi-au pus acolo şi
fost cu primariu, în trei ore-o spus să fim gata. Decretu vaci, şi cai, şi în sfârşit ce au putut să-şi ia.” (69)
număru… am uitat ce număr or spus ei acolo, ne-am Zoe Rogojan: „Ne-am trezit într-o dimineaţă cu
emoţionat, n-am ştiut ce să facem, am pus un cal la căruţă, soneria: disperat suna cineva. Am văzut că sunt nişte
am pus ce-am pus în căruţă şi hai la gară! (…) militari, le-am dat drumu, crezând că îşi caută ceva adăpost,
Aveam şi oi vreo 100, da oile erau la câmp, porci că probabil sunt în misiune şi sunt obosiţi (…). A venit un
mulţi, 18-20 de porci, găini n-am mai ştiut de număr… ofiţer de grăniceri şi a adus buletinele mamii, al tatălui şi al
era bine pe vremea aia, adică înainte, or fost de toate! Dar bunicii. A rămas numai buletinul meu, împreună cu toate
partidu respectiv, comunist, o pus capăt la toate (…). Am actele, şi ale soţului, tot ce a găsit într-un sertar, le-a pus
spus că o venit Securitatea, c-o stat militaru aici lângă noi într-un plic, le-a luat pe toate.
pân-am pus în căruţă, am plecat. Ce-am putut să luăm În sfârşit, am luat şi noi ce-am găsit prin casă pe
într-o căruţă dintr-o casă cu 5 camere mobilate? (…). Or acolo, mâncare, mobile am luat numai strictul necesar, (…)
luat toţi după aia, cum or putut (…). şi abia noaptea târziu am ajuns să ne îmbarce în tren.” (70)

Pag. 39