Page 55 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

Umil și rob celor de la putere, Lăutarii bruni cât vor!
Silit să tragă-n chinuri la galere. Munci-vom cum se cere,
Dar se ivește un bărbat la vreme, În pace, chibzuit –
Cu spirit clar și brațul de oțel, N-o crește-aici putere
Să-și mântuiască neamul care geme Spre-al nostru crud sfârșit.
Sub încercări la care Domnul, El,
În mari vâltori nu pregetă să-l cheme La glasu-ademenirii
Din marginile hăului acel Urechea n-om pleca,
Pe unde-un Cain, ce la-nceput ucise, Sălașul fericirii
Cu sângele lui Abel se mânjise. Noi nu ni-l vom lăsa:

El n-a uitat nici neamul tău, ce-ntruna Livezi, păduri, ogoare
La tronul Lui plecatu-s-a smerit, Și roditor pământ,
Ținând Cărarea Dreaptă-ntotdeauna, Privirii desfătare,
Nicicând de îndoială ispitit, Cum nicăieri nu sânt.
Și-n îndurarea-I fără margini, buna,
Din făuriștea Lui i te-a menit, Îndinderi luminate,
Încât vrăjmașii cu nimic să-l strice, Chezașe bunei sorți
Și-n țara lui un rai să se ridice. Și zi de zi umblate,
Nu le cedăm nici morți!
Azi inimi jubilând deschise-s ție:
În poala străbunicii au crescut, Oricât ne-ar da târcoale,
Și-al Romei har și-a Romei măreție Să știe orice ștab:
Cândva le-au dus departe, pân’ la Prut. Ni-e vrerea-ntremătoare:
Le umple de-ndrăzneală și tărie! N-o să se mute-un șvab!
Condu-le ferm pe drumul de-nceput!
Ce-ai prevestit, poete, prin cântare, (1939; traducere după versiunea din vol. Hei-
Desăvârșește-acuma, făurare! desymphonie. Verse aus vier Jahrzehnten. Editura pen-
tru Literatură, București, 1961.)
Pe noi, germani din țara asta blândă,
Făcuți la toate să le ținem piept,
Ne fă să credem în dreptatea sfântă, Cei șapte din Jimbolia
Ne fii ocrotitorul bun și drept,
Ca bolta să ne-apară surâzândă Celor șapte muncitori antifasciști din Jimbolia:
Și prieten pururi soarele-nțelept, Matthias Schmidt, Johann Lehoczky, Johann Farle,
Spre-a ne lega prin nevăzute fire Johann Keller, Ferdinand Koch, Peter Höfler și Nikolaus
De patrie, mai strâns, mai cu iubire! Petri, care, în septembrie 1944, după eliberarea patriei,
au fost uciși de trupele fascisto-hitleriste în retragere.
(După manuscrisul original păstrat în Arhiva Niko-
laus Horn din Ingolstadt. Numirea lui O. Goga în funcția I-au pus întâi să-și sape lunga groapă
de Președinte al Consiliului de Miniștri al României a Și-au tras în ei pe marginea-i de lut. –
avut loc, de fapt, în 28 decembrie 1937.) Trosneau împușcături în câmpul mut,
Pân-au căzut; iar borzi, ca un burete,
Călduțul sânge l-au sorbit cu sete.
Niciun șvab nu se strămută Și-au zis că s-a sfârșit un timp urât,
Iar cruzii hitleriști i-au omorât,
O replică la anumite îndemnuri naziste I-au îngropat cum câinii se îngroapă.
după un discurs al lui Hitler din 6.X.1939
(1957; traducere după versiunea din vol. Hei-
Cum?! șvabii să se mute? desymphonie.)
Dar care-i vina lor? –
Să scârțâie-n lăute Prof. Simion Dănilă

Pag. 53