Page 51 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

Prof. Geo Galetaru trerupte şi când, peste câteva zile, vedeam trecând prin
(Dudeștii Noi) Cenad, dar în sens invers, aceleaşi tancuri ruseşti, moto-
ciclete cu ataş, platforme cu mitraliere grele şi hidoase
1956: Tancuri prin Cenad* şi zeci de camioane militare, care, de data aceasta, ge-
meau de soldaţi răniţi, care nu mai cereau „davai votca”,
fiindcă abia îşi ascundeau feţele şi capetele, înfăşurate
în bandaje îmbibate de sânge.
În toamna lui 1956, prin Cenad au început să Nu am intuit, desigur, la cei nouă ani pe care-i
treacă trupele ruseşti, în drum spre Ungaria. Eram uluiţi, aveam în 1956, întregul tragism al situaţiei la care asis-
dar şi încântaţi, la vederea şirului interminabil de tancuri, tam. Percepeam totul doar la nivel vizual, căci defilarea
camioane şi motociclete, care treceau zi şi noapte, pe furibundă şi zgomotoasă a blindatelor ruseşti prin satul
strada principală. Soldaţii deschideau turela şi ne făceau nostru mă impresionase ca un spectacol inedit, plin de
semne, strigând ceva într-o limbă necunoscută, dar noi semne de întrebare, dar ale cărui resorturi şi explicaţii îmi
înţelegeam, mai mult după gesturile pe care le făceau, că scăpau pentru moment. Nici nu încercam să merg prea
cereau băutură. departe cu întrebările şi nedumeririle, deşi ele persistau,
undeva în adâncul minţii, estompate însă de jocurile din
curtea şcolii sau de acasă. Peste mulţi ani, după ce eveni-
mentele din Ungaria din toamna lui 1956 primiseră deja
o explicaţie oficială şi o justificare în acord cu politica
acelui timp, am intrat întâmplător în posesia unor broşuri,
editate de Ambasada Republicii Ungare la Bucureşti, în
care faptele erau prezentate într-o lumină terifiantă, care
te lăsa mut în faţa unor imagini cutremurătoare. Erau în-
făţişaţi, în fotografii detaliate, activişti de partid maghiari,
spânzuraţi cu capul în jos, în vreme ce grupuri de „con-
trarevoluţionari” îi loveau bestial cu picioarele, chiar şi
după ce muriseră, profanându-le cadavrele...
Se vorbea, în acele broşuri, despre crimele abomina-
Un tanc părăsit pe străzile Budapestei, în 1956. Sursa: 888.hu bile săvârşite de duşmanii socialismului maghiar, despre
grupurile de delincvenţi şi criminali de rând eliberaţi din
Circulau prin sat poveşti hazlii, cu schimburi în puşcării şi care luaseră cu asalt clădirile oficiale din Bu-
natură între ruşi şi cenăzeni (ceasuri contra băutură), iar dapesta şi din alte oraşe, incendiind arhivele şi aruncân-
într-o zi am fost şocaţi când un tanc, venind în viteză mare, du-i pe geam pe liderii comunişti refugiaţi acolo, despre
a intrat într-un stâlp din faţa bisericii catolice şi l-a rupt asasinatele oribile comise cu toporul sau cuţitul şi despre
în două, culcându-l la pământ. Erau zile când plecam de alte grozăvii, care trebuiau să-i convingă pe români că în
dimineaţă de acasă, fiindcă uneori şirul de tancuri era atât ţara vecină avusese loc o tentativă de contrarevoluţie, iar
de compact, încât trebuia să aştept şi o jumătate de ceas, ca trupele sovietice fuseseră chemate în ajutor pentru salva-
să pot trece de partea cealaltă a străzii. Ajungeam la şcoală rea socialismului din Ungaria...
cu frica în sân, căci, dacă la început tancurile cu şenilele Desigur că optica asupra evenimentelor din toam-
lor uriaşe ne încântau, zgomotul lor înspăimântător şi na anului 1956 a fost stabilită conform adevărului istoric.
curgerea lor neîntreruptă au sfârşit prin a ne trezi gânduri Noi, însă, puştii de nouă ani, care savuram cu o curiozi-
şi asociaţii sinistre. Asta, în ciuda încercării domnului Pes- tate înfrigurată spectacolul defilării trupelor ruseşti prin
cariu de a ne linişti, spunându-ne, cu inocenţă prefăcută, că satul nostru, trăiam sentimente amestecate şi confuze,
trupele ruseşti merg în ţara vecină să facă manevre militare alimentate şi de confuzia şi perplexitatea celor mari,
comune cu fraţii maghiari. care nu ştiau sau nu voiau să ne ofere o explicaţie satis-
Am aflat, mult mai târziu, ce fel de manevre făcătoare. Intuiam vag că nu e nici pe departe vorba de-
militare au făcut ruşii în Ungaria, în acel octombrie spre „manevre militare frăţeşti”, aşa cum încercase să ne
1956... Chiar şi existenţa noastră de puşti zglobii şi liniştească domnul Pescariu, dar, dincolo de această min-
neastâmpăraţi nu putea rămâne senină, când auzeam ciună inocentă, justificată de prudenţa blândului şi bunu-
răzbătând din ţara vecină bubuituri înfundate şi neîn- lui nostru învăţător, se întindeau spaţii şi evenimente
necunoscute, care se refuzau cu încăpăţânare înţelegerii
* Fragment din romanul Amnezia de Geo Galetaru, Editura noastre de atunci...
„Eurostampa“, Timișoara, 2017.

Pag. 49