Page 47 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

primit cu cea mai mare căldură şi cu nemărginit entuziasm, 7/20 februarie 1904, în sala festivă a Hotelului „Regele
fiind încântat de primirea ce i s-a făcut”, menţionând că Ungariei”, cu acompaniamentul Mariei Branişte), L.
muzicianul maghiar a răspuns cu bunăvoinţă invitaţiei unor Wiest (Privighetoarea Oltului), H. Wieniawski şi J. Artôt
melomani locali, cântând în mai multe cercuri private. După (lucrări semnate de cei doi creatori au fost interpretate, în 2
două zile şi jumătate, Liszt, însoţit de Guido Karácsonyi martie 1913, la Palatul „Loyd” din Pesta, cu prilejul Seratei
(Crăciunescu, un aromân cu nume maghiarizat, proprietarul muzicale şi dansante a Corului Bisericii Române din capitala
domeniului de la Banloc, vizitat de Liszt în acele memorabile Ungariei, în compania pianistei Hortenzia Birăuţ). În 15
zile), a părăsit Lugojul, îndreptându-se spre Timişoara, aprilie 1902 şi-a dat concursul la recitalul sopranei Irene
unde, în 17 noiembrie, în sala Teatrului, va susţine concertul Vlădaia, de la Opera din Bucureşti, în pavilionul Hotelului
de adio, în scop caritabil. „Concordia”, alături de Ecaterina Iorga (pian), Aureliu Iorga
şi artistul dramatic Grigore Savu.
Silvia Iorga – actriţă şi violonistă. Silviei Iorga şi Emiliei Avramescu le datorăm o
primă interferenţă a creaţiei enesciene cu toposul cultural
Aubade pour bănăţean. Potrivit surselor documentare cercetate până în
Violon et Piano de prezent, acest eveniment s-a petrecut la Lugoj în 1904. Într-o
George Enescu – primă cronică publicată în periodicul local „Drapelul” (IV, 149,
audiţie absolută la Lugoj 1904, 3) sunt detaliate aspecte de la o serată literar-muzicală
organizată, în 18/31 decembrie 1904, sub egida Societăţii
Cu prilejul inau- „Tinerimea Română” şi a Societăţii Domnişoarelor, în
gurării noului teatru „saletul” Casinei Române (localul Reuniunii Române de
lugojean (1 decembrie Lectură), unde, după un discurs de deschidere rostit de
1900), între actorii Valeriu Branişte, între opusurile interpretate s-a numărat şi
diletanţi ai Reuniunii Serenadă de dimineaţă (Aubade pour Violon et Piano), o
Române de Cântări şi versiune (transcripţie) pentru vioară şi pian a trioului Aubade
Muzică ce s-au afirmat pentru vioară, violă şi violoncel în Do major (titlul iniţial,
în Idil la ţară (comedie Sérénade pour Violon…, a fost înlocuit ulterior de Enescu cu
într-un act localizată de cel de Aubade pour Violon…, aşa cum se poate observa pe
Maria Baiulescu, inclusă foaia de titlu a manuscrisului – o posibilă explicaţie pentru
în spectacolul festiv) denumirea neobişnuită sub care a apărut opusul în presa
s-a aflat şi Silvia Iorga, lugojeană, o evidentă contradicţie de termeni), la puţin timp
membră a aşa-numitei după editarea sa (Enoch, Paris, 1903), cântat, posibil, în
Societăţi a Domnişoarelor primă audiţie absolută de violonista Silvia Iorga şi pianista
(fondată de Elena Dobrin Emilia Avramescu. Trioul are caracter omagial, pe prima
în 1887), actriţă diletantă, deopotrivă apreciată violonistă. pagină a partiturii fiind inserat textul dedicaţiei adresate
Veleităţile dramatice şi le-a manifestat, în repetate rânduri, cuplului regal român, regina Elisabeta şi regele Carol I, la
aniversarea a 30 de ani de căsătorie. Caracterul omagial
pe scena teatrului lugojean sau în casele iubitorilor de al opusului devine explicit în final, prin citarea Imnului
teatru (teatrul de copii se ţinea în Uliţa Domnească, în Regal Român (o ingenioasă contrapunctare a temei trioului
casa Grozdana, în locuinţele lui Leontin Simonescu, fost cu melodica din Imn, creaţia lui Eduard Hübsch), la fel ca
viceşpan, şi Albini, fost avocat) la sfârşitul secolului al XIX- în Poema Română, op. 1, cu care tânărul Enescu cucerea
lea (Visul poetului, teatru pentru copii, piesă reprezentată în lumea muzicală pariziană în 1897, şi în finalul Simfoniei I
1895, în care a jucat în compania Alexandrinei Ianculescu, în Mi bemol major, op. 13, unde tema Imnului apare însă
Letiţiei Tempea, Victoriei Iorga şi a Mariei Jurca) şi în primul transfigurată, stilizată.
pătrar al secolului XX. Memorabil a rămas spectacolul Silvia Iorga s-a implicat în lupta de emancipare
cu comedia într-un act Trei doctori de Virginia A. Vlaicu naţională şi politică a românilor bănăţeni, semnând, în 24
(într-o distribuţie din care au mai făcut parte I. Harambaşa, decembrie 1894, alături de alte reprezentante ale Reuniunii
Emilia Avramescu, Dim. C. Lupea, D. Galiciu, G. Tiffa, Femeilor Române din Lugoj (Laura Vlad, una din surorile
Cornel Gându ş.a.), pusă în scenă în 12 şi 13 aprilie 1904, poetului-acuarelist Victor Vlad Delamarina, Alma Maior
în preludiul premierei operetei Crai-Nou, capodopera lui ş.a.), o scrisoare de încurajare adresată lui Valeriu Branişte,
Ciprian Porumbescu. cu puţin timp înainte de finalizarea aşa-numitului proces al
În repertoriul său violonistic au figurat opusuri „Dreptăţii” (periodicul condus de patriotul şi publicistul
de H. Vieuxtemps (Baladă şi poloneză, interpretată, în bănăţean), prin care acesta era condamnat la închisoare

Pag. 45