Page 49 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

Boncioc ar putea rămâne o figură nepieritoare a literaturii dramaturgului american va cunoaşte o nouă versiune în limba
noastre, aşa cum au rămas Coana Chiriţa, Caţavencu sau română, în 1944, datorată lui Mihail Sebastian – vezi Potopul.
Cetăţeanul turmentat. Ghiţă Boncioc este un tip al literaturii, Valuri, valuri, în „Realitatea evreiască”, Bucureşti, 280-281,
cu bunul şi caldul său bun-simţ, cu intonaţiile lui sănătoase, 2007, VI, Ediţie specială). Din repertoriul şi creaţia dramatică
cu isteţimea lui atât de românească»”. ale actorului lugojean reţinem: rolul Mitrici din Puterea
Presa bănăţeană s-a alăturat corului de vibrante întunericului de Lev Tolstoi (19 octombrie 1926, premieră, în
panegirice: regia lui Sică Alexandrescu), rolul Relling din Raţa sălbatică
„Prin moartea lui Iosif Vanciu, Teatrul din Cluj- de H. Ibsen (6 martie 1934), Verde cu două stele, piesă în
Timişoara [instituţia de artă dramatică clujeană se afla în patru acte de Iosif Vanciu (14 mai 1940), Femeia nimănui
refugiu la Timişoara, alături de Opera Română, după Dictatul de Cesare Vico Lodovici (cu o cronică semnată de George
de la Viena] îl pierde pe cel mai talentat protagonist al său, Sbârcea în „Gazeta ilustrată”, Cluj, IX, 5-6, 1940, 41-42).
Academia de Artă Dramatică, pe profesorul înamorat de În stagiunea 1939-1940 s-a aflat şi în postura de director de
chemarea sa, iar Banatul, după Petculescu şi Bănuţ, pe al scenă în Cuibul de viespi (scenariu după Al. Kiriţescu), Hocus-
treilea mare actor. În veci pomenirea lor!” (Filaret Barbu: Pocus (comedie în trei acte de Kurt Götz, traducere de Iosif
La moartea lui Iosif Vanciu, în „Răsunetul”, Lugoj, XXIII, Vanciu) şi Mansarda (spectacol regizat de Emil Bobescu).
19, 2). „Aşa ca toţi artiştii bănăţeni, Vanciu, prin muncă În zilele de 15 şi 16 iulie 1922, uniţii lugojeni au
stăruitoare, a pus în valoare talentul său, urcând treaptă cu trăit clipe de emoţie şi înălţare sufletească: instalarea noului
treaptă, cinstind instituţia la care slujea şi adăugând o nouă episcop diecezan de Lugoj, PS dr. Alexandru Nicolescu.
piatră valorilor noastre artistice.” (Ştefan Gomboşiu: † Iosif Corul catedral lugojean (împreună cu Reuniunea ortodoxă)
Vanciu, în „Fruncea”, Timişoara, XI, 7-8, 1944, 1) „N-a s-a implicat în festivităţile primirii la gară şi în susţinerea
fost numai un actor de o superioară cultură, ci chiar înainte unei serenade, urmate de o retragere cu torţe, în faţa
de a împlini vârsta de 40 de ani i-a putut urma cu deplină Palatului Episcopal. În cinstea evenimentului, în 16 iulie,
demnitate profesională lui Zaharia Bîrsan la catedra de dramă la Teatrul Orăşenesc s-a organizat un concert, susţinut de
de la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj la cele două corale surori, „Lira” (Reîntoarcerea acasă şi
Timişoara. Moartea l-a surprins, stupid, în plină putere şi la Brumărelul de Iacob Mureşianu) şi Reuniunea Română de
mijlocul vieţii.” (Traian Topliceanu, în „Revista Banatului”, Cântări şi Muzică (Pentru ce, Doamne şi Preste deal de
Timişoara, X, 4-6, 1944, 83) Ioan Vidu). La reuşita manifestării muzicale au contribuit
După finalizarea studiilor primare şi gimnaziale în Traian Grozăvescu (cu un recital de arii din opere) şi doi
oraşul adoptiv, Iosif Vanciu ia calea Bucureştilor, unde se actori (de obârşie lugojeană) ai Teatrului Naţional din Cluj,
înscrie la medicină veterinară şi Drept, frecventând, în paralel, care au oferit un program cu recitări din lirica românească:
cursurile de actorie ale lui Constantin Nottara, al cărui student Iosif Vanciu (Hristos a Înviat de Alexandru Vlahuţă) şi Ioan
favorit devine. După o stagiune petrecută în Capitală (1919- Ţenchea (versuri de Victor Vlad Delamarina). În finalul
1920) se transferă la nou înfiinţatul Teatru Naţional clujean concertului, corurile reunite au interpretat Ana Lugojana şi
(i-a avut colegi de scenă pe Titus Lapteş, Magda Tîlvan, Mary Pui de lei de Ioan Vidu, sub bagheta lui Ioan Bacău (vezi
Cupcea, Lică Rădulescu), iar mai târziu, după pensionarea „Răsunetul”, Lugoj, I, 10, 1922).
lui Neamţu-Ottonel, devine profesor la catedra de actorie După tragica dispariţie a lui Traian Grozăvescu (15
a Academiei de Muzică şi Artă Dramatică, unde, alături februarie 1927), Iosif Vanciu a semnat o adresă, transmisă
de Lilly Bulandra şi N. Voicu, contribuie la formarea unei Primăriei lugojene, în numele actorilor Teatrului Naţional
viitoare generaţii de actori profesionişti: N. Sassu, Rodica din Cluj (director: Zaharia Bârsan), în care expunea oferta
Daminescu, Olimpia Arghir, Maricica Blănaru-Russu, Maria instituţiei din inima Ardealului privind contribuţia la
Săniuţă, Petrică Popa. A colaborat cu Opera Română din constituirea Fondului „Traian Grozăvescu”, destinat realizării
Cluj, interpretând rolurile Paşa Selim din Răpirea din Serai bustului marelui tenor (vezi Duşan Baiski, Lugoj. Studii
de Mozart (14 spectacole), Nowotny din opereta Casa cu trei monografice, Editura Artpress, Timişoara, 2015, p. 39-40).
fete de Schubert/Berté (3) şi Njegus din Văduva veselă de Fr. Iosif Vanciu, reprezentant de frunte al artei teatrale
Lehár (25). româneşti, apreciat pe cele mai importante scene pentru
Personalitatea artistică a lui Iosif Vanciu s-a manifestat, amploarea şi multitudinea preocupărilor sale dedicate scenei,
cu aceeaşi exigenţă, pe multiple planuri: a fost, deopotrivă, dar şi pentru originalitatea artei sale interpretative, este astăzi,
autor dramatic, traducător (din limbile germană şi engleză) din păcate, un nume cvasinecunoscut. Un subiect tentant de
şi director de scenă. A tradus, pentru întâia oară în limba cercetare pentru un prezumtiv biograf, care să-l aşeze la loc
română, Potopul de H. Berger, montat, în premieră, pe scena de cinste în galeria marilor artişti bănățeni.
Teatrului Naţional din Cluj la sfârşitul anului 1928 (textul

Pag. 47