Page 45 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

de piesă şi au jucat o localizare fără cântări, Idil la ţară, acel popor nu vatămă pe nimeni, dară dacă este vătămat, se
care e o foarte bună piesă pentru diletanţi, dar nepotrivită răzbună. Cine ştie trata cu el, pe acela înţelege totdeauna
pentru asemenea festivitate, când trebuia să se joace ceva să-l ajute în necaz şi lipsuri”.
original”. În final, artiştii Reuniunii Meseriaşilor Germani
(Lugoscher-Gewerbe Liederkranz) au reprezentat opereta *
comică Der Schatz de W. Merkel. „Stimată mătuşă,

În 1811, la Lugoj, pe scena vechiului teatru, se cântau Despre teatrul nostru din Lugoj nu pot să spun
arii din capodopera mozartiană Flautul fermecat. altceva decât că este sub orice critică. Aici nu există
pericolul ca actorii să fie invidiaţi, nici măcar bătuţi, dar şi
În urmă cu câţiva ani, regretatul universitar Francisc cel mai zgârcit om ar putea avea dorinţa de-a dărui haine
László, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” curate cu care actorii să poată umbla pe stradă.
din Cluj-Napoca, glosa, în periodicul clujean de expresie Cu toate acestea, am avut o reprezentare a Flautului
maghiară „Helikon” (II, 30 (82), 26 iulie 1991, p. 11: Mozart, fermecat, cu o divă fumătoare (la fel şi publicul),
Lugos 1811), pe marginea unei epistole identificate în fondul acompaniată de patru lăutari ţigani.
documentaristic al Arhivelor Naţionale clujene, adresată Nu cred că putem avea pretenţia sau speranţa ca, la
contesei Bánffi Györgyné (născută Palm Jozef), semnată eventualele următoare spectacole, solista să cânte mai bine
de nepotul său din Lugoj, Esterházy Lajos, şi expediată la sau să înveţe rolul pe de rost, dacă ar fi aşa ceva posibil.
Cluj în 22 august 1811. În cuprinsul său, tânărul lugojean îşi Închei scrisoarea cu o notă de optimism, prin care
exprima, laconic, impresiile după vizionarea unui spectacol sper ca în viitor să nu se desfiinţeze teatrul din Lugoj, ci,
cu secvenţe din Flautul fermecat, capodopera lui Mozart, o dimpotrivă, să se bucure de mai multă apreciere.
creaţie puternic impregnată de simboluri masonice, la 20 de Louis Esterházy”
ani de la premiera absolută care avusese loc la Viena (1791),
în chiar anul misterioasei morţi a genialului compozitor Primele spectacole teatrale la Lugoj
(dispariţie pusă – de unii biografi amatori de anecdotică –
pe seama devoalării ocultei simbolistici). Vădit deranjat Cele mai vechi mărturii privind activitatea teatrală
de starea jalnică a teatrului din capitala comitatului Caraş, lugojeană ne sunt oferite într -un jurnal întocmit de
dar şi de amatorismul şi atmosfera pestilenţială din timpul cancelarii Ordinului Minorit din Lugoj, Ephemerides five
spectacolului (atât solista – costumată neadecvat –, cât şi Diarium Ven. Conventus Lugossiensis, din care rezultă
spectatorii fumau cu dezinvoltură în actul interpretării), că, în anul 1838, „Societatea Teatrală de sub conducerea
melomanul din târgul bănăţean îşi exprima, totuşi, speranţa, lui Augustin Strauss, după o activitate de 3 ani, se
în final, că vechiul teatru nu se va desfiinţa (nu cunoaştem dizolvă din cauza sărăciei, iar teatrul rămâne gol”. Textul
locaţia înainte de edificarea noului teatru, în 1835, graţie protocolului este cuprins în două tomuri, în care sunt
diligenţelor vrednicului frânghier Anton Liszka). înscrise ordinaţiuni şi inventare. Documentul este însoţit
Pentru a ne face o idee despre cum arătau Lugojul şi de un jurnal, redactat de un călugăr minorit, începând
locuitorii săi în preajma acestui eveniment, epocal pentru cu anul 1771, care cuprinde informaţii privitoare la
istoria culturală a urbei, iată un fragment dintr-o descriere istoria Banatului şi a Lugojului. (Într-o însemnare din
datorată geografului Johann Lehmann, care a străbătut anul 1750 se menţionează că documentele originale au
Banatul în anul 1785: „Drumul de ţară ce duce la Lugoj este fost transferate în Arhiva Ordinului Minorit din Eperjes;
bine îngrijit. Oraşul este destul de mare. Are o piaţă îngrijită acţiunea a avut loc, probabil, în preajma evenimentelor
cu multe case frumoase, în care sunt prăvălii ale negustorilor din anul 1738, când Lugojul a fost ocupat temporar de
greci. Oraşul este despărţit în două de râul Timiş, prevăzut armata otomană.)
cu pod, la care, pentru trecerea cu trăsuri, se plăteşte vamă. Primele manifestări teatrale în limba română sunt
Partea germană a oraşului este bine zidită, are ospătării, o iniţiate de Societatea Românească Cântatoare Theatrale,
cafenea cu biliard şi o vilă ce aparţine, dimpreună cu încă trupă fondată de actorul arădean Iosif Farkas în anul
alte averi din oraş, soţiei comandantului general, contele 1846, unii dintre actorii diletanţi lugojeni, Vasile Maniu
Soro, din Timişoara. Ea este o femeie cultă. Ospătăriile sunt şi George Seracin, devenind mai târziu actori ai trupei lui
bune, largi şi bine îngrijite. Oraşul este înconjurat de vii cu Costache Caragiale. Prima menţiune a unui spectacol în
plantaţii de viţă burgund. Vinul este mai plăcut decât cel de limba română, pus în scenă de trupa lui Iosif Farkas, este
Tokaj ori din Franţa. Oraşul este plăcut, locuitorii, viali. […] reprezentată de afişul spectacolului din 18 februarie 1847,
Nu stă aceea că poporul român din fire ar fi dur, din contră, datele acestuia fiind transcrise de Coriolan Brediceanu.

Pag. 43