Page 40 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

MORISENA, anul III, nr. 1 (9)/2018

precedată de o diviziune politică, manifestată mai ales prin Dacă până acum istoriografia românească îl socotea
încoronarea lui Carol cel Mare ca împărat roman în anul pe George Pomuț ca primul român care a pășit în America
800. La aceasta s-au adăugat apoi o serie de factori culturali în 1850, cercetătorul Dvoicenko-Markov a descoperit în
și economici. Totuși, cauzele principale care au determinat corespondența lui Benjamin Franklin informații despre
ruptura bisericească au fost de natură teologică . preotul Sămuilă Dămian, „originar din Transilvania… preot
51
Biserica Romei și-a argumentat politica uniatistă al Bisericii Grecești” . Exodul către Pământul Făgăduinței
55
prin compensarea pierderii credincioșilor în favoarea a românilor transilvăneni, bănățeni și bucovineni s-a produs
Reformei. Prin Contrareforma catolică susținută de Sinodul în veacul al XIX-lea. Fenomenul propriu-zis al emigrării
de la Trento (1563), Apusul a reluat proiectele de atragere
la unire a unor ortodocși în faza actului de la Florența” . românilor în America s-a produs pe fondul sărăciei de
52
Primul pas a fost făcut în această direcție și a vizat acasă la care se adăuga lipsa locurilor de muncă, oprimarea
56
pe ortodocșii ucraineni și bieloruși, care trăiau în granițele politică și confesională.
statului polono-lituanian. În mod practic, spre sfârșitul Românii plecați din Transilvania și Banat s-au
anului 1595, episcopii Terlecki și Pociei au călătorit la îndreptat spre oțelăriile, minele de cărbuni și companiile de
Roma și au acceptat unirea prin recunoașterea primatului cale ferată din statele Ohio, Pensylvania, Illinois și Indiana,
papal și sărutarea pantofului papei. Proclamarea solemnă iar bucovinenii s-au stabilit cu precădere în Canada, în
a unirii s-a făcut în cadrul sinodului de la Brest-Litovsk așezări rurale din regiunile Alberta, Saskatchewan, Quebec
între 16-20 octombrie 1596, la care predica festivă a și Manitoba, îndeletnicindu-se cu agricultura .
57
fost rostită de iezuitul Petru Skarga. În ciuda opoziției Cea dintâi instituție a românilor a fost Biserica.
ortodoxe, unirea nu a putut fi oprită și, astfel, Biserica Prima biserică a fost ridicată în 1901 în provincia Alberta
Ucraineană a fost despărțită într-una ortodoxă și una din Canada, în satul Boianul Bucovinei. Tot în acest an
unită, care s-au luptat între ele de-a lungul secolelor, în românii bucovineni au ridicat un lăcaș de cult în satul
detrimentul poporului ucrainean. Ceea ce s-a dorit cel mai
mult de către episcopii care au semnat unirea, și anume Regina. Aceștia i-au cerut în scris mitropolitului Partenie
îmbunătățirea stării Bisericii lor în cadrul statului polonez, Clinceni (1902-1908) un preot. Mitropolitul l-a trimis pentru
nu s-a realizat niciodată . nevoile religioase și pastorale pe arhimandritul Evghenie
53
La jumătate de secol după Brest-Litovsk, în Ungureanu de la Mănăstirea Neamț. Acesta a sfințit biserica
Ucraina subcarpatică s-a oficializat un alt act uniatist, cel din Regina la praznicul Rusaliilor. Primul preot român de
de la Ungvar (Ujgorod) în anul 1652. Impusă prin bătăi, pe pământ american a fost Gheorghe Hențea din Sebeșel,
întemnițări și transformări cu sila a bisericilor ortodoxe în Sibiu, din inițiativă privată (1902). Arhiepiscopia Sibiului
catolice, în cele din urmă majoritatea ortodocșilor ruteni l-a trimis în America pe preotul Zaharia Oprea din Bandul
au acceptat unirea. Prin intermediul episcopilor uniți de la de Câmpie (1904). În cursul anului 1904 a luat naștere
Mukačevo, care au favorizat influența maghiară în eparhia prima parohie ortodoxă română în orașul Cleveland, unde
lor, maghiarizarea rutenilor a luat proporții îngrijorătoare se afla concentrată cea mai numeroasă colonie românească
încă din secolul al XVIII-lea . din America. Pentru românii greco-catolici, Mitropolia
54
Prin aceste contribuții: implicarea oamenilor unită de la Blaj l-a trimis aici pe preotul Epaminonda
Bisericii în apariția noilor alfabete, a traducerilor Sfintei Lucaciu, fiul lui Vasile Lucaciu. În 1905, Mitropolia
Scripturi, a cărților de cult în limba poporului, a încercărilor
de unire și a uniatismului impus, Părintele Profesor Aurel de la Sibiu l-a trimis pe Moise Balea, primul paroh al
Jivi reușește prin sinteze ale problemelor dezbătute să ofere ortodocșilor din Cleveland. De numele lui Moise Balea s-au
cititorilor pagini de viață bisericească așa cum a fost ea cu legat întemeierea altor parohii: South Sharon, Youngston,
bune și rele în trecut ca pildă de reflecție pentru hotărârile Ohio, Indiana Harbor (1906). Tot de numele său stă legat și
creștinilor de astăzi. apariția Episcopiei Ortodoxe Române din America . Prima
58
Tema „Ortodoxiei în America” a fost tratată în biserică a fost ridicată în 1907, în parohia Indiana Harbor,
lucrările de masterat și doctorat în teologie, dar și în care a fost păstorită până în 1963 de Simion Mihălțan, 55
studii și articole din presa bisericească: „Cincizeci de de ani în aceeași parohie. În 1907 au apărut alte parohii în
ani de la întemeierea Episcopiei Misionare Ortodoxe Erie, Martin՚s Ferry și Newark, care și-au cumpărat terenuri
Române din America” în „Mitropolia Ardealului”, 1979, pentru edificarea bisericilor. După apariția parohiilor din
nr. 4-6 și „Comunități ortodoxe române în America”, în
„Îndrumător bisericesc”, Timișoara, 1982. 55 Aurel Jivi, „Începuturile vieții bisericești la românii ortodocși
din America”, în vol. Aurel Jivi, Studii de istorie…, p. 157 (Se
51 Aurel Jivi, „Din istoria uniatismului și a revenirilor la va prescurta în continuare „Începuturile vieții bisericești…”).
Ortodoxie”, în vol. Aurel Jivi, Studii de istorie…, p. 190 (Se va 56 Aurel Jivi, „Comunități ortodoxe române în America”, în
prescurta în continuare „Din istoria uniatismului…”). „Îndrumător bisericesc, misionar și patriotic”, Timișoara, 1982,
52 Aurel Jivi, „Din istoria uniatismului…”, p. 192-193. p. 285 (Se va prescurta în continuare „Comunități ortodoxe…”).
53 Aurel Jivi, „art. cit”, p. 195. 57 Aurel Jivi, „Începuturile vieții bisericești…”, p. 160.
54 Ibidem, p. 196. 58 Aurel Jivi, „art. cit…”, p. 163-165.

Pag. 38