Page 44 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

MORISENA, anul III, nr. 1 (9)/2018

Dr. Constantin-Tufan Stan cinstire, în folosul cetăţenilor, se îngrijise, prin înfiinţarea
(Lugoj) renumitei sale apoteci „Vulturul” (aflată în imediata
vecinătate a Teatrului), „israelitul Vértes, cel cu reclamele
File din istoria teatrului lugojean numeroase de prin toate călindarele”.
Între notabilităţile prezente s-au aflat dr. Demetriu
Inaugurarea Teatrului Orășenesc Radu, episcopul Diecezei Greco-Catolice de Lugoj,
Béla Szende, deputat dietal, notarul regesc Mihail Bejan
(jurnalist, istoric, nuvelist, muzician amator, autorul primei
„În sfârşit, după multe zbuciumări, frământări şi traduceri în limba română a Cronicii notarului anonim
chibzuiri îndelungate, locuitorii paşnicului nostru oraş Lugoj al regelui Béla), care contribuise cu 1.000 de coroane la
au şi ei un teatru în toată regula, edificat după toate cerinţele edificarea Teatrului (al cărui cost se ridicase la 90.000 de
lumii moderne. Măreţul edificiu se ridică falnic рe malul coroane), Virgil Tomiciu, dr. Ştefan Petrovici (pledant în
stâng al Timişului, în imediata apropiere de Gimnaziul de Procesul Memorandului) ş.a.
După un discurs în limba maghiară (limba oficială),
A. Marsovszky, primarul urbei, a rostit o alocuţiune în
limba română, adresându-se reprezentanţilor intelighenţiei
româneşti, subliniind importanţa cultivării artelor şi a lăudării
Domnului în limba fiecărei naţionalităţi: „numai aşa vom
putea ajunge la cultivarea şi nobilitarea inimii şi a sufletului,
dacă în mod reciproc ne vom cunoaşte stadiul de cultură,
din mărgăritarele literaturilor diferitelor naţionalităţi, şi,
pătrunzând în spiritul lor, vom face să se potenţeze stima
şi reputaţiunea reciprocă, contribuind la formarea de intime
legături între locuitorii acestui oraş”. În numele românilor a
vorbit Virgil Tomiciu, pornind de la înţelesurile unui vechi
proverb latin (extras din scrierile lui Sallustiu): Concordia
Stat”, scria, în 3 decembrie 1900, cu nedisimulată emfază, parvae res crescunt, discordia maximae dilabuntur („Prin
învăţătorul lugojean George Joandrea în periodicul arădean unire cresc lucrurile mici, prin vrajbă pier şi cele mai mari”).
„Tribuna poporului” (IV, 25 noiembrie/8 decembrie După deschiderea solemnă (Uvertura „Prometeu”
1900, 3-4), martor la spectacolul festiv al inaugurării, de Ludwig van Beethoven, în interpretarea Orchestrei
petrecute la 1 decembrie 1900 (evenimentul a fost relatat Reuniunii Germane – Lugoscher Gesang- und Musikverein),
şi în cuprinsul periodicului lugojean de expresie germană societăţile naţionalităţilor locale şi-au prezentat propriul
„Südungarischer Bote”, II, 113, 1900, 1-3). Vechiul teatru, program: drama Árvalányhaj de L. Ráttkay (Corul Societăţii
construit, în 1835, la iniţitiva frânghierului Anton Liszka Maghiare – Lugosi Magyar Dal- és Zeneegyesület) și opereta
(deopotrivă bun violonist, unul din pionierii învăţământului comică Mannschaft am Bord, piesă într-un act de G. von
muzical lugojean), îşi încetase activitatea în 1898, clădirii Zeytz (Lugoscher Gesang und- Musikverein). Reuniunea
atribuindu-i-se o altă destinaţie. Johann Liszka, fiul Română de Cântări şi Muzică a preferat să participe doar cu
vrednicului frânghier-violonist, făcea parte dintr-un cvartet trupa de teatru, punând în scenă Idil la ţară, comedie într-
vocal bărbătesc (alături de Joseph Ranftl, Johann Sas şi un act „localizată” de Maria Baiulescu. Şi-au dat concursul:
Nikolaus Schieszler), nucleul viitoarei reuniuni germane – Constantin Missits, candidat de avocat („prin predarea-i
Lugoscher Gesang- und Musikverein –, fondate, în 1852, perfectă şi mimică conştiincioasă, […] sărbătoritul acelei
de dirijorul şi compozitorul Conrad Paul Wusching (viitorul seri secerând aplauze frenetice”), Silvia Iorga (rolul
ginere al frânghierului). „Din cele premerse se poate vedea Smărăndiţa), Caius Brediceanu, Tiberiu Brediceanu,
cu câtă râvnă şi dor de propăşire stăruiau lugojenii pentru Augustin Silvaşi, Constantin Ignea, V. Păscuţiu, Ioan
cultivarea artelor frumoase, în special pentru cultivarea Cimponeriu, Aurora Peştean şi Ofelia Ianculescu. „Deşi
cântării şi reprezentarea de piese teatrale, care cultivă şi fără cântări, piesa Idil la ţară a făcut cel mai mare efect”,
nobilitează inima şi sufletul”, continua ilustrul dascăl, consemna G. Joandrea. În laconica informare publicată în
coleg cu Ioan Vidu la Şcoala Primară Confesională Greco- „Familia” (XXXVI, 49, 1900, 585), prestaţia lugojenilor
Ortodoxă. Mulţumit de efortul lugojenilor, care închinaseră era reflectată însă într-un ton negativ: „Atât ungureşte, cât
un templu muzelor artelor, autorul impresiilor îi amintea şi şi nemţeşte s-a dat câte o piesă originală cu cântări; românii
pe zeul şi zeiţa medicinei, Asclepios şi Hygeia, de a căror însă n-au găsit în toată literatura noastră dramatică o astfel

Pag. 42