Page 50 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

MORISENA, anul III, nr. 1 (9)/2018

Memorialistică dovada unui sistem decăzut şi dus la ruină, precum şi pentru
atitudinea milioanelor de oameni al căror mod de gândire şi
Dr. Hans Dama acţiune era să schimbe radical acest sistem.
Blatist în sensul propriu al cuvântului, de fapt, nu era
(Viena) nimeni, deoarece în calitate de colaborator al controlorului
de bilete omul nu se ascundea de loc de puterea oficială
Blatul pe tren* a acestuia, ci se înţelegea cu el asupra valorii nominale în
timpul exercitării funcţiei lui de a controla biletele călătorilor.
Conştiinţa? Da?! Instituţia comunistă – statul – şi-a modelat
Din perspectiva economiei naţionale, a economisi este cetăţenii săi ca sub-tovarăşi şi i-a degradat la oameni de clasa
o calitate care trece peste propriile ei graniţe. Şi cum să treacă a doua, îi ştampila şi primea prompt replica. Exemplul cu
omul cu vederea sau chiar să ignore o calitate aşa de virtuoasă, călătoriile de tren este doar una din formele multe și mute de
dacă noi încă de mici copii am învăţat să ţinem la mare onoare protest împotriva statului, ceea ce nu însemna că era vorba de
gândurile de a economisi totul şi cu mult înaintea oricăror o acţiune făcută cu intenţie în această direcţie, ci ar mai fi putut
slogane publicitare ale instituţiilor financiare. fi rodul subconştientului.
Economisirea s-a întrodus de nevoie, ceea ce înseamnă Pe scurt, mă urcasem în P. în trenul de prânz, un tren
că, oarecum, în vremurile amare care în „perioada de înflorire” auto-motor, să călătoresc spre Timişoara. Supraaglomerat,
sub Ceauşescu s-au instalat cu o grijă acribică în a păstra ca de obicei, cu navetişti, care la tura de după-masă erau pe
şansele de supravieţuire ca replică împotriva fricii, aceasta a drumuri în oraş, mă uitam pe furiş după un eventual loc încă
cuprins toate päturile sociale. liber, ca să-mi omor ora de călătorie lucrând.
Ni s-a permis la fiecare pas să economisim şi am dorit Într-un colţ al vagonului de mare capacitate – garnitura
să demonstrăm acest lucru în mod clar. Deci, s-a economisit era originară din anii ’30, fiind deci depăşită cu 40 de ani buni,
peste tot, chiar şi acolo unde omul prin economie ar fi putut am văzut chipul cunoscut al domnului M., care îmi făcea şi
ajuta alţi concetăţeni, ba chiar se arăta în stare să fie roditor. el semn cu mâna că locul de lângă el era încă liber. Deci, mă
Să luăm de exemplu controlorul de bilete de tren: el îndreptai spre ţelul meu.
nu o duce uşor, ore de lucru neregulate, încontinuu expus Domnul M., fost şef de gară în P., se mutase de o vreme
proceselor de evaporare gâdilitoare în nas în locuri de muncă cu familia sa la Timişoara. Probabil reuşise să avanseze pe
„nesigure”, în sensul de legănătoare, dar variate. De ce să nu-l plan profesional. De ce nu? Era o apariţie elegantă, avea darul
ajutăm pe el şi pe semenii lui, noi, cei din tagma cealaltă, deci vorbirii şi era politicos. Ne cunoaştem cum te poţi cunoaşte,
de la om mic la om mic: mă refer financiar. Şi din categoria când în calitate de navetist goneşti peste arealul gării lui şi
oamenilor mici făceau parte nu numai elevi, studenţi, cu care schimbi câteva cuvinte ocazional despre succesele
muncitori, artişti, funcţionari etc. etc. şcolare ale fiicei lui, Dana.
Să te ajuţi unul pe altul însemna să te ajuţi pe tine Salutări cordiale, interes politicos despre sănătatea
însuţi... celuilalt. Am vorbit despre familia sa, despre şcoala actuală a
Deci nu-şi cumpăra omul bilet, păgubea statul, fiicei sale, despre ceea ce am de rezolvat prin oraş.
economisea el însuşi, îl ajuta pe cel de lângă el, adică pe Trenul se pusese de mult în mişcare şi, ce să vezi, apare
controlorul de bilete, prin faptul că, înainte de a porni trenul, controlorul, silitor în a-şi face datoria. Luasem contact cu el
chiar dacă numai prin contact de priviri, îi dădea de înţeles că înainte să mă urc în tren şi aşteptam să văd cum reacţionează,
se urcă în tren fără bilet de călătorie. Faptele începeau să se căci să-l descopere pe domnul M. ca salariat al C.F.R.-ului,
desfăşoare: omul îşi pregătea o parte din banii pentru bilet. Cu nu-i fu controlorului prea greu.
cât se călătorea mai departe cu atât scădea cota de bani care i Şi, într-adevăr, „nașul” cu mulţi ani de serviciu pe
se cuvinea controlorului de bilete. O treime, un sfert, de multe umeri, se albi la faţă când mă văzu lângă domnul M., dar el
ori – pe distanţe mari – până la o zecime din tarif trecea în îşi lăsă rutina de zeci de ani de controlor de bilete să danseze
buzunarele bunului „naș”. Da, da, trăieşte şi lasă şi pe alţii să – omul se cunoaşte aşa de pe liniile secundare, îl trecu cu
trăiască, aceasta era filosofia cotidiană, care i-a apărat pe cei vederea şi pe domnul M. la controlul său de bilete de categorie
mai mulţi dintre oamenii din fostele state din est de disperare precum şi pe mine, cu o eleganţă pricepută, căci după toate
şi de decăderi nihiliste. Faptul că în acest fel de a acţiona şi a aparenţele, nu dorea să se amestece în discuţia noastră aprinsă.
gândi statul era păgubit, nu deranja pe nimeni, căci EL – şi asta „Obstacol trecut”, gândeam eu. Nici pe domnul M. nu
în cadrul unui sistem totalitar – se făcea că îşi plăteşte supuşii şi părea să-l fi deranjat faptul că „nașul” ne-a ocolit. Ajuns la
aceştia se făceau că îl slujesc... Un cerc vicios. Acesta este totuşi capătul vagonului, controlorul se mai întoarce o dată înapoi.
Privirile lui au analizat repede situaţia..., căci chiar se ridicase
domnul M. de pe locul său şi îmi şopti: „Ne vedem mai târziu.
„Schwarzfahrer” – din volumul de proză al lui Hans Dama, Mă cheamă datoria. Trebuie să-mi fac controlul de culoar.
Unterwegs (Pe drumuri), apărut la Cluj-Napoca, 2003, – în
traducerea lui Laurențiu Stancu. (Continuare în pag. 63)

Pag. 48