Page 149 - SUMMA CUM FRAUDE
P. 149
Menţionez că doamna Anna Aladjadjiyan de la Universitatea din Plovdiv mi-a
confirmat bănuiala că autorii acestei “invenţii” s-au servit de rezultatele cercetărilor ei,
bineînţeles fără să-i ceară permisiunea.
O notă aparte o are şi cea de-a treia “revendicare” în care se spune, citez:
“efectul expunerii dispare după 10 zile, iar seminţele nefolosite pentru semănat
putând fi utilizate pentru furajarea animalelor”, o afirmaţie care este departe de
realitate din cel puţin două motive.
În primul rând pentru că aproape tot materialul semincier la porumb este livrat
sub formă de boabe calibrate şi tratate cu fungicide pentru combaterea tăciunelui şi a
fuzariozei şi de multe ori şi cu insecticide pentru combaterea viermelui sârmă. Atât
fungicidele, cât şi insecticidele utilizate sunt foarte toxice, motiv pentru care boabele
sunt colorate cu fuxină pentru avertizarea utilizatorilor.
Al doilea aspect ar fi cel economic. Un sac de circa 20 kg (50.000 boabe) de
sămânţă tratată costă la ora actuală circa 350 RON, respectiv 17,50 RON/kg! Ar fi o
furajare nu numai toxică, dar şi extrem de scumpă. Menţionez că preţul actual al
porumbului furajer este de circa 0,80 RON/kg.
Singura categorie de porumb sămânţă netratat este cea folosită pentru
culturile de porumb boabe şi de fiert BIO. Pliculeţe cu 100 de boabe destinate
amatorilor se vând cu circa 5 - 10 RON.
Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că ideile ce se doresc a fi brevetate nu sunt de
loc noi şi originale, unele afirmaţii sunt de-a dreptul “greşite” ca să utilizez un termen
mai politicos.
Pentru a nu fi singurul sceptic în privinţa celor constatate de mine am tradus
cererile de brevet în limba germană şi am cerut şi părerea unor colegi de specialitate
din Bulgaria, Elveţia, Germania, şi Polonia.
La rugămintea mea, atât cererea de brevet cât şi câteva lucrări în limba
engleză publicate de autori pe această temă au fost analizate şi de către un profesor
de la Universitatea Stuttgart Hohenheim.
Domnia sa îmi confirmă faptul că toate aceste “noutăţi” sunt de fapt lucruri
cunoscute de mult şi nu pot fi brevetate. Referitor la calitatea materialului prezentat
de fitotehniştii timişoreni caracterizarea profesorului german nu lasă urme de îndoială
după cum putem citi în aliniatul introductiv:
“ ... sunt consternat! La început credeam că este vorba de o glumă, dar atunci am
realizat că este într-adevăr vorba de cereri reale pentru acordarea de brevete de
invenţie. Aşa ceva nu mi-a fost dat să citesc pânâ în ziua de azi. Acesta nu este nici
măcar nivel de bachelor!”
O apreciere la care nu mai pot adăuga nimic.
Dureros este faptul că astfel de “idei” şi cereri de brevet vin din partea unor
cadre didactice cu funcţii de conducere în universitate şi în administraţia agricolă
românească. Sunt cei care instruiesc viitorii specialişti ai tării!
143