Page 149 - SUMMA CUM FRAUDE
P. 149

Menţionez că doamna Anna Aladjadjiyan de la Universitatea din Plovdiv mi-a
               confirmat bănuiala că autorii acestei “invenţii” s-au servit de rezultatele cercetărilor ei,
               bineînţeles fără să-i ceară permisiunea.
                      O notă aparte o are şi cea de-a treia “revendicare” în care se spune, citez:

               “efectul expunerii dispare după  10  zile, iar seminţele nefolosite pentru semănat
               putând fi utilizate pentru furajarea animalelor”, o afirmaţie care este  departe de
               realitate din cel puţin două motive.
                      În primul rând pentru că aproape tot materialul semincier la porumb este livrat
               sub formă de boabe calibrate şi tratate cu fungicide pentru combaterea tăciunelui şi a
               fuzariozei şi de multe ori şi cu insecticide pentru combaterea viermelui sârmă. Atât
               fungicidele, cât şi insecticidele utilizate sunt foarte toxice, motiv pentru care boabele

               sunt colorate cu fuxină pentru avertizarea utilizatorilor.
                      Al doilea aspect ar fi cel economic. Un sac de circa 20 kg (50.000 boabe) de
               sămânţă tratată costă la ora actuală circa 350 RON, respectiv 17,50 RON/kg! Ar fi o
               furajare nu numai  toxică, dar  şi  extrem de scumpă. Menţionez că preţul actual  al
               porumbului furajer este de circa 0,80 RON/kg.
                      Singura categorie de porumb sămânţă netratat  este cea  folosită pentru

               culturile de porumb boabe  şi de  fiert BIO. Pliculeţe cu  100 de boabe destinate
               amatorilor se vând cu circa 5 - 10 RON.
                      Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că ideile ce se doresc a fi brevetate nu sunt de
               loc noi şi originale, unele afirmaţii sunt de-a dreptul “greşite” ca să utilizez un termen
               mai politicos.

                      Pentru a nu fi singurul sceptic în privinţa celor constatate de mine am tradus
               cererile de brevet în limba germană şi am cerut şi părerea unor colegi de specialitate
               din Bulgaria, Elveţia, Germania, şi Polonia.

                      La rugămintea  mea,  atât cererea de brevet cât  şi câteva lucrări în limba
               engleză publicate de autori pe această temă au fost analizate şi de către un profesor
               de la Universitatea Stuttgart Hohenheim.
                      Domnia sa îmi confirmă faptul  că toate aceste “noutăţi” sunt de fapt lucruri
               cunoscute de mult şi nu pot fi brevetate. Referitor la calitatea materialului prezentat
               de fitotehniştii timişoreni caracterizarea profesorului german nu lasă urme de îndoială
               după cum putem citi în aliniatul introductiv:

               “ ... sunt consternat! La început credeam că este vorba de o glumă, dar atunci am
               realizat că este într-adevăr vorba  de cereri reale pentru acordarea de brevete  de
               invenţie. Aşa ceva nu mi-a fost dat să citesc pânâ în ziua de azi. Acesta nu este nici
               măcar nivel de bachelor!”

                      O apreciere la care nu mai pot adăuga nimic.
                      Dureros este faptul că astfel de “idei” şi cereri de brevet vin din partea unor
               cadre didactice cu funcţii de conducere în universitate  şi în  administraţia agricolă
               românească. Sunt cei care instruiesc viitorii specialişti ai tării!


                                                                                                      143
   144   145   146   147   148   149   150   151   152   153   154