Page 151 - SUMMA CUM FRAUDE
P. 151

Ar mai  fi de precizat că  şi această “invenţie” posedă calităţile celei expuse
               anterior. Singura revendicare pe care autorii doresc să şi-o breveteze este cunoscută
               de cel puţin un sfert de secol fiind descrisă şi în Raportul cu nr. 376 din 1990 al
               Staţiunii federale de cercetări pentru economie agrară  şi mecanizare (Station

               fédérale de recherches d’économie d’entreprise et de génie rural), actualul
               Agroscope din Elveţia (Sturny W. G., Meerstetter  A.  :  Mulchsaat von Mais in
               Gründüngungsbestände /Semis sous litière du maïs, FAT-Berichte/Rapports FAT
               Nr. 376/ Januar/Juin 1990).
                      Dl. dr. Wolfgang Sturny de la Oficiul pentru Agricultură şi Mediu al cantonului
               Berna (CH) mi-a confirmat în scris acest fapt.

                      Celelalte amănunte tehnologice cuprinse în revendicarea pentru  acordarea
               brevetului de invenţie, cum ar  fi culturile de plante intermediare recomandate:

               facelia,  muştarul,  lupinul alb  şi  sulfina pot  fi găsite în  diverse reviste destinate
               informării fermierilor din Germania.

                      Concluzia finală este  că  şi această “invenţie” a  fost inspirată din materialul
               documentar publicat cu mulţi ani înaintea depunerii cereri de brevet de invenţie la
               OSIM. Aşa stând lucrurile nu este de mirare faptul că, cele două “invenţii” hiberneaza
               de ani de zile în stadiul de “cerere de brevet” în dosarele OSIM.
                      De menţionat că şi această “invenţie” se bucură de paternitatea unor profesori
               de la USAB, pe primul loc  fiind  dl. rector  prof. dr. Paul Pîrşan, urmat de  fostul

               senator prof. dr. Gheorghe David, de actualul şef al direcţiei agricole Timiş prof. dr.
               Doru Petanec şi de către dl. prof. dr. Florin Imbrea, şeful disciplinei de fitotehnie.

                      Întrebarea firească care se pune în acest caz ar fi dacă autorii sunt convinşi
               de justeţea argumentelor cuprinse în cererea de brevet?
                      Dacă da, rezultatul logic ar fi că “specialiştii” Universităţii Agricole din
               Timişoara nu cunosc stadiul actual al “cunoaşterii” exact la materiile pentru care
               susţin că au competenţă.
                      Pe baza acestei constatări ne  putem pune o altă întrebare:  la ce fel de

               pregătire teoretică şi practică ne putem aştepta din partea studenţilor care au
               “beneficiat” de  cadre didactice care nu cunosc stadiul actual al  ştiinţei în
               domeniul lor de specializare?
                      O a doua ipoteză ar fi că  autorii sunt conştienţi de lipsa de consistenţă a
               “invenţiilor” lor şi că cererile de acordare a brevetelor nu vizau de fapt acordarea în
               fapt a acestora, ci doar îmbogăţirea palmaresului de “realizări” ale autorilor.

                      Se  ştie că aceste  “invenţii” sunt rezultatul a două proiecte de cercetare
               finanţate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice în perioada 2009 –

               2011. Astfel:
               -  “Studiu privind  tratarea  seminţelor cu  unde electromagnetice de joasa
                   frecvenţă cu efecte asupra recoltei calităţii la porumb” (PN-II-IDEI 1076/2009)


                                                                                                      145
   146   147   148   149   150   151   152   153   154   155   156