Page 30 - Morisena10
P. 30

MORISENA, anul III, nr. 2 (10)/2018



        Marginea suceveană (născut aici la 26 noiembrie 1893, mort  că ai fost pe acolo, când eram închis într-o casă mare, cu
        la 12 februarie 1933), Vasile Gherasim, coleg de studii la  domni mulţi  la  un  loc ?”   Povestea lui Vasile Florea era
                                                                                      4
        Viena cu Lucian Blaga şi cărăşanul jurist Ştefan Lichtfuss  a unui soldat care a dezertat sărind dintr-un tren militar
        din Sasca Montană, a încercat în anii de după cel dintâi  austriac, dus la un azil de alienaţi în Timişoara, eliberat
        război  mondial  să  anuleze  vălul  pasionărilor  fabulatorii  după un an, revenit acasă, în Călineştii tatălui poetului.
        ale unor pretinşi cunoscători ai poetului Eminescu şi să     La vremea acestor întâmplări dramatice prin care
        imprime în conştiinţa noii serii de cercetători interbelici  a trecut nepotul de verişoară al lui Eminescu, la spitalul
        dorinţa  abordărilor  sincere,  obiective,  necontaminate  de  de  recuperare  mintală  din  Timişoara,  fiind  perioadă
        naţionalisme sterile. Peste ani, munca îi va fi adunată şi  de  război,  fuseseră  mobilizaţi  şi  medicii  orăviţeni  Ion
        îngrijită  de  G.  Muntean  într-o  ediţie  Mihai  Eminescu.  Fometescu  şi  Ioan  Verzar,  la  recomandarea  lui  Georg
        Studii  şi  articole, bine  primită  la  vremea  respectivă  de  Scheda. Nu ştim în ce măsură a fost o relaţie directă a
                        1
        şcoala filologică românească.                         acestora cu pacientul originar din Bucovina şi cât ştiau
              În  satul  Eminovicilor  apare  în  nr.  11  din  1922  aceştia de înrudirea lui Vasile Florea cu poetul. Dar Ioan
        al  revistei  „Convorbiri  Literare”  (în  1943,  inserat  în  Verzar,  ulterior  activ  în  corpul  medicilor  din  Oraviţa
        A.  Vasiliu  (coordonator),  Eminescu  şi  Bucovina)  îşi  interbelică,  atunci  reşedinţă  de  război,  a  lăsat  câteva
        propune  „câteva  lămuriri  cu  privire  la  originea  lui  M.  notiţe, însemnări, liste cu nume de persoane din perioada
        Eminescu.   În  august  1922,  un  Leonida  Bodnărescu,  petrecută ca mobilizat la ordin în azilul timişorean. Un
                  2
        director de liceu în Coţmani, îi vorbea lui V. Gherasim de  „Vazul  Flor/a/”  apare  undeva,  în  patru  rânduri,  într-un
        rubedeniile poetului, rămase în Călineştii lui Cuparencu;  reţetar, într-un raport, pe o listă cu pacienţii grav atinşi
        în  5  septembrie  1922,  autorul  ajunge  acolo  cu  „trenul,  de sindromul războiului şi din nou pe o foaie cu reţetare,
        accelerat”  (până  la  gara  Dărmăneşti),  apoi  pe  jos;  un  ceea ce înseamnă că relatarea la care a recurs V. Gherasim
        colonel,  Malinovschi,  îl  duce  la  părintele  Furtună  şi  în studiul său pleacă de la fundamente reale.
        oaspetelui i se oferă şansa de a răscoli arhiva Oficiului
        Parohial. Recolta e bogată: 3 volume (registre) conţinând   NOTE:
        Conscripţiile pe anii 1816, 1857, 1859, 1911, un volum
        cu un Tabelarnic protocol, având ca repere anii 1815 şi    1.  V.  GHERASIM,  Mihai  Eminescu.  Studii  şi
        1851, 2 volume de Condica cununaţilor, unu pe intervalul  articole, Iaşi, Editura Junimea, 1977, 208 p.
        1802-1861, altul 1861-1902, un volum Mitrica născuţilor    2. Cf. V. Gherasim, op. cit., p. 105-118
        şi a morţilor, 1784-1802, alt volum Condica născuţilor     3. Cf. V. Gherasim, op. cit., nota 1, p. 108
        pe anii 1802-1853, 2 volume conţinând Condica morţilor     4. V. Gherasim, op. cit., p. 112
        între 1802-1856 şi 1856-1885 precum şi „Mitricile cele     5. Banatul, Eminescu, Europa
        mai noi care îmi puteau fi de folos.”  3
                Efortul e răsplătit în conscripţia pe 1816 unde, la     Memoria Poetului este memoria culturii române.
        numărul casei 27 e înregistrat un Vasile Ieminovici, „ţăran”,  Oraviţa şi ţinutul cărăşan al Banatului de Munte  înseamnă
        soţia sa Ioana şi copiii George, Maria, Elena-Ileana şi Ioan.  în biografia geniului o etapă necesară, aşa cum au fost şi
        La acelaşi număr de casă, în dreptul anului 1736 e trecută  alte  provincii  de  spiritualitate  şi  cultură  naţională  într-o
        mama acestui Vasile Ieminovici, Agafia. Autorul mai afla  vreme când reevaluarea identităţii noastre se raporta, deja,
        de  la  alte  familii  din  sat  (Huţan,  Tanasiciuc,  Trisciuc,  la  frământările  unui  continent  întreg.  Sub  acest  aspect,
        Cilievici) că alţi copii ai lui Vasile au mai fost Ana-Aniţa,  revenirile asupra operei eminesciene şi destinului acesteia
        Xenia-Henia,  Ştefan  şi  Catrina,  că  George,  nimeni  altul  în universalitate  fac parte din obligaţiile fiecărei generaţii
        decât tatăl poetului, a ajuns „boier” în Moldova Vechiului  de  a-şi  apropria  strategii  ale  restituirii  şi  recuperărilor,
        Regat, la Botoşani, căutat fiind de fratele Ioan şi de Procop  operaţiuni  prin  care,  mai  ales  astăzi,  examinarea/
        Simocot, soţul Catrinei, la vremea foametei din anul 1866.  autoexaminarea  desfăşurărilor  istoriei  şi  ale  culturii
        O verişoară a lui Mihai Eminescu, Ana, căsătorită cu Ion  specifice, rămân singura şansă de a ne mai justifica definiţia
        Toader Florea, a avut doi fii, Petrea şi Vasile. Cu acesta  de  naţiune  activă,  situată  la  fundamentele  mentalului
        din  urmă  are  o  convorbire  destul  de  interesantă  Vasile  european.  Aşa  cum  Banatul  întreg,  şi  pe  vremea  lui
        Gherasim, chiar în Călineştii lui Cuparencu: „În faţa mea  Eminescu, şi astăzi, reprezintă modelul multiculturalităţii
        aveam pe nepotul lui Mihai Eminescu, Vasile Florea, de  active  pe  care-l  promovează  instituţiile,  organismele  şi
        care în casa părintelui se vorbea atât de mult, şi despre  liderii Uniunii Europene.
        care auzii şi mai înainte vorbindu-se. Îmi ţinea încleştate
        braţele în mâinile sale şi cu o dragoste de nebun mă privea
        ţintă în ochi: „Eu te-am văzut pe dta în Temeşvar. Nu-i aşa



        Pag. 28
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35