Page 26 - Revista Morisena

MORISENA, anul II, nr. 2 (6)/2017

ofensat fiind s-a adresat Tribunalului budapestan, le-am cântat cu însuflețire la toate petrecerile coriștilor,
care i-a condamnat pe cei doi autori la 3 respectiv 4 praznice, zile onomastice, căsătorii. Ca amintire scriu aici
luni de închisoare. Iată versurile incriminatorii: ,,La poezia melodiei învățate de la Filip Matei în temnița de
alegerea de deputat ̸ Ce-a făcut popa Zuiac, ̸ S-a făcut la Budapesta pe care am cântat-o de zeci de ori la cererea
că să zăuită ̸ La alegerea trecută ̸ Să fie conducător ̸ coriștilor, publicului și chiar la București (1906) pe când
Pentru sărmanul popor. ̸ Tot așa și dascălu (socru popii) eram sub regim unguresc: ,,Până când frate ardelene, ̸ Să
̸ De frica inspectoratului ̸ Și un neamț bun și cuminte te lupți tot cu nevoi – ̸ Până când o bănățene, ̸ Râde-or,
(Villi Katona – primar ) ̸ Ne-a condus atunci nainte ̸ râde-or ungurii de noi? ̸ … ̸ Frați români scăpați moșia,
Tot strigând dar unde drac ̸ S-a ascuns popa Zuiac? ̸ ̸ Faceți toți piept bărbătesc – ̸ Reîntocmiți iar România ̸
Doar n-o fi plecat la munte ̸ De nu e acum în frunte ̸ Iar Măriți, măriți neamul românesc. ̸ … ̸ S-arătăm în lumea
poporu-nfuriat ̸ În continu a strigat ̸ De nu te învățăm toată ̸ Că românul n-o pierit ̸ El în vorbă și în faptă ̸
noi minte ̸ Că-ți rupem reverenda nouă ̸ Și-ți spargem Este, este vrednic de trăit. ̸ Că nici timpurile grele, ̸ Nici
capu-n două ̸ Ș-atunci popa vai de mine ̸ De frică și de maghiarul cel păgân – ̸ N-a curmat zilele mele, ̸ Căci am,
rușine ̸ Pe frică el a votat ̸ Ș-apoi iute s-a spălat” . căci am fost și sunt român!” .
17
19
Poezia aceasta trebuie înțeleasă în contextul Același Aurel Novac mărurisește despre
vremii. Românii au luptat pentru obținerea de drepturi suferințele îndurate din partea stăpânirii maghiare, dar
sociale și naționale precum și pentru unire, fiind grupați și activismul din ziua alegerilor: ,,În casa lui ne-am
în jurul Partidului Național Român. Tot temniță pentru adunat și am ținut probe de cor și teatru sub conducerea
cauza națională a suferit în preajma alegerilor din 1910 și mea (A. N.). Amintesc aici că subsemnatul (A. N.) și
Mihail Gașpar: ,,…Presupunând guvernul că avem să ne președintele Filip Matei am fost trași la răspundere și
amestecăm și noi în luptă ne-a ridicat de acasă în preajma somați de fibirăul ungur Knoty (1907) să schimbăm
alegerii. Eu am plecat în 1 februarie de la Lugoj pe o cântecul «Pe-al nostru steag e scris unire» pe care l-am
zi de iarnă de toată frumusețea. Domnea un ger cumplit înlocuit cu «Dorul înstrăinatului» ce se sfârșește cu
și un strat gros de zăpadă acoperea pământul. Ajuns la cuvintele: «…ș-atunci să strig trăiască, trăiască frații
Seghedin pe la ora 8 dimineață mi-am asigurat o birjă mei și Țara Românească și toți vitejii ei», iar la urmă
și coborâi bagajul, o coșară cât minunea cu care pleacă la insistențele publicului din sala plină până la refuz am
lumea la băi vara. Luasem cu mine albiturile trebuincioase cântat și «Pe-al nostru steag…».
și o întreagă bibliotecă. Era doar vorba de 10 luni de zile. La alegerile de deputați pentru Parlamentul din
Cum eram însă alterat sufletește am uitat să dau Budapesta, tot la casa lui Filip Matei ne-am adunat
birjarului adresa. Cam pe la mijlocul drumului îmi adusei alegători și coriști îmbrăcați în haine albe de țărani, cu
aminte că birjarul a pornit-o cu mine așa în neștire. Dau pene în căciula de astragan, și cizme, am pornit cântând
să-l opresc și-i zic: Stai prietene, să-ți spui unde să mă Marșul. Cu pas militar am intrat cântând până în centrul
duci. Ungurul mă privește cu coada ochiului și făcând un Bocșei Române, până la casa comerciantului Tranda,
gest larg cu mâna în care ținea biciul îmi răspunde: - Las՚ unde erau adunați alegătorii români din Bocșa Română,
părinte, când vine un popă valah cu așa un cufăr mare la Bocșa Montană, Ramna, Berzovia, Fizeș, Doclin,
Seghedin acela numai la temniță poate să meargă! Biniș și toate satele din jur. Am format un puternic cor
O clipă rămăsei cu gura căscată în fața acestei cântând «Deșteaptă-te române», «Pe-al nostru steag e
profunde înțelegeri a chestiei naționale. Pe urmă, scris unire», «Trei culori» la urmă o horă cu Brediceanu
confirmai lucrul iar ungurul încheie scurtul dialog cu și Braniște în frunte ”.
20
cuvintele: Apoi ce-ți spuneam eu? Nu՚s copil de ieri Filip Matei a participat la Marea Unire de la Alba
alaltăieri, am dus eu și pe ăi cu «memorandum». Așa Iulia ca delegat al ASTREI din Bocșa. La reîntoarcere
zău! […]. a adus cu sine și poezia 1 Decembrie 1918: ,,…De la
Celula avea o lungime de 4 pași și lățime de doi. Tisa pân՚ la Nistru ̸ Una este glasul nostru ̸ O frenetică
Un pat, un scaun, un cuier, un dulap, o scuipitoare și o strigare ̸ Ura, România Mare! ̸ Mureș, Mureș apă lină ̸ Nu
masă formau mobilierul. […] Așa mi-a fost intrarea în mai curgi tu՚n țară străină ̸ Că izvorul tău răsare ̸ Azi în
temnița din Seghedin în anul mântuirii 1907 ziua întâi din România Mare! ̸ Și te-ntorci la Seghedin ̸ Loc de՚amar și
luna februarie” . de suspin ̸ Ș՚apoi pleci îngândurat ̸ Cu apa Tisei amestecat
18
Cele 3 luni pentru Aurel Novac și 4 luni pentru ̸ Și cu Dunărea bătrână ̸ Vă luați cu toții de mână ̸ Pân՚la
Filip Matei au fost în perioada cât au împărțit celula și Marea Neagră leagă ̸ Dorule, aleargă, aleargă! ̸ Și cu apa
un timp al confesiunilor. Aici Aurel Novac a avut prilejul Nistrului ̸ Faceți semn hotarului ̸ Unei țări mândre sub
să-l asculte pe pictorul Filip Matei și povestea vieții lui soare ̸ Ura, România Mare !”.
21
zbuciumate. ,,De la el am învățat cântece patriotice pe care Tot la Alba Iulia a învățat și alte cântări patriotice
care au fost cântate la Bocșa cu prilejul primirii ostașilor
17 Aurel Novac, Amintiri din viața pictorului…, p. IV-V. români în 1919.
18 Mihail Gașpar, ,,Cum am intrat în temniță. Amintiri
din viața de gazetar”, în rev. ,,Răsunetul”, 1918, nr. 5, p. 3 după 19 Aurel Novac, Amintiri din viața pictorului…, p. V.
Valentin Bugariu, Protopopul Mihail Gaşpar. Studiu monografic, 20 Aurel Novac, op. cit., p. VII.
Editura Eurostampa, Timișoara, 2007, p. 85-86. 21 Ibidem, p. VIII.

Pag. 24